Mihai Munteanu din satul Ulmu, raionul Ialoveni și-a făcut studiile mai întâi la Colegiul de Construcții (act. Centrul de Excelență în Construcții), iar ulterior a urmat Universitatea Tehnică, cu specialitatea inginer în construcții.
Activează în cadrul unei companii de construcție, diriginte de șantier, iar în paralel s-a îndrăgostit de agricultură și dezvoltă o afacere cu plantații multianuale.
Își amintește cum a ales acest domeniu și a decis să investească într-o afacere agricolă. Pe timpul când încă era student la colegiu, a găsit într-un ziar un articol scris de un producător agricol, care cultiva nuci în România și acela spunea că „3-5 ha de nuc pot să asigure un trai decent pentru o familie cu 3-5 membri”.
„Acolo erau și niște calcule simple, care includeau prețul miezului la piață, investițiile, câte kg de nuci pot fi recoltate de pe un ha de livadă. Îmi era cunoscută cumva situația descrisă, pentru că fiind mici adunam și noi nuci pe care le decojeam și vindeam miezul la piață. Atunci m-am gândit că aceasta ar putea fi o idee bună de business, cu atât mai mult cu cât eram și eu din sat și cunoșteam bine ce înseamnă o livadă de nuc”, povestește Mihai.
Dar lucrurile nu au evoluat tocmai așa cum și le-a imaginat eroul nostru. Au urmat anii de studenție, după care drumul străinătății. A plecat la muncă în Federația Rusă, unde s-a angajat după specialitatea pe care a studiat-o.
După ceva timp, a fost deportat și a primit interdicție de a intra în Federația Rusă pentru o perioadă de cinci ani.
„Din momentul în care am trecut vama în Republica Moldova, am spus că eu nu mai plec niciodată de aici și trebuie să trec la realizarea planului B, pe care îl aveam încă de atunci de când am citit articolul din ziar”.
Începând cu anul 2015, banii pe care a reușit să-i agonisească muncind peste hotare și pe care nu i-a investit în procurarea apartamentelor sau mașinilor, i-a cheltuit pentru a înființa o plantație de nuc.
„Mai întâi am căutat să cumpăr teren pentru viitoarea livadă de nuc. Procuram în zonele unde era destul de complicat să conving proprietarii să-l vândă. Și aici vreau să menționez că, cea mai mare provocare pentru mine a fost să cumpăr teren. Nu mă refer la faptul că a fost greu să găsesc un numitor comun cu proprietarii, ci mai degrabă la faptul că oamenii nici nu lucrează acele terenuri, dar nici nu doresc să-l schimbe cu alt suprafețe din alte zone. Ca să fiu înțeles corect, aici nu este vorba despre preț, atunci când persoana dorește să vândă poți să negociezi, dar atunci când omul nici nu vrea să audă despre acel teren, e cu totul altă situație”.
Mihai spune că, cu această problemă se confruntă marea majoritate a fermierilor care înființează plantații multianuale, pentru că în cazul culturilor cerealiere deja în toamnă pământul poate fi reîntors proprietarilor, dar în cazul livezilor este mai dificil.
„Livezile mele sunt înființate în baza proiectelor, am beneficiat și de subvenționare. Respectiv, a fost nevoie să am terenurile în proprietate. Iată de ce am dorit întotdeauna să cumpăr terenul și nu să-l arendez”.
După prima livadă de nuc, care a fost plantată pe o suprafață de trei hectare, în anul 2018, tânărul a extins suprafața cu încă trei hectare, schema de plantare 10×8.
„Ulterior, din cauza problemei enunțate mai sus, am fost nevoit să merg în capătul altui masiv și să plantez, în anul 2020, șase hectare de nuc, soiul Chandler, schema 8×6, fără irigare. Dar realizez că trebuie să instalez sistemul de irigare, pentru că agricultura fără apă nu are viitor”.
În anul curent, producătorul extinde și livada plantată cu soiul Chandler cu încă 5 ha. În paralel, Mihai intenționează să planteze și o livadă de piersic plat, pe o suprafață de 5 ha, dotată cu sistem de suport, irigare.
„Livada va fi înființată cu creditul pe care l-am accesat prin intermediul proiectului Livada Moldovei. Suntem în așteptarea resurselor financiare de la banca comercială. Cu regret, constat și aici mai multe probleme din cauza că resursele ajung foarte greu la noi, producătorii. Inclusiv, gajul dublu pe care trebuie să-l asigurăm atunci când lucrăm cu băncile comerciale. Noi suntem încă la început de cale și ne este destul de greu să asigurăm asemenea gaj. Există mai multe provocări și neconcordanțe, de multe ori am impresia că noi fermierii și cei de la guvernare trăim în lumi paralele”.
