Cnemidocoptoza, numită și râia picioarelor sau râia văroasă este o parazitoză externă, care afectează găinile, curcile, bibilicile și fazanii. Boala se manifestă prin cruste albe-văroase pe membre, cu desprinderea solzilor, hipercheratoză și șchiopătură.
Parazitul pătrunde sub solzii picioarelor, săpând galerii și cauzând disconfort și durere. Cu evoluția bolii, are loc formarea crustelor și ridicarea solzilor de la bază. În pielea dintre aceste cruste se află galeriile formate, unde paraziții se hrănesc cu țesut dermic, se înmulțesc și elimină dejecțiile.
Râia picioarelor nu prezintă pericol pentru viața păsărilor, dar este foarte iritantă. În infestații severe moartea poate fi urmare a dereglării activităților vitale, a reducerii consumului de hrană și creșterii majore a nivelului de stres.
Boala este rar întâlnită în fermele industriale, dar frecventă la păsările de curte. Perioada de incubare este de 4-6 luni, după care, în condiții favorabile, se dezvoltă foarte rapid. Depistată la stadiul timpuriu ea se tratează relativ ușor, așa că este important să cunoaștem și să urmărim starea de sănătate a efectivului.
Citiți în acest articol:
- Cauza cnemidocoptozei;
- Simptomele râiei văroase;
- Diagnosticul cnemidocoptozei;
- Tratamentul râiei picioarelor;
- Profilaxia cnemidocoptozei.
Cauza cnemidocoptozei
Râia picioarelor este provocată de parazitul Cnemidocoptes mutans, din ordinul Acariformes.
Genul Cnemidocoptes cuprinde și speciile C. laevis (provoacă râia deplumantă sau râia cnemidocoptică a corpului) și C. pilae (provoacă cruste la baza ciocului și pe picioare la peruși).
Pentru infestare este suficient să pătrundă un singur parazit în încăpere sau efectiv. Acesta poate fi adus de către păsările care se plimbă liber sau de persoana care le îngrijește. Odată introdus, parazitul se va transmite la alte păsări prin intermediul așternutului, hrănitoarelor, obiectelor din coteț.
Citiți și despre puricii la găini sau acarienii păsărilor – cum îi combatem.
Factorii favorizanți pentru dezvoltarea și multiplicarea parazitului sunt:
- Umiditatea crescută în adăpost;
- Igiena necorespunzătoare;
- Așternutul murdar;
- Ventilația neadecvată;
- Imunitatea slăbită;
- Densitatea mare a păsărilor în adăpost;
- Alimentația neechilibrată.
Acarianul adult are activitate sporită la temperaturile mai mari ale aerului. Dacă temperatura scade brusc, acesta trece în anabioză. Din acest motiv, boala manifestă caracter sezonier: se intensifică în sezonul cald și scade în cel rece.
Unul dintre pericolele infestației este efectul toxic cumulativ în urma metabolismului paraziților. De asemenea, leziunile create de către paraziți pot servi drept poartă de intrare pentru alți agenți patogeni, inclusiv bacterii, care provoacă infecții asociate.
Cnemidocoptoza nu se transmite omului.
Cocoșii se îmbolnăvesc mai des, trec prin boală mai dificil și răspândesc parazitul mai intens. O altă grupă de risc constă din tineretul cu imunitatea scăzută, care a suferit careva boli infecțioase. Dar din cauza perioadei îndelungate de incubație semnele clinice se observă doar la păsările adulte.
Vedeți și de ce mor puii de găină. Îngrijirea în primele zile de viață.
Simptomele râiei văroase
Parazitul se manifestă prin semne destul de specifice, care pot fi ușor recunoscute: cruste alb-văroase pe membre, neregulate, spongioase, cu desprinderea solzilor și hipercheratoză; în infestații severe se înregistrează periartrite, șchiopături. Evoluția este cronică, contagiozitatea – redusă.
