Specialiştii atenţionează: Apa subterană nu este bună pentru irigare

De mai bine de şase ani, se discută despre legalizarea irigării cu apă subterană. În context, revista Natura a realizat un articol în care a încercat să prezinte punctul de vedere a ecologiştilor, doctorilor în biologie, profesorilor universitari și reprezentanților societăţii civile.

Iurie Bejan, dr. în geografie la Institutul de Ecologie şi Geografie consideră că, utilizarea apelor subterane pentru irigare pe teritoriul republicii are un efect negativ asupra calității solurilor de cernoziom. Motivul ar fi conținutul ridicat de săruri.

„Pentru utilizarea apelor subterane (inclusiv și în scopuri de irigare) este necesar de efectuat studii actualizate (la nivelul anilor 2011-2018) privind: cantitatea și debitele disponibile; calitatea apelor subterane (gradul de mineralizare, în primul rând); gradul de recuperare a acviferului în cazul unei exploatări extensive a acestuia; regionarea teritoriului republicii din punct de vedere al aplicării irigării terenurilor agrare cu ape subterane. Este necesar de a fi cercetat impactul apelor subterane pentru irigare din punct de vedere al proceselor ce pot duce la degradarea solului (dehumificarea, gleizarea, compactarea, înmlăştinirea, soloneţizarea, salinizarea ş.a.). Evident, trebuie estimat impactul ecologic și gradul de asigurare a populației cu apă potabilă (care este prima prioritate de utilizare în conformitate cu Legea Apelor). Actualmente, nu există astfel de date actualizate, de aceea nici nu poate fi vorba despre utilizarea apelor subterane în scopuri de irigare”.

Gheorghe Jigău, doctor în biologie, conf. universitar susține că, cernoziomurile, dacă sunt supuse irigării, manifestă un şir de modificări funcționale, deja în fazele timpurii de irigare. Cercetările au arătat că, până şi în cazul irigării cu apă din Nistru în soluri se atestă schimbări ireversibile, cu afectarea structurii solurilor.

„Irigarea cu ape nepretabile pentru irigare, din rândul cărora fac parte apele subterane, provoacă modificări semnificative. Conform generalizărilor noastre, cca 80% din apele subterane nu sunt bune pentru irigare. Chiar dacă conținutul sărurilor ar fi sub un gram per litru, în componenţa sărurilor predomină elemente toxice – carbonatul şi bicarbonatul de sodiu. Ca urmare, apele subterane sunt puternic desulfurizate şi dispun de reacție alcalină. Valorile pH sunt mai mari de 8,7. Irigarea cu asemenea ape afectează biota solului, în special microbiomul responsabil de circuitul azotului. În plus, cu apele desulfurizate, în sol sunt aduse microorganismele care demarează procesele de reducere a sulfaților. În soluri se acumulează soda. Aceasta este foarte toxică pentru plantele de cultură”.

Cercetările recente au arătat că deja după 8 ani de irigare cu apă subterană, conținutul de sodiu depăşeşte 13% – solul este soloneţizat, iar recoltele culturilor agricole se reduc cu 20-30%. Intensiv degradează structura stratului arabil cu formarea unui strat astructurat sau fin structurat cu grosimea 8-12 cm. Acesta conduce la instaurarea în soluri a unor regimuri pedofuncţionale extrem de nefavorabile. Deja în primii zece ani de irigare, în segmentul mediu al cernoziomurilor, se atestă gleizarea, care determină mobilizarea fierului în cantităţi toxice. În plus, gleizarea cauzează intensificarea reacției alcaline a solului.

„După toate aceste argumente, pot menţiona că, dezbaterile publice despre utilizarea apelor subterane pentru irigare pot avea loc doar după cercetări sistematice, pentru identificarea eventualelor soluții care ar reduce riscurile menționate”.

Asea M. Timuș, doctor, conf. univ., Universitatea Agrară de Stat din Moldova menționează că, apa subterană are valoare de zăcământ mineral. După extragerea apei subterane pentru irigare intensivă riscăm să se formeze goluri subterane, ceea ce poate duce la consecințe negative, chiar prăbușiri și alte fluctuații de teren.

