La întrebările lui Tudor Iașcenco, directorul publicației Cuvântul, răspunde Andrei Gârlea, patronul Gospodăriei Ţărănești „Gârlea Andrei P.”, gospodărie care gestionează 3800 ha de pământ.
– Aproape două decenii gestionaţi una din cele mai mari gospodării agricole din regiunea Orhei. În această perioadă, cum a evoluat situaţia producătorului agricol de la noi?
– Gospodăria noastră a fost fondată în august 2000 cu 4,75 ha pământ propriu şi 160 ha arendate pe moşia comunei Păpăuţi. În prezent administrăm 3800 ha în 11 localităţi (7 primării) din raionul Rezina. În 2002 am fondat în cadrul gospodăriei prima în ţară staţie de maşini şi tractoare particulară, în care o bună parte din tehnică era veche, restabilită cu forţele proprii. Acum dispunem de tehnică şi inventar agricol performante, utilizăm tehnologii moderne, recomandate de savanţi şi partenerii de afa-ceri. În ultimul deceniu, în ansamblu pe sectorul agroindustrial din ţară şi regiunea Orhei, starea de lucruri s-a îmbunătăţit. Dar probleme încă există destule.
– În opinia Dvs., la moment care sunt cele mai stringente probleme şi care ar fi soluţiile optimale de depăşire a lor?
– Probleme avem multe şi toate-s actuale. O bună parte din ele pot fi soluţionate doar în complex, cu eforturi bine coordonate ale autorităţilor, actorilor politici, producătorilor agricoli etc. Pentru că spaţiul de ziar este limitat, mă voi referi succint numai la câteva. Producătorii agricoli din R.Moldova suferă foarte mult din cauza monopolului şi înţelegerilor de cartel care predomină la noi în domeniul comerţului cu carburanţi, tehnică, piese de schimb, fertilizanţi, chimicale, seminţe pe de o parte, dar şi achiziţiile de produse agricole pe de alta.
Uitaţi-vă numai ce se întâmplă la noi cu produsele petroliere. Pe piaţa mondială preţurile la petrol s-au redus comparativ cu ianuarie 2014 mai mult de 2 ori. Negustorii de produse petroliere de la noi, pe parcursul anului, întâi au majorat preţurile la benzină şi motorină cu mai mult de un leu, apoi le-au redus cam tot cu atâta. Şi toţi negustorii de produse petroliere permanent ţin acelaşi preţ, deşi sunt sigur că cifrele de afaceri sunt diferite. Nu mai vorbesc de accizele foarte mari stabilite de stat la benzină şi motorină.
Tot aşa se întâmplă şi în celelalte domenii. Avem o Lege antimonopol, avem Agenţia pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Consiliul Concurenţei, Agenţiaa pentru Protecţiaconsumatorului etc., dar nimeni nu intervine cu acţiuni concrete în apărarea producătorului şi consumatorului autohton. Prin Federaţia Fermierilor, Uniagroprotect noi am solicitat Guvernului şi Parlamentului să permită şi fermierilor să aducă în ţară carburanţi, pentru propriile necesităţi. Nu ne permit, pentru că aceasta contravine intereselor importatorilor actuali de produse petroliere, o parte dintre care sunt printre parlamentari, demnitarii din structurile guvernamentale.
De mai mulţi ani se discută despre necesitatea aplicării faţă de producătorii agricoli a unui impozit unic consolidat, calculat la grad/ha. Într-un timp parcă şi conducerea de vârf căzuse de acord, dar apoi proiectul respectiv de lege iarăşi s-a pierdut undeva prin sertarele Parlamentului.
Dar problema zilierilor? În agricultură cea mai mare parte a lucrărilor sunt sezoniere şi de atâta ar trebui odată şi odată reglementate relaţiile dintre angajatori şi persoanele angajate temporar, pentru că altfel se ciocnesc cu dificultăţi şi unii şi alţii.
