Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) este un dăunător important, anevoios de controlat, de culoare brun-roșcată, de dimensiuni de 1-3 mm.
Dăunătorul iernează în stadiul de nimfă la rădăcinile sau în zone protejate pe trunchiul pomilor de măr, iar nimfele devin active la dezmugurire primăvara.
La înflorirea pomilor de măr, primele colonii devin vizibile și observabile. După cel de-al doilea val de cădere a fructelor, afidele încep să se disperseze, iar la recoltare se formează femelele înaripate care depun ouă care iernează.
Aceste afide creează de obicei structuri asemănătoare lânii pe ramuri, tulpină și răni ale pomilor.
Păduchele lânos – simptome de atac
Inițial, simptomele atacului sunt structurile asemănătoare lânii pe rănile cauzate de tăieri, apoi pe ramurile mai tinere, iar în caz de atacuri severe, sub formă de gale pe ramuri.
Aceste gale dăunează creșterii pomilor și sporesc riscul de infecții cu boli. Păduchii excretă rouă de miere, o substanță zaharoasă, care poate afecta calitatea fructelor, fiind găsită pe suprafața lor.
Monitorizare
Păduchele lânos poate fi monitorizat prin inspecția vizuală regulată a coloniilor de afide, în special pe ramuri și răni de tăiere, începând cu dezmugurirea pomilor.
Specialiștii atenționează: prezența mare a păduchelui lânos este un indicator al utilizării excesive incorecte a pesticidelor și o întreținere necorespunzătoare a livezilor.
Insecticidele aplicate în perioada de vară, când păduchele lânos are filamente ceroase bine dezvoltate, este foarte redusă.
Păduchele lânos are capacitate ridicată de a căpăta rezistenţă la insecticide. Prin urmare, norma trebuie respectată cu stricteţe: un individ care dezvoltă rezistență la aplicarea substanței active utilizate va produce indivizi la fel rezistenţi.
Filamentele ceroase „lâna” creează un microclimat favorabil pentru dezvoltarea lui, îl protejează de paraziți, dar și servește drept protecție de îmbibarea cu „roua de miere”, caracteristică afidelor. Anume aceste secreții ceroase ce-l protejează și reduc eficiența majorității produselor aproape de zero.
Eriosoma lanigerum – control
Controlul păduchelui lânos poate fi realizat prin măsuri preventive:
- În perioada de repaus, realizați tăierile calitativ, asigurând o aerisire bună a coroanei, o iluminare suficientă a acesteia, fără ramuri aglomerate, evitând umiditatea sporită în interiorul coroanei și zonele umbrite. Zonele unde au fost înlăturate coloniile păduchelui lânos trebuie bine curățite, iar rănile pot fi tratate cu mastic. Nu trebuie neglijate tratamentele cu cupru de după tăieri.
- Se verifică zona din jurul coletului pentru a verifica prezența coloniilor.
- Înlăturați atent ramurile atacate din livadă, în special cele din interiorul coroanei și ardeți-le, apoi realizați tratamentele.
- Inelele cu lipici fixate pe trunchiuri și țăruși la aproximativ 30 cm deasupra solului împiedică afidele să migreze în sus și în jos pe pomii tineri.
- Pe suprafețe mici, alternativ tăierii, îndepărtați păduchii prin periere.
- În cazul realizării tratamentelor, respectați strict doza recomandată de producător, pentru a evita formarea rezistenței dăunătorului.
- Se recomandă de a realiza tratamente cu ulei horticol și insecticid în special în zona pomilor în care păduchele lânos creează colonii, adică interiorul coroanei.
- Evitați pomi altoiți pe portaltoi sensibili la păduchele lânos (M9, M27, M4), fără un control adecvat. Utilizați pomi pe portaltoi rezistenți în zonele problematice (de exemplu M7).
Stimularea prădătorilor naturali
În cadrul unor experiențe plantarea fâșiilor de Lobularia maritima (Bărbișoara, albița) printre rândurile de pomi în livezile eco au contribuit la reducerea numărului păduchelui lânos, datorită condițiilor favorabile de dezvoltare a prădătorilor.
Unul dintre paraziții naturali care ar putea regla populația păduchelui lânos este viespea Aphelinus mali. Deși s-a raportat că parazitează și alte specii de afide, valoarea sa economică principală este ca parazitoid al păduchelui lânos.
Aphelinus mali poate distruge până la 80-100% din populația păduchelui lânos.
Pentru a promova dezvoltarea antagoniștilor naturali, este important să se evite instalarea plaselor anti-grindină de culoare neagră.
Măsurile directe de control includ utilizarea soluțiilor pe bază de uleiuri minerale cu sulf, toamna după căderea frunzelor, kaolin combinat cu praf de rocă, săpunul de potasiu și ciupercile entomopatogene, cum ar fi Beauveria bassiana.
Vezi detalii despre Săpunul de potasiu – insecticid ecologic. Vezi cum se utilizează.
Este important de menționat, că în majoritatea cazurilor, măsurile directe nu sunt considerate suficient de eficiente împotriva acestui dăunător ca metodă unică de control și ar trebui aplicate în combinație cu alte măsuri.
Comentarii