Mihai Munteanu spune că, o altă problemă pe care urmează să o soluționeze ține de iazul din localitate, care este în proprietatea primăriei, dar de fapt este secat.
„Am făcut câteva săpături și am văzut că izvoarele iazului sunt astupate. Urmează să găsesc proiecte prin intermediul cărora să curăț acest iaz și să-l folosesc pentru irigare. Duc discuții cu IFAD pentru a identifica o soluție viabilă în cazul dat. Am nevoie de sursă de apă, dar și iazul are un aspect dezastruos. Dacă reușesc să curăț acest iaz și se va acumula cantitatea necesară de apă, deja voi investi în irigare pentru toate plantațiile pe care le dețin”.
Fermierul a recunoscut că, participă activ la seminarele care se organizează, pentru că de la fiecare reușește să adune informații prețioase pentru afacerea sa.
„Îmi doresc să mă extind, dacă nu aș avea impedimente inclusiv din partea celor din diasporă, care nu doresc să vândă terenurile pe care nici nu le prelucrează. Sunt deschis să mergem la schimbul terenului în alte zone, doar ca eu să pot să-mi desfășor activitatea mai ușor. De fapt, am planuri mari și sunt gata să muncesc pentru realizarea lor”.
În anul 2019, tânărul și-a cumpărat și un tractor, după ce a contractat un credit, dar odată cu acesta au apărut alte necesități, cum ar fi echipamentele. În această situație, extinderea suprafețelor a devenit un imperativ.
„Iată de ce sunt nevoit să mă extind, pentru a da un randament investiției pe care am realizat-o până la moment. Intenționez să lărgesc gama de culturi, chiar dacă nucul rămâne cultura mea de suflet”.
Mihai recunoaște că, este omul căruia nu îi este frică de riscuri și îi place să facă lucruri pe care nu le fac alți agricultori.
„Fac parte din generația nouă, care a avut posibilitatea să meargă peste hotare și să vadă acolo modele de business care pot fi aplicate și la noi. Nu mai putem face agricultură după sistemul vechi. M-am îndrăgostit de livezi, atunci când am mers în partea de nord a țării (Briceni, Otaci) și am fost impresionat de livezile de acolo, jos pălăria pentru gospodarii din regiune.
A venit momentul să înțelegem că fără apă (irigare) nu mai putem face o agricultură performantă. Agricultura are un potențial enorm pentru țara noastră, noi nu avem munți, mare, zăcăminte în schimb avem pământuri bogate, care trebuie valorificate corect.
În plus, am încredere în sfaturile și recomandările specialiștilor din domeniu, le respect, pentru că eu nu am studii în agricultură. Cred că de multe ori dăm greș, anume din cauza că suntem siguri că anume noi le cunoaștem pe toate și știm cel mai bine cum e corect”.
Mihai a urmat câteva cursuri în domeniul agricol, ceea ce îl ajută să adopte corect anumite decizii. Mai mult, este deschis să învețe permanent. Povestește că, în prima livadă plantată s-a învățat cum corect să realizeze mai multe lucrări.
„Mi-am dorit întotdeauna să cunosc cum e corect, mi-am dorit să înțeleg singur procesul și să-l realizez, aici nu pot să nu pomenesc despre cunoscutul citat „… Cel care despică lemnele, se încălzește de două ori”. Desigur că, pe viitor, voi fi nevoit să apelez la munca oamenilor, dar pentru început am făcut totul singur. Mie îmi place foarte mult ceea ce fac, plantațiile sunt pentru mine asemenea copiilor mici, ce trebuiesc crescuți în fiecare zi. Eu îmi dedic tot timpul meu liber acestor livezi. Spun de multe ori tinerilor că trebuie să simtă energia din livadă, nu de la banii pe care îi vor câștiga de acolo”.
Tânărul a menționat că, a contractat deja pomii și pentru o livadă de cais superintensivă, care va fi plantată în anul viitor.
il cunosc personal, e un tanar foarte muncitor si dedicat! bravo, Mihai!
Bravo tinere. In anii copiläriei mele buneii aveau niste piersici tirzii, nu eru asa mari cum sint azi , dar asa de gustosi !! Un sort vechi, albi…Ce vreau asa piersici….. Poate ii gäsesti undeva , mäcar citiva copaci. Eu as cumpära