Pentru agricultorii din Republica Moldova, integrarea în Uniunea Europeană ridică numeroase întrebări: vor putea accesa subvențiile europene, cât de complicate sunt regulile Politicii Agricole Comune (PAC), ce se va schimba în activitatea fermelor mici și medii și cât de pregătite trebuie să fie instituțiile statului?
Pentru a răspunde acestor întrebări, Agrobiznes a discutat cu Matei Titianu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Pornind de la experiența României, acesta explică ce înseamnă integrarea într-un sistem agricol european și ce lecții pot învăța fermierii moldoveni înainte de aderare.
Subvențiile europene nu sunt atât de greu de accesat pe cât se crede
Unul dintre cele mai răspândite mituri este că fondurile europene pot fi accesate doar cu ajutorul consultanților sau de către marile exploatații agricole.
Potrivit lui Matei Titianu, realitatea este diferită atunci când vorbim despre plățile directe pe suprafață, care reprezintă baza sprijinului acordat fermierilor.
„Plata directă pe suprafață este relativ accesibilă. Fermierul își declară terenurile, respectă condițiile de eligibilitate și depune anual cererea. Marea majoritate a fermierilor gestionează singuri această procedură.”
Complexitatea apare în cazul proiectelor de investiții – achiziția de utilaje, dezvoltarea sistemelor de irigații, procesare sau instalarea tinerilor fermieri –, unde documentația este mai amplă și experiența unui consultant poate crește șansele de aprobare.
Sprijinul de bază este accesibil, iar dificultățile apar de obicei la proiectele investiționale.
Adaptarea la PAC înseamnă evoluție, nu o schimbare bruscă
În Republica Moldova există temerea că regulile Politicii Agricole Comune sunt atât de stricte încât multe ferme nu vor putea face față. Experiența României arată altceva.
„A fost un proces de adaptare, nu o ruptură. Cerințele privind condiționalitatea urmăresc, în mare parte, bune practici agricole: protejarea solului, respectarea zonelor-tampon, evidența tratamentelor și utilizarea responsabilă a inputurilor.”
În opinia președintelui LAPAR, cea mai mare provocare a fost birocrația și dezvoltarea sistemului administrativ în primii ani de după aderare.
Din acest motiv, el consideră că Republica Moldova ar trebui să investească încă din perioada de preaderare în digitalizarea administrației, cadastrul agricol și instituțiile care vor gestiona plățile.
„O administrare eficientă este la fel de importantă ca finanțarea.”
PAC se schimbă permanent. Adaptarea va deveni cea mai importantă competență
Un alt aspect asupra căruia atrage atenția Matei Titianu este faptul că Politica Agricolă Comună nu este un sistem static.
România a trecut, în ultimele două decenii, prin mai multe reforme: de la plata unică pe suprafață la cerințele de „greening”, iar astăzi la ecoscheme și condiționalitate integrată.
În plus, statele care aderă la Uniunea Europeană nu beneficiază, de regulă, încă din primul an de nivelul maxim al plăților directe, acestea crescând gradual până la convergența cu celelalte state membre.
„Cei care aderă trebuie să înțeleagă că intră într-un sistem dinamic. Capacitatea de adaptare va conta mai mult decât memorarea unor reguli valabile doar într-un anumit moment.”
Noua reformă PAC va schimba din nou agricultura europeană
Uniunea Europeană pregătește deja reforma Politicii Agricole Comune pentru perioada de după 2027. Potrivit lui Matei Titianu, discuțiile actuale sunt printre cele mai importante din ultimele decenii, deoarece vizează inclusiv modul în care vor fi administrate fondurile europene.
Printre direcțiile analizate se numără:
- simplificarea sistemului de plăți directe;
- sprijin mai bine orientat către fermele mici și mijlocii;
- dezvoltarea instrumentelor de gestionare a riscurilor;
- mai multă flexibilitate pentru statele membre în implementarea politicilor agricole.
În același timp, organizațiile agricole europene, inclusiv Copa-Cogeca, solicită menținerea unui buget distinct și predictibil pentru agricultură, existând îngrijorări că o flexibilitate prea mare ar putea reduce importanța PAC în viitorul buget european.
„Aderarea Republicii Moldova va avea loc într-o Politică Agricolă Comună aflată în transformare. Succesul va depinde atât de regulile europene, cât și de capacitatea administrației naționale de a le implementa eficient.”
Subvențiile oferă stabilitate, dar managementul face diferența
Întrebat cât de importante sunt subvențiile pentru rentabilitatea unei ferme vegetale, președintele LAPAR spune că răspunsul depinde de contextul fiecărui an agricol.
