Primăvara este una dintre cele mai riscante perioade pentru pomicultori. După încălzirea timpurie, revenirea bruscă a temperaturilor negative poate compromite în câteva ore producția unui an întreg.
Înghețurile târzii de primăvară afectează în special speciile sâmburoase precum caisul, piersicul, prunul și cireșul, iar gradul de afectare depinde în mare măsură de fenofaza pomilor și de condițiile locale din livadă.
Pericolul înghețurilor de revenire
Gerurile din timpul iernii (decembrie–ianuarie) sunt mai puțin periculoase decât înghețurile de revenire din februarie–aprilie. Deoarece pomii aflați în repaus profund au o rezistență mult mai mare la temperaturi scăzute.
Problemele apar după „ferestrele de căldură”, când pomii intră în vegetație, iar rezistența la frig scade brusc.
În aceste condiții:
- mugurii florali devin extrem de sensibili;
- florile deschise pot fi compromise chiar și la temperaturi ușor negative;
- fructele abia legate sunt cele mai vulnerabile.
Praguri critice de temperatură la principalele specii
La speciile sâmburoase, diferențele de rezistență la temperaturi scăzute sunt semnificative de la o fază de vegetație la alta.
Piersicul, de exemplu, poate suporta iarna temperaturi de până la -25°C dacă lemnul este bine maturat.
Însă, odată cu apariția unor ferestre de căldură, în special în februarie – martie, are loc fenomenul de decălire, iar rezistența scade drastic.
În aceste condiții, mugurii florali pot fi afectați la -10…-12°C, iar în faza de înflorire chiar și valori de -3…-4°C pot produce pierderi semnificative.
Situația este mai delicată la cais, specie recunoscută pentru sensibilitatea ridicată la înghețurile de revenire.
În perioada de repaus profund, mugurii pot rezista la temperaturi scăzute, însă pe măsură ce se apropie de înflorire, pragurile critice cresc rapid.
Florile deschise pot fi compromise la aproximativ -2…-2,5°C, iar fructele abia formate sunt afectate chiar și la temperaturi apropiate de zero grade.
La prun, rezistența este ușor mai bună, dar și aici faza de înflorire rămâne critică, cu pierderi posibile începând de la aproximativ -2°C.
Un aspect important, observat frecvent în livezi, este distribuția neuniformă a pagubelor în coroană.
Aerul rece se acumulează în zona inferioară, astfel încât, la aceeași temperatură, pierderile pot fi totale în partea de jos și minime în vârful pomului.
Mai multe detalii în acest articol: La ce temperaturi rezistă organele florale ale pomilor
Metode pasive de prevenire a înghețurilor la sâmburoase
În pomicultură cele mai eficiente măsuri antiîngheț se iau înainte de plantare. Acestea sunt cele mai importante, pentru că se aplică înainte de apariția riscului.
Alegerea locului de înființare a livezii
- evitarea văilor închise și zonelor unde stagnează aerul rece;
- potrivite pante ușoare și expoziții sud-vestice sau vestice;
- pentru cais, sunt mai sigure zonele mijlocii și superioare ale versanților.
Alegerea portaltoiului și a soiului
- portaltoii generativi sunt, de regulă, mai rezistenți la ger;
- soiurile cu înflorire mai târzie reduc riscul de pierderi.
Pregătirea pomilor pentru iarnă
- evitarea excesului de azot în toamnă;
- asigurarea acumulării substanțelor de rezervă;
- menținerea unui echilibru nutrițional corect.
Văruirea trunchiurilor
- reduce încălzirea prematură și decălirea;
- limitează oscilațiile de temperatură.
Metode active de prevenire a înghețurilor la sâmburoase
În momentul în care sunt anunțate scăderi de temperatură, pomicultorii pot interveni prin metode active de protecție.
Irigarea prin aspersiune este mult mai eficientă, dar și mai costisitoare și necesită o sursă sigură de apă.
- se bazează pe eliberarea de căldură la înghețarea apei;
- creează un microclimat protector;
- poate preveni scăderile periculoase de temperatură;
- menține temperatura țesuturilor aproape de 0°C.
În plantațiile intensive sau pe suprafețe reduse, se mai recurge la surse de încălzire locală, ca lumânări antiîngheț sau alte metode similare, însă eficiența acestora depinde de organizare și de intensitatea fenomenului.
Rolul nutriției în rezistența la stres
Deși nu poate preveni înghețul, nutriția corectă contribuie la creșterea rezistenței pomilor.
Aplicarea fertilizanților foliari pe bază de potasiu și fosfor înainte de îngețuri poate îmbunătăți toleranța la stres.
În același timp, pomii sănătoși, bine echilibrați din punct de vedere nutrițional, vor reacționa mai bine și după producerea daunelor.
Ce facem după îngheț
Una dintre cele mai frecvente greșeli este intervenția imediată și agresivă care pot agrava situația.
Tendința de a tăia imediat ramurile afectate sau de a aplica tratamente agresive trebuie evitată.
Recomandări practice:
- se așteaptă 2-3 săptămâni pentru evaluarea reală a pagubelor;
- se evită tratamentele agresive în primele 14–21 zile;
- se aplică tratamente ușoare de susținere (nutriție foliară).
Pomii au capacitatea de a se regenera, iar amploarea daunelor devine vizibilă abia după reluarea vegetației.
În multe cazuri, pomii aparent compromiși pot produce lăstari noi din mugurii dorminzi, iar recuperarea este parțial posibilă.
Acest articol este elaborat de Centrul de Consiliere Agricolă și Rurală în cadrul proiectului PROGRESS, finanțat de Guvernul Germaniei și implementat de către consorțiul de organizații condus de Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH, în parteneriat cu European Business Association (EBA) Moldova, IEF, OECD și RECC.
Comentarii