„După irigare cu apă din subteran este afectată biochimia solului, are loc poluarea solului cu unele substanțe minerale și chimice străine agroecosistemului respectiv. Plantele agricole cultivate și irigate cu apele subterane se încarcă cu o șarjă de elemente biochimice neprietenoase, care ne afectează şi sănătatea. La fel,  biodiversitatea solului în care se aplică apă subterană pentru irigare suferă modificări, frecvent în dezavantajul ei, fiindcă plantele devin mai sensibile și astfel sunt preferate de unele insecte și alte nevertebrate care devin dăunătoare. Unii agronomi și fermieri vor spune: de unde s-au luat, că înainte nu erau. Răspuns: de la prea multe intervenții în Natură”.

Ilia Trombițki, dr. în biologie, Asociaţia Eco-TIRAS, spune că, aproape 80% din toate apele subterane din Republica Moldova au mineralizare mai mare de un gram per litru, ceea ce, în cazul irigării, va provoca salinizarea solului.

„Un alt impact asupra solului va fi reducerea, chiar şi pierderea definitivă, a volumului apelor subterane, căci cantitatea apelor subterane depinde de regimul hidrologic, inclusiv de gravitatea schimbărilor climatice. Procesul aridizării, la care deja suntem martori, va provoca micșorarea apelor subterane”.

Elena BIVOL, Asociaţia BIOS, crede că, nu putem permite irigarea cu apă din subteran, pentru că se epuizează rezervele de apă potabilă, şi, în scurt timp, nu vom mai avea ce bea.

„Deja multe sate de la sud se confruntă cu lipsa apei potabile, nivelul apei a coborât foarte mult din cauza irigărilor ilegale. Această practică abuzivă, în combinaţie cu reţinerea apei Nistrului de către ucraineni şi scăderea foarte mare a nivelului apelor freatice, ne va aduce în pragul unei catastrofe ecologice”.

Și Andrei Isac, Centrul Naţional de Mediu, constată că, irigarea terenurilor agricole cu apa din sondele arteziene nu doar că este riscantă, dar este şi periculoasă – din cauza mineralizării apei subterane.

„Această practică va determina schimbarea compoziției chimice a solului, salinizarea şi degradarea treptată a stratului fertil. Astfel, există riscul de a pierde, în doar câţiva ani, sute de mii de hectare de sol fertil şi de a diminua până la zero potențialul şi valoarea economică a terenurilor. Surse de ape de suprafață pentru irigare avem suficiente, doar urmează să fie administrate corect şi eficient, să fie examinate şi descurajate cazurile de abuz sau exagerare. Din păcate, unii deţinători de staţii de irigare chiar au dublat preţurile pentru 1 m3 de apă pentru irigare – de exemplu la Criuleni,  fapt care impune fermierii să caute soluții mai puțin costisitoare, dar neprietenoase mediului şi dezvoltării durabile a sectorului agricol din ţară”.

Alecu Reniță, Mişcarea Ecologistă din Moldova, susține că, apele subterane reprezintă o resursă strategică şi sunt parte din elementele de bază ale securităţii ecologice a Republicii Moldova.

„Avem nevoie de o evaluare exactă a volumului de apă subterană, a calităţii ei, a impactului asupra solurilor, a asigurării ferme din partea savanţilor că satele şi oraşele, comunităţile locale nu vor rămâne fără de apă potabilă – înainte de a decide pro sau contra irigării”.

Se cer investigaţii ştiinţifice noi, cu participarea experților locali și internaționali, și doar după ce vom avea un studiu onest şi complex bazat pe principiile utilizării durabile a resurselor acvatice din subteran, vom putea relua discuțiile publice pro sau contra irigării. În lipsa studiului e prematur să facem lobby sau să forţăm factorii de decizie să aprobe o decizie cu consecinţe imprevizibile pentru milioane de cetăţeni.