Sectorul agricol va rămâne în continuare să fie coloana vertebrală a economiei țării noastre, chiar dacă în prezent în lume au loc un șir de schimbări climatice, politice sau socio-economice.
Contextul global creează o presiune uriașă să sporim procesul de reformare a sectorului agricol din țara noastră.
Principalele 2 obiective ale reformei rămân în continuare a fi îndreptate către sporirea competitivității sectorului agricol la nivel global și către îmbunătățirea gestionării resurselor naturale de sol și apă.
Țara noastră este mai mult ca niciodată dependentă de cantitățile de mărfuri exportate, dacă considerăm inflația galopantă la nivel național și internațional.
Implementarea ambelor obiective va genera o creștere semnificativă a exportului de produse agro-alimentare, care va duce la sporirea acumulărilor financiare necesare pentru Fondul Social, Fondul de Pensii, Instituții de învățământ, etc. sau/și la asigurarea securității energetice a populației noastre.
Totodată, în perioada următoare nu ar trebui să avem mari iluzii sau așteptări în privința creșterii suportului financiar acordat țării noastre de către partenerii de dezvoltare, deoarece în prezent chiar și cele mai bogate țări inclusiv din UE se confruntă cu aceleași probleme cu care ne confruntăm și noi.
Următoarele 10 acțiuni sunt necesare de implementat pentru a depăși provocarea schimbării în agricultura din Moldova:
1. Revizuirea structurii/organigramei Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) prin crearea unui consiliu consultativ sau comitet consultativ în cadrul MAIA.
În majoritatea țărilor unde au fost create astfel de consilii consultative pe lângă Ministerul Agriculturii actul de guvernare s-a îmbunătățit semnificativ, deoarece acest organ de consultanță s-a dovedit a fi o platformă foarte bună de comunicare între factorii de decizie, societatea civilă și producătorii de succes în domeniul agricol despre problemele reale din agricultură care necesită a fi soluționate.
2. Efectuarea rapidă a unui studiu analitic privind situația actuală a nivelului de competitivitate a sectorului agricol. În prezent sectorul agricol și instituțiile publice din agricultură au o groază de probleme/provocări urgente dar care nu pot fi soluționate toate în același timp.
Acest studiu trebuie să includă care sunt problemele/provocările prioritare din sector și, totodată, care sunt măsurile/recomandările care vor duce la rezolvarea acestor probleme prioritare.
3. Asigurarea securității alimentare prin sporirea capacităților de stocare a cerealelor în sectorul privat de la noi din țară. Datorită capacităților extrem de reduse de stocare, producătorii agricoli vând producția lor de cereale direct din câmp îndată după recoltare, adică atunci când prețul de vânzare este foarte mic.
Pentru a asigura securitatea alimentară a țării este nevoie de sporit suplimentar capacitatea de stocare a cerealelor în sectorul privat cu aproximativ 500 mii de tone.
Aceste stocuri suplimentare urmează a fi construite în baza unui parteneriat public-privat prin intermediul MAIA care va crea condițiile/politicile necesare ca să sprijine sectorul privat să investească, în primă instanță, resursele lor financiare.
Pentru construcția noilor stocuri de cereale este nevoie de aproximativ 150-200 mln. euro. Aceste stocuri vor crea pe de o parte condițiile necesare ca producția de cereale să fie menținută pentru o perioadă mai lungă de timp în interiorul țării, fapt ce va contribui la asigurarea securității alimentare, iar, pe de altă parte, va crea condițiile necesare ca producția de cereale să fie comercializată la un preț mai mare.
Această acțiune/măsură va contribui la sporirea competitivității sectorului agricol și va reduce blocajul căilor logistice.
4. Îmbunătățirea nivelului de gestionare și protecție a resurselor naturale de sol și apă. Urgent trebuie să stopăm procesul de salinizare a solului și de scădere a nivelului apelor freatice.
Ridicarea nivelului pânzei freatice a început cu aproximativ 250 de ani în urmă de către strămoșii noștri, care au redus viteza de scurgere a precipitațiilor în special din timpul iernii la început către râurile mai mici, apoi mai mari și în ultimă instanță în Marea Neagră.