Moldova este o ţară agrară. Dar până azi dezvoltarea sectorului agroindustrial nu este o prioritate pentru autorităţile noastre, pentru că asta nu a coincis până acum cu interesele unor membri ai Guvernului şi Legislativului. De aici şi atitudinea neglijentă faţă de producătorii agricoli şi ramură în ansamblu.
O problemă serioasă este lipsa de transparenţă în repartizarea fondurilor, granturilor şi subvenţiilor pentru sectorul agroalimentar, faptul că o mare parte din proiectele de acte normative şi legislative ce vizează domeniul nostru nu sunt consultate cu Federaţia Fermierilor, Uniag-roprotect, alte organizaţii din sectorul agroindustrial. Avem nevoie de un mecanism eficient de responsabilizare a funcţionarilor publici pentru acţiunile sau inacţiunile lor cu impact negativ asupra agenţilor economici.
– Apropo, care este şi care ar trebui să fie, în opinia Dvs., rolul autorităţilor publice, locale şi centrale, în dezvoltarea sectorului agroindustrial?
– În primul rând, crearea unor condiţii normale de activitate.
Am în vedere elaborarea unei politici fiscale, care să stimuleze implicarea populaţiei în activitateaeconomică, dezvoltarea businessului mic şi mijlociu. Până acum autorităţile de toate rangurile, prin majoritatea actelor normative, atitudinea faţă de producători (nu numai producătorii agricoli, dar şi cei din industrie, sfera serviciilor, comerţ) au favorizat mai mult dezvoltarea economiei tenebre.
În situaţia noastră autorităţile ar trebui să fie o punte de legătură dintre producători, procesatori şi consumatori. Anume cu ajutorul autorităţilor la noi ar trebui să ajungă şi să se încetăţenească tehnica, utilajul şi tehnologiile moderne, iar, pe de altă parte, să se deschidă căile spre pieţele de desfacere a produselor autohtone. De autorităţi depinde mult dezvoltarea industriei de prelucrare, păstrare şi ambalare a producţiei agricole, accesul la diverse linii convenabile de creditare şi asigurarea stabilităţii financiare a agenţilor economici şi a persoanelor fizice; combaterea reală a atacurilor de tip rider asupra mediului de afaceri. De mai mulţi ani tot constatăm că trebuie redus cardinal numărul organelor de control, care la noi este extrem de mare, dar mai departe de vorbe lucrurile nu merg. Deşi toţi înţeleg, că anume din aceste organe cresc tentaculele corupţiei.
În baza parteneriatului public-privat ar fi bine de creat mai multe centre agroalimentare regionale, prin intermediul cărora agricultorii şi-ar comercializa producţia agroalimentară atât pentru consumatorii autohtoni, cât şi la export.
În aceeaşi ordine de idei, ar fi bine de elaborat, la nivel naţional, dat şi local un program de industrializare a localităţilor rurale, prin susţinerea creării unor întreprinderi mici şi mijlocii de prelucrare a producţiei agricole, prestarea de servicii sociale.
– Există mai multe opinii că anul curent va fi unul deosebit de dificil pentru producătorii agricoli. Dvs. de ce părere sunteţi?
– Şi eu cred că anul curent va fi dificil pentru agricultori. La mulţimea de probleme nominalizate mai sus trebuie să mai adaug că preţurile la fertilizanţi, tehnică, piese de schimb, chimicale, seminţe s-au majorat cu 30-100%, băncile au mărit dobânzile la credite, în această situaţie se majorează şi fondurile de salarizare, impozitele, taxele.
Dar posibilităţile de acoperire a acestor cheltu-ieli rămân absolut incerte. Subvenţiile oferite de stat sunt mai mult simbolice. Mulţi producători încă nu au primit subvenţiile promise pe anul trecut. Am auzit vorbe că în anul curent subvenţiile vor fi şi mai modeste. Culturile de toamnă arată destul de prost, nu se ştie ce surprize ne vor aduce celelalte culturi, dar şi piaţa de desfacere a producţiei. Din păcate, în condiţiile ţării noastre agricultura a fost şi rămâne cea mai riscantă afacere…
Sursa: Cuvintul.md
Comentarii