Piața cerealelor și oleaginoaselor din bazinul Mării Negre traversează o perioadă de incertitudine ridicată, iar efectele se resimt direct și în Republica Moldova.
Dacă în mod tradițional evoluția prețurilor era determinată în principal de raportul dintre ofertă și cerere, în prezent factorul care influențează decisiv piața este costul logisticii maritime.
Pentru cereale precum grâul, marja comercială a traderilor este, în mod obișnuit, de doar 5–6 dolari pe tonă. În aceste condiții, orice variație a costului de transport poate anula rapid profitul.
O creștere de doar câțiva dolari pe tonă la frahtul maritim poate elimina complet marja comercială, iar prețul care poate fi oferit fermierilor devine dificil de anticipat.
Situația este amplificată de structura rigidă a costurilor logistice. În porturile din bazinul Mării Negre, cum este Odesa, primele două săptămâni de depozitare în elevator sunt, de regulă, gratuite, însă ulterior taxele cresc rapid.
Din acel moment, fiecare zi de întârziere transformă marfa într-un activ tot mai costisitor, ceea ce obligă traderii să accelereze vânzarea sau încărcarea navei pentru a evita pierderile.
În mod normal, cerealele încărcate în porturile Mării Negre sunt expediate către mari piețe de consum precum India sau China.
În prezent însă, rutele maritime globale sunt afectate de tensiunile geopolitice din Golful Persic, iar Strâmtoarea Ormuz și rutele care duc spre Canalul Suez sunt considerate zone cu risc ridicat.
Traderii au două opțiuni logistice. Prima ar fi ocolirea Africii pentru a ajunge în Asia, însă această soluție poate dubla sau chiar tripla costurile de transport, ceea ce o face economic neviabilă.
A doua variantă este redirecționarea rapidă a mărfii către piețele mai apropiate din bazinul Mediteranei – Turcia, Spania, Italia sau Grecia.
Problema este că aceeași strategie este adoptată simultan de numeroși exportatori din regiune. Astfel, oferta se concentrează brusc pe aceleași piețe, iar cumpărătorii capătă o poziție de negociere mai puternică. Rezultatul este presiunea descendentă asupra prețurilor cerealelor la origine.
În Republica Moldova fenomenul devine vizibil deoarece stocurile de grâu și porumb din recoltele anterioare rămân ridicate. În lipsa unor fluxuri rapide de export, volumele rămân mai mult timp în depozite și creează impresia unei piețe saturate.
În același timp, piețele globale urmăresc cu atenție evoluția conflictului din Orientul Mijlociu. Aproximativ 25% din fluxurile mondiale de petrol tranzitează Strâmtoarea Ormuz, iar o escaladare a tensiunilor ar putea împinge petrolul spre 100 dolari/baril, ceea ce ar avea efecte imediate asupra costurilor logistice și asupra inflației.
Impactul nu se limitează la energie. Strâmtoarea Ormuz este și o rută majoră pentru exportul de amoniac, uree și alte îngrășăminte. Întreruperile logistice au început deja să se reflecte în prețurile internaționale.
În unele piețe, ureea a ajuns la aproximativ 550 dolari/tonă, cu aproape 80 dolari/tonă mai mult decât înainte de escaladarea conflictului din Iran.
În Europa, îngrășămintele azotate sunt cu peste 50 euro/tonă mai scumpe decât anul trecut, iar produsele pe bază de fosfor, precum DAP, au înregistrat creșteri consistente.
Pentru fermierii din Republica Moldova, aceste evoluții se traduc direct în costuri mai mari. În primăvara anului 2026, un fermier din trebuie să vândă aproximativ 3,5–3,6 tone de grâu pentru a cumpăra o tonă de uree, evaluată la 11 800 lei/tonă, sau 3,2 tone de grâu pentru o tonă de nitrat de amoniu, cu un preț de aproximativ 10 400 lei/tonă.
Comparativ cu anul precedent, ureea este cu circa 10% mai scumpă.
Comentarii