În anii favorabili, profitul este determinat în primul rând de producție și management, în timp ce în perioadele afectate de secetă sau de scăderea prețurilor, plățile directe pot reprezenta elementul care menține echilibrul financiar al exploatației.
„Subvenția oferă stabilitate, dar performanța este construită prin management.”
Costurile de producție, tehnologia utilizată, organizarea fermei și momentul valorificării recoltei rămân factorii care diferențiază performanța economică.
Nerespectarea regulilor nu înseamnă automat pierderea întregii subvenții
Un alt subiect care generează îngrijorări este legat de sancțiunile aplicate fermierilor. Matei Titianu explică faptul că sistemul european funcționează pe principiul proporționalității.
În funcție de gravitatea și repetitivitatea abaterilor, pot fi aplicate reduceri ale plăților, iar în cazul unor neconformități minore există posibilitatea remedierii.
„Sistemul urmărește în primul rând conformarea și respectarea regulilor, nu sancționarea pentru greșeli minore.”
Aderarea la UE nu a dus la dispariția fermelor mici din România
Una dintre cele mai frecvente temeri ale agricultorilor moldoveni este că integrarea în piața europeană va favoriza exclusiv marile exploatații.
„Aderarea la Uniunea Europeană nu a dus la dispariția fermelor mici. România continuă să aibă una dintre cele mai fragmentate structuri agricole din Uniune.”
Datele Comisiei Europene arată că România rămâne statul cu cele mai multe ferme mici din Uniunea Europeană. Din cele aproximativ 2,9 milioane de exploatații agricole existente, peste 90% au sub 5 hectare, ceea ce înseamnă circa 2,6 milioane de ferme mici și micro.
În schimb, fermele care nu au investit, nu s-au asociat și nu și-au consolidat accesul la piață au resimțit mai puternic presiunea economică.
Consolidarea exploatațiilor s-a produs gradual, prin mecanisme economice și prin evoluția pieței funciare, nu ca efect direct al aderării la Uniunea Europeană.
Trei greșeli pe care fermierii moldoveni le pot evita
Pornind de la experiența României, Matei Titianu identifică trei lecții importante pentru agricultorii din Republica Moldova.
Prima este să nu privească subvenția drept principalul motor al afacerii, dar ca pe un instrument de stabilitate.
A doua este reticența față de asociere, care reduce puterea de negociere atât la achiziția inputurilor, cât și la valorificarea producției.
A treia este subestimarea importanței managementului administrativ și a documentației, multe oportunități de finanțare fiind pierdute din cauza lipsei evidențelor necesare.
„Agricultura modernă înseamnă atât performanță în câmp, cât și o bună organizare administrativă.”
Integrarea în piața unică înseamnă concurență, dar și oportunități
Președintele LAPAR consideră că Republica Moldova dispune de avantaje importante.
„Republica Moldova are un potențial agricol foarte bun. Solurile fertile și condițiile pedoclimatice permit obținerea unor producții competitive.”
Totuși, transformarea acestui potențial într-un avantaj economic va depinde de investiții, infrastructură, organizare și respectarea standardelor europene.
În opinia sa, competitivitatea nu este determinată exclusiv de nivelul subvențiilor, dar și de costurile de producție, logistică, calitatea produselor și capacitatea de comercializare.
Trei mituri despre agricultura europeană
La finalul interviului, Matei Titianu demontează trei dintre cele mai răspândite percepții legate de agricultura din Uniunea Europeană.
Primul este că Bruxelles-ul decide fiecare aspect al activității unei ferme. În realitate, Uniunea Europeană stabilește cadrul general și standardele comune, iar deciziile economice rămân la nivelul fermierului.
Al doilea este că subvențiile rezolvă toate problemele unei exploatații. Ele oferă stabilitate, însă succesul depinde de management, investiții și competitivitate.
Al treilea este că fermele mici sunt condamnate inevitabil la dispariție. Experiența României demonstrează că acestea pot rămâne viabile atunci când cooperează, se asociază și își consolidează poziția pe piață.
Concluzia transmisă agricultorilor din Republica Moldova este una echilibrată: aderarea la Uniunea Europeană nu trebuie privită nici cu entuziasm necritic, nici cu teamă.
Ea oferă oportunități importante, însă succesul va depinde de calitatea instituțiilor, de capacitatea fermierilor de a se adapta și de modul în care fiecare exploatație își construiește competitivitatea pe termen lung.
Comentarii