Soiurile apirene de viță de vie – categorie „dificilă” la cultivare? Analiză și caracteristică

Soiurile apirene de viță de vie – (eng. „seedless”, fr. „sans pepins”, rus. „бессемянный”, it. „senza semi”, germ. „kernlos”) – soiuri care se caracterizează prin dezvoltarea bobiţei fără seminţe sau, de fapt, cu rudimente mici sau mai mari.

Soiurile apirene (fără seminţe) formează o grupă de soiuri puţin cunoscute, însă care au o dinamică de răspândire în creştere, iar consumatorul din generaţia nouă o apreciază deosebit de mult.

Acestea, din punct de vedere tehnic, nu reprezintă un GMO (organism modificat genetic), dar este rezultatul selecţiei şi încrucişărilor genetice cu scopul de a păstra gena ce controlează caracterul „fără de seminţe”.

În realitate, seminţele sunt atrofiate, rudimentare şi cu greu se identifică.

La viţa de vie din cultură florile sunt, de regulă, hermafrodite – cu dezvoltarea atât a organului feminin – gineceu, cât şi masculine – androceu.

În timpul fecundării pot avea loc devieri de tipul:

• apogamia şi poliembrionia – în timpul fecundării apogamice în ovar nu se dezvoltă oosfera, dar una din celulele vegetative ale sacului embrionar (soiurile – Tacveri, Katta-Kurgan, Aligote, Muscat de Alexander), poliembrionia este observată la soiul Nimrang [66];
• fenospermia – în aceste cazuri are loc avortarea ulterioară a embrionului sau a endospermului;
• partenospermia, stenospermocarpia – la acest tip de fecundare are loc o dezvoltarea insuficientă a seminţelor pe parcursul vegetaţiei;
• partenocarpia – are loc dezvoltarea bobiţelor fără fecundarea propriu-zisă, adică polenul stimulează formarea bobiţelor, iniţiind doar dezvoltarea tubului polinic fără a ajunge la sacul embrionar. Bobiţele se pot forma şi sub influenţa polenului steril sau a substanţelor stimulatoare chimice (2,4 D; gibereline etc.).

Citiți aici mai multe despre Aplicarea giberelinei GA3 la vița de vie – perioade, norme.

Soiurile partenocarpice se împart în două grupe: obligatoriu partenocarpice – fac parte soiurile ce formează doar bobiţe fără seminţe (Black Korinth, Rose Korinth etc.) şi facultativ partenocarpice – la care se pot întâlni şi bobiţe cu seminţe (Fourmint, Ceauş etc.).

Sigur, actualmente cultivarea soiurilor apirene este o oportunitate nouă de a fi în topul preferinţelor consumatorului generaţiei actuale, şi, îndeosebi, viitoare.

Dar de ce este considerată o categorie de soiuri „dificilă” pentru cultivare?

Menţionăm câteva neajunsuri ale cultivării soiurilor apirene:

• bobiţele, în majoritatea cazurilor, sunt în mod natural – mărunte;
• bobiţele sunt neuniforme (meiere sau mărgeluire);
• majoritatea soiurilor au un potenţial scăzut de producţie, adică sunt slab productive (fertilitatea ochilor este scăzută);
• rezistenţa la ger este joasă;
• la coacerea de consum se caracterizează prin scuturarea bobiţelor;
• multe din ele sunt predispuse spre crăpare la o umiditate înaltă în timpul coacerii;
• sensibilitate sau rezistență slabă la boli.

Cultivarea soiurilor apirene are un parcurs destul de mare şi anevoios, începând cu cultivarea timp îndelungat a soiurilor vechi de origine asiatică Chişimiş alb oval (Thompson Seedless, Sultanina, etc), Chişmiş negru (Monukka) atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru obţinerea stafidelor, ajungâng la cultivarea soiurilor natural cu boabe mari, cum ar fi: Automn Royal, Superior Seedless (Sugraone), Crimson Seedless, seria ARRA sau Sun World, etc.