Atunci au fost create aproape 4000 de bazine/iazuri artificiale de acumulare a apelor cu o suprafață mică, dar cu o adâncime relativ mare.
Aceste bazine pot ridica nivelul apelor freatice și, totodată, au un efect hidrologic pozitiv asupra unei suprafețe de teren agricol de 3000 de ori mai mare decât suprafața acestor bazine.
La noi în țară este cea mai mare densitate de iazuri artificiale de pe întreg continentul European. Un nivel ridicat al apelor freatice pe o suprafață întinsă are un efect de levigare/reducere a excesului de săruri din sol și, totodată, are un efect de tampon asupra microclimatului friguros sau canicular.
Însă, aceste bazine nu au fost curățate de nămol măcar o dată timp de 32 de ani, deși pentru acest scop avem creată o întreprindere de stat.
Drept rezultat, agricultura noastră este tot mai mult vulnerabilă la perioadele de secetă, care sunt, din păcate, tot mai frecvente în ultimii ani, iar fermierii noștri cer reabilitarea sistemelor de irigare.
Îmbunătățirea nivelului de conservare și protecție a resurselor noastre naturale de sol și apă, poate avea loc doar dacă vom avea colaborare strânsă între sectorul agricol privat, autoritățile locale și factorii de decizie la nivel central.
Pentru curățarea acestor bazine este nevoie de un program de investiții în mărime de 350 de milioane euro, dar care, în urma obținerii recoltelor stabile datorită îmbunătățirilor funciare, se poate recupera în 4-6 ani.
Această politică ar fi cu adevărat durabilă pentru următoarea generație de fermieri. Donatorii internaționali sunt gata să ne ajute să implementăm un program complex de reabilitare a bazinelor de acumulare a apei și, totodată, să extindem suprafața irigabilă utilizând tehnologiile de irigare, care folosesc o cantitate mică de apă.
5. Asigurarea securității energetice prin accesul populației la energie electrică și gaze naturale (biogaz) la prețuri accesibile. Țara noastră este dependentă de importul de resurse energetice, deoarece noi nu dispunem de resurse naturale decât de cele mai bune soluri din lume – cernoziom.
Dacă studiul de analiză menționat la punctul (2) confirmă faptul că pentru asigurarea consumului de biogaz și/sau biocombustibil a țării noastre este nevoie de cultivat o suprafață impunătoare de terenuri agricole, atunci pentru realizarea acestui obiectiv este nevoie de creat un program de investiții privind asigurarea independenței energetice naționale.
Pentru asigurarea producerii de biogaz/biocombustibil este nevoie de o investiție totală de aproximativ 1 miliard de euro. Dar termenul de recuperare a investiției este de 4-5 ani, luând în considerație prețurile actuale la energia electrică și gazele naturale.
Acest tip de investiție pe de o parte va reduce cantitatea de energie importată din afara țării, iar, pe de altă parte, va asigura o sursă de venit suplimentară pentru producătorii agricoli.
Pentru realizarea acestei acțiuni este posibil de mobilizat imediat o suprafață de aproximativ 200.000 – 300.000 de ha.
Un impact suplimentar ar putea fi crearea locurilor de muncă (cu normă întreagă) bine plătite în zonele rurale pentru tinerii noștri specialiști.
Implementarea programelor de investiții menționate la pct. (3) și (4) va avea, totodată, un efect benefic economic asupra companiilor locale care au activități în domeniul de inginerie, construcții și consultanță tehnică.
6. Sporirea nivelului de cooperare între domeniul de producere, cercetare și învățământ agricol prin continuarea reformei sistemului de cercetare și învățământ superior agricol.
Dar, în același timp, trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să recunoaștem că sectorul agricol din țara noastră trece printr-un proces rapid de schimbare a generațiilor.
Solicitările exprimate de-a lungul anilor de către producătorii noștri agricoli de a îmbunătăți calitatea învățământului în cadrul fostei Universități Agrare de Stat din Moldova (UASM) au fost ignorate în mod insistent de autoritățile precedente, chiar dacă pentru a menține tinerii în țară este nevoie de a avea în primul rând un învățământ/educație de calitate în interiorul țării.
Tehnologia de cultivare a culturilor agricole se dezvoltă rapid la nivel global, iar la noi curricula de studii rămâne aceeași de atâția ani buni.