Cnemidocoptoza decurge în trei stadii:
- Asimptomatică (durează până la 5 luni) – perioada timpurie, când parazitul poate fi depistat doar în condiții de laborator;
- Papuloasă (până la un an) – are loc descuamarea stratului epidermic și formarea unor noduli pe pielea picioarelor, numiți papule;
- Crupoasă – pielea își pierde elasticitatea, apar fisuri, prin care se elimină lichid interstițial, în faza tardivă poate apărea necroza degetelor.
Solzii desprinși și ridicați de la bază au o culoare gri, iar în urma ciupirii intense de către pasăre devin hemoragici. Apare șciopătatul, deformarea membrelor și a ghearelor. Cu timpul degetele necrozează (se mortifică) și se desprind.
Boala poate fi caracterizată prin prurit (mâncărime), care creează disconfort sever – pasărea devine agitată, se mută de pe un picior pe altul, ciupinduși-le. Scade consumul de hrană din cauza stresului și respectiv producția de ouă.
Diagnosticul cnemidocoptozei
La etapa inițială boala nu prezintă semne clinice. Pentru diagnostic se trimit la laborator probe de piele suspectă de pe membre.
Odată cu evoluția bolii, aceasta poate fi ușor recunoscută, datorită semnelor clinice specifice enumerate mai sus. Pentru confirmare se efectuează raclaje profunde a crustelor, care se expediază la laborator.
Diagnosticul diferențial se face față de dermatomicoze, dermatite și dermatoze carențiale.
Aflați și despre păduchii la păsări – recomandări la combatere.
Tratamentul râiei picioarelor
La depistarea primelor semne clinice, contactați neapărat medicul veterinar, care va elabora o schemă de tratament sigură și eficientă.
Păsările bolnave se izolează și se tratează individual. Inițial se înmoaie crustele prin îmbăierea membrelor cu apă caldă cu săpun (se scufundă picioarele pe 10-15 minute).
Unii specialiști recomandă prelucrarea ulterioară cu apă oxigenată. După uscare se aplică unguente emoliente, vazelină, glicerină ș.a.
Procedurile menționate, de rând cu scufundarea în dezinfectante ușoare, se consideră măsură deplină de tratament al parazitozei, cu condiția repetării de 2-3 ori pe săptămână, timp de câteva săptămâni. La prelucrarea membrelor mai multor păsări, se schimbă apa și prosopul după fiecare.
Mai rapidă și eficientă este administrarea tratamentului cu acaricide, după înmuierea crustelor. Acesta se aplică de două, maxim trei ori, la 7-10 zile. Soluțiile acaricide se aleg uleioase, pe bază de ivermectină, moxidectină sau alte substanțe active la prescripția specialistului veterinar.
Solzii vor arăta normal doar când cei afectați se vor schimba cu alții noi, procedură care poate dura câteva săptămâni. Așadar, nu vă faceți griji că tratamentul nu pare eficient.
Concomitent, se efectuează deparazitarea adăposturilor, bateriilor, cuștilor, inventarului cu acaricide. Așternutul se colectează și se arde în afara teritoriului.
În mediul extern, parazitul supraviețuiește fără hrană 7-10 zile.
Profilaxia cnemidocoptozei
Măsurile de profilaxie a râiei picioarelor sunt de ordin general:
- Achiziționarea păsărilor doar din efective sănătoase;
- Igiena regulată a adăpostului;
- Schimbarea săptămânală a așternutului;
- Dotarea unui sistem funcțional de ventilare;
- Asigurarea băilor cu nisip și cenușă;
- Inspecția regulată a păsărilor (se verifică culoarea și structura pielii picioarelor);
- Limitarea contactului cu păsările sălbatice;
- Izolarea imediată a păsărilor suspecte;
- Respectarea măsurilor de deparazitare a încăperii și utilajelor.
Bibiliografie selectivă: I.Șuteu, N.Vartic, V.Cozma, DIAGNOSTICUL și TRATAMENTUL Parazitozelor la Animale.
Comentarii