Unele regiuni viticole au trecut practic totalmente la cultivarea soiurilor apirene (Chili, Africa de Sud, Egipt, Turcia, etc.), menţionăm câteva soiuri răspândite şi cultivate în lume, grupate după epoca de coacere:

extratimpurie:

Black Emerald, Centennial Seedless, Superior Seedless, Vitroblack, Summer Royal, Sugratwelve (Coacella Seedless)  Big Perlon, Venus, dar și soiurile:

Kișmiș novocerkaschii – boabe ovale de culoare roz cu o nuanță maroniu. Pulpa are un gust plăcut armonios, cu aromă de nucșoară. Boabele sunt adunate în grupuri mari cu o greutate de până la 1000 g și mai mult. Conținutul de zahăr ajunge la 22%.

Soiul este rezistent la îngheț, rezistă la temperaturi de până la -25°C.

Jupiter – soiul este rezistent la îngheț (de până la -28°C), după perioada de coacere soi mediu timpuriu, cu butuci de vigoare mare. Se deosebește prin gustul intens de muscat, fiind unul dintre cele mai apreciate soiuri.

Soi cu rezistență medie la bolile fungice. Mărimea strugurelui este de 350-600 de grame. Bobițele sunt rezistente la crăpare.

Veles – butucii au vigoare de creștere peste medie. Este un soi apiren. Boabele cântărind 4,5-6 g, ovale, roz aprins. Pielița este subțire, pulpa este cărnoasă și suculentă, gustul este ușor plăcut de muscat.

Soiul poate fi afectat de înghețuri. Strugurii rezistă la manipulare și transport.

Timpurie şi medie:

Beauty Seedless, Losse Perlette, Thompson Seedless, Monukka, Dawn Seedless, Sugraeighteen, Sugrathirteen, Mecita, Chişmiş moldovenesc, Apiren roz, etc.

Kişmiş lucistâi (Supernova, VCR 16):

Apiren roz – soi rezistent la ger, apiren, cu dimensiuni mari ale ciorchinelui. Productivitate sporită, însă ciorchinele se usucă repede.

Flame Seedless – soi de struguri de masă timpuriu, cu boabe roșii, apiren obținut de către John H. Weinberger și FN Harmon în Fresno, California.

Strugurii au o mărime medie-mare, de formă conică. Bobițele au culoarea roșie-aprinsă, cu o formă rotundă, fără semințe cu pulpa crocantă. Sunt bine plasate pe struguri, care sunt frumoși și comozi la ambalare.

• tardivă: Automn Royal, Crimson Seedless, Ruby Seedless (King’s Ruby), Chrismats Rose, Apulia, etc.

În condiţiile climaterice ale Moldovei, unde riscul cel mai mare pentru cultivarea a astfel de soiuri de masă este gerul, este destul de dificil de a găsi şi alege un soi apiren, ce poate fi cultivat fără protecţie pe timpul iernii şi în acelaşi timp să satisfacă preferinţele consumatorilor.

Totuşi, putem afirma că se pot testa şi încerca de cultivat fără protecţie doar soiurile cu rezistenţă relativă sau ridicată la temperaturile joase din timpul iernii, cum ar fi soiurile de selecţie moldovenească: Chişmiş lucistâi (Supernova, VCR 16), Chişmiş moldovenesc, Apiren roz sau Jupiter, Venus, Saturn, etc.

Trebuie să conştientizăm că, excluzând seminţele din bobiţe prin procesul de selecţie, satisfacem exigenţele consumatorilor actuali, dar pierdem din diverşi nutrienţi necesari.

Seminţele conţin, în special, vitamina E, polifenoli (aşa ca resveratrol), antioxidanţi şi anti inflamatori, consideraţi ca factor de prevenire a cancerului.

Drept concluzie, putem afirma că, indiscutabil, soiurile apirene sunt strugurii generaţiei noi, însă se ştie că gena ce ţine de transmiterea informaţiei despre apirenie, cu greu se transmite împreună cu genele ce răspund de rezistenţa la ger, productivitate şi mărimea boabelor, de aceea alegerea pentru cultivarea a astfel de soiuri în arealul nostru este, deocamdată, mică.

În acelaşi timp, există un câmp vast de lucru pentru selecţionerii noştri.