Majoritatea instituțiilor noastre de învățământ superior sunt reticente să-și modifice curricula de studii pentru a satisface necesitățile pieței muncii. Trebuie să solicităm de la UASM să elaboreze un raport pentru ultimii 5 ani de activitate din respect față de banul public și bugetul de stat și așa auster.
Acest raport trebuie să explice de ce numărul de studenți în prezent este atât de mic și care sunt motivele că aptitudinile profesionale ale absolvenților nu corespund cu cerințele pieței muncii, chiar dacă în toți acești ani UASM a primit resurse financiare importante de la bugetul de stat.
Acum a venit momentul să acordăm toată atenția noastră asupra îmbunătățirii și modernizării procesului de educație și instruire bazat pe cerințele sectorului de producere prin denumirea în primul rând a Universității Tehnice din Moldova în „Universitatea Tehnică și Științele Vieții din Moldova” care să fie și încadrată în lumea științifică mondială.
7. Simplificarea procedurii de încadrare în câmpul muncii a lucrătorilor din afara țării și legalizarea lucrătorilor străini care sunt deja încadrați în câmpul muncii în țară.
Procesul de schimbare a generațiilor în domeniul agricol creează o cerere tot mai mare de lucrători sezonieri, iar această cerere crescândă nu mai poate fi acoperită de numărul mic și de vârsta înaintată a lucrătorilor de la noi din țară.
Respectiv, este nevoie de facilitat încadrarea în câmpul muncii a lucrătorilor sezonieri din afara țării. Această situație este o provocare complet nouă pentru țara noastră.
Dacă agricultura din țară noastră are în prezent o cerere de aproximativ 10.000 lucrători sezonieri străini, atunci în 2030 această cerere va ajunge să fie de peste 100.000 de lucrători. Pe de altă parte trebuie să fim realiști și să recunoaștem că este puțin probabil ca cetățenii noștri să revină de peste hotare.
8. O coordonare îmbunătățită a asistenței externe oferite țării noastre în domeniul agricol. Un șir de proiecte străine au fost implementate în țara noastră până în prezent, dar care nu întotdeauna au avut un scop nobil și rareori au avut un rezultat ce a atins așteptările majorității populației noastre.
Totodată, asistența tehnică și financiară din afara țării acordată sectorului agricol este în continuare binevenită, deoarece încă nu au fost rezolvate principalele provocări și probleme din sector.
Pentru a putea rezolva aceste probleme, este nevoie ca MAIA să se implice mai mult și mai bine în coordonarea donatorilor străini.
Nivelul de dezvoltare economică specific țărilor din Europa centrală va fi atins mai ușor, dacă se va îmbunătăți climatul investițional a țării noastre și se va reuși o creștere a investițiilor locale și străine directe în agricultură.
Pentru acest lucru în primul rând este nevoie ca MAIA să elaboreze o bază de date a tuturor proiectelor străine, care au fost implementate și care derulează în prezent în domeniul agriculturii.
Această bază de date va ușura identificarea resurselor financiare și umane necesare pentru a sprijini MAIA să devină mai eficient și eficace în elaborarea politicilor agricole.
10. Îmbunătățirea serviciilor financiare și de asigurare în agricultură. Din necesitatea schimbării sectorului agricol din țara noastră decurg acțiuni suplimentare necesare de a fi implementate de alte sectoare a economiei naționale.
Sectorul bancar trebuie să dezvolte serviciile lor financiare și de asigurare să corespundă cu cerințele din agricultură, iar la acest capitol băncile noastre comerciale, ar putea învăța de la băncile internaționale prin intensificarea colaborării cu băncile din Europa de Vest.
10. Acțiunile prezentate mai sus sunt în concordanță cu politica agricolă comună PAC a UE care, de fapt, se află sub presiunea de a fi reformată în mod considerabil și, totodată, sunt în corespundere cu obiectivele majore actuale în agricultura din țara noastră.
Totodată, trebuie să fim realiști în așteptările noastre și să setăm/planificăm obiective realizabile și tangibile în dezvoltarea sectorului agricol din Moldova.
Bravo! Mai multe articole pe această temă???