Republica Moldova se află într-o etapă intensă de ajustare a cadrului legal pentru alinierea la acquis-ul comunitar. În ultimele luni, numărul proiectelor de legi, hotărâri de Guvern și regulamente armonizate cu standardele europene a crescut vizibil, iar ritmul de adoptare s-a accelerat.
Pentru sectorul agricol și pentru companiile din lanțul de aprovizionare acest proces, în ciuda susținerii practic în unanimitate a parcursului european, provoacă tot mai multe temeri și incertitudine.
Mediul de afaceri agricol nu contestă integrarea europeană. Îngrijorarea vine din capacitatea sau, mai degrabă, incapacitatea majorității companiilor de a se adapta, într-un interval scurt, la cerințe complexe, costisitoare și adesea insuficient pregătite din punct de vedere practic.
Aliniere normativă rapidă, fără arhitectură de implementare, fără perioade de tranziție și fără de resurse?
În agricultură, discutăm despre activitate sezonieră, fluxuri biologice, investiții mari și marje de profit adesea fragile sau chiar lipsă, precum ne arată experiența dură a ultimilor ani.
Primul risc care apare ține de dezechilibrul dintre obligația legală și capacitatea de conformare. O lege armonizată poate arăta bine pe hârtie, dar dacă fermierii, procesatorii, exportatorii, distribuitorii sau laboratoarele nu au infrastructura, resursele, inclusiv banalii bani, și timpul necesar ca să o respecte, atunci apare o ruptură.
Aici, se mai adaugă costul de conformare introdus prea repede. Când statul preia standarde europene privind trasabilitatea, siguranța alimentară, utilizarea produselor de protecție, depozitarea, etichetarea, autorizarea, monitorizarea sau raportarea, fiecare nouă cerință devine un cost.
Pentru companiile mari, costul este greu, dar gestionabil. Pentru fermele mici și medii, unde foarte mulți fermieri se află într-o situație dificilă, întrebarea dacă acestea vor face sau nu față este firească.
Respectiv, o regulă care este, în principiu, bună, poate deveni un rău odată ce momentul și forma aplicării sunt alese greșit.
Al treilea risc este legiferarea fără mecanisme operaționale. De fapt, despre acest risc ne vorbește de mai mult timp mediul de afaceri.
O lege ajustată fără de regulamente, acte subordonate, ghiduri tehnice, proceduri, autorități pregătite, laboratoare acreditate, inspectori instruiți sau finanțare pentru aplicare poate crea urmări grave.
În agricultură multe zone sunt tehnice și interpretative, iar astfel de legi pot bloca activitatea sau genera sancțiuni neuniforme. Businessul nu știe ce are de făcut, iar controlul devine discreționar.
Antreprenorul agricol nu poate planifica.
Al patrulea risc este insecuritatea juridică. Când cadrul legal se schimbă accelerat, cu multe legi, hotărâri de Guvern, ordine și norme metodologice într-un interval scurt, antreprenorul nu mai poate planifica.
În agricultură, planificarea se face pe cicluri de producție, uneori pe unul, doi sau chiar mai mulți ani. Dacă regulile privind autorizarea, comercializarea, certificarea, controlul sau subvenționarea se schimbă, investițiile sunt amânate, iar actorii din piață devin defensivi.
Al cincilea risc este transpunerea formală, fără adaptare inteligentă la specificul Moldovei. Cred, aici este una dintre cele mai sensibile teme. Nu orice normă europeană poate fi copiată mecanic.
Ea trebuie corelată cu structura fermelor din Moldova, cu gradul de capitalizare, cu accesul la credit, cu infrastructura logistică, cu numărul de laboratoare funcționale, cu starea irigațiilor, cu capacitatea instituțiilor din sector, cu nivelul de asociere dintre producători.
Asimetria între cerințe și sprijin.
Mediului de afaceri i se cer standarde noi, însă fără instrumente compensatorii. O reformă durabilă cere trei lucruri simultan: obligație legală, perioadă de tranziție și schemă de sprijin pentru conformare.
Dacă lipsește al treilea element, costul ajustării este transferat integral asupra companiilor. Aici, agilitatea Ucrainei ne-ar prinde bine. Țara vecină a separat transpunerea legislativă de implementarea deplină.
A adoptat legi armonizate cu UE pentru a avansa în negocieri și pentru a demonstra angajamentul politic, dar a introdus termene de intrare în vigoare eșalonate, perioade de tranziție explicite și aplicare graduală pe sectoare.
În al doilea rând, a legat implementarea de capacitatea instituțională și financiară. Pentru domenii ca siguranță alimentară, fitosanitar, trasabilitate, aplicarea efectivă a fost condiționată de existența laboratoarelor acreditate, funcționarea sistemelor de control și disponibilitatea finanțării (inclusiv din programe UE).
Riscul pierderii unei părți din mediul de afaceri agroindustrial înainte ca beneficiile integrării să apară.
Un alt risc este aplicarea neuniformă a legii. Când cadrul este nou și complex, autoritățile îl interpretează diferit. Un inspector poate cere ceva, altul altceva.
Acest lucru deja ni s-a întâmplat de multe ori cu unele subdiviziuni teritoriale ANSA, care interpretau diferit modificările legislației, iar fermierii sau apicultorii apelau la noi pentru suport.
Această lipsă de predictibilitate afectează concurența și încrederea în reformă.
Nu în ultimul rând, cele menționate pot duce la pierderea unei părți din mediul de afaceri înainte ca beneficiile integrării să apară. Acesta este, de fapt, sensul profund al problemei.
Dacă legislația este armonizată rapid, dar companiile nu primesc timp și instrumente de ajustare, unele vor ieși din piață tocmai în etapa în care ar fi trebuit pregătite pentru piața europeană.
Nu putem construi conformitate juridică prin slăbirea bazei economice. Textul de față nu caută vinovați, invită la o reflecție necesară asupra modului în care gestionăm această tranziție.
Comentarii