Fertilizarea solului în agricultura conservativă – ce se schimbă în perioada de tranziție

Tranziția către agricultura conservativă poate prezenta mai multe provocări pentru fermieri, deoarece multe aspecte se schimbă. Nu vă așteptați ca solul, obișnuit cu metoda de lucrări anterioară, să se comporte la fel în timpul tranziției la sistemul fără lucrări ale solului.

Veți constata sau poate ați auzit despre reduceri de randament (în principal la porumb) cu sistemul fără lucrări ale solului.

Este motivul pentru care unii renunță la sistemul No-till și revin la metodele convenționale de lucrări după primul an sau doi de tranziție. Dar, amintiți-vă, acest lucru este un proces, iar solul are nevoie de timp pentru a se vindeca după ani de daune cauzate de lucrări.

Atunci când vorbim de fertilizarea solului, trebuie să luăm în calcul faptul că, în cadrul unui asolament cu doar 10-20 % culturi fixatoare de azot (soia, mazăre, lucerna) și fără îngrășăminte organice de la ferme de animale, putem vorbi doar de o asigurare parțială, care poate asigura doar nivelul critic necesar microorganismelor din sol.

De ce e nevoie de timp?

Ca utilizator al sistemului fără lucrări ale solului, veți avea întotdeauna organisme benefice care fac lucruri pozitive pentru noi. Odată ce lucrările solului încetează, râmele și microorganismele vor reveni, însă acest lucru nu se întâmplă peste noapte.

Poate dura trei ani până când veți observa vizual mult mai multe galerii de râme în sol.

În sistemele de lucrări ale solului, canalele făcute de râme sunt distruse la fiecare trecere a echipamentului agricol și râmele care trăiesc la acea adâncime sunt ucise.

Întotdeauna există câteva râme în câmp – ele pot și trăiesc mai adânc în sol, unde trecerea echipamentelor agricole nu le poate afecta.

Într-un sistem fără lucrări ale solului, râmele devin lucrătorii grei ai solului. Cu toate acestea, ele nu mută solul în același mod în care o fac echipamentele agricole. Ele mișcă solul pentru a-și crea canalele/tunelurile în sol.

Aceste canale devin spațiu poros în sol, care permite mai mult schimb de aer, precum și infiltrarea apei. Râmele încorporează reziduurile culturilor de la suprafață în profilul solului și se hrănesc cu aceste reziduuri.

De asemenea, ele trag reziduurile în jos în tunelurile lor pentru a se hrăni cu ele mai târziu. O estimare sugerează că într-un sol sănătos se generează anual aproximativ 19 tone de gunoi de râme pe hectar.

Vezi și No-till – cum alegem și pregătim câmpul pentru tranziție.

Microbiologia solului trebuie să se schimbe

Lucrările solului sunt foarte dure pentru comunitatea fungică din sol, lăsând acel mediu mai dominat de bacterii. Aplicarea fungicidelor pe culturile voastre în creștere încetinește, de asemenea, rata de repopulare a fungilor.

Fungii sunt benefici în ajutarea plantelor să adune nutrienți din sol pentru a crește. De asemenea, sunt importanți în descompunerea reziduurilor culturilor. Pot trece mulți ani până când populațiile de fungi se refac după ce lucrările solului încetează.

Schimbarea trebuie hrănită. Nu obținem ceva fără a da nimic în schimb. Această dezvoltare trebuie hrănită până când sistemul poate atinge un echilibru.

Acest echilibru apare atunci când viața benefică și cea prădătoare din sol sunt în sincron. Odată ce acest echilibru este atins, viața biologică (atât pozitivă, cât și negativă) care moare, este consumată și eliminată din sistem și va furniza nutrienții necesari pentru a susține ecosistemul.

Toată această viață necesită nutrienți și o parte din aceștia sunt ceea de ce culturile în creștere au nevoie. Azotul este un element cheie în acest sens.

Azotul este, de asemenea, necesar pentru a activa descompunerea suplimentară a reziduurilor. În primii ani de No-till, așteptați-vă să aplicați mai mult azot per hectar decât ați făcut-o în trecut—probabil cu 10% mai mult.

Studiile arată aplicarea azotului a crescut diversitatea microbiană a solului în cadrul sistemului fără lucrări ale solului.

Doar testarea solului și ale țesuturilor plantelor vă vor spune cantitatea exactă pe care trebuie să o adăugați. Cu toții știm că precipitațiile fac o diferență în azotul disponibil, făcând dificilă oferirea unei cantități exacte de azot suplimentar necesar.

Cum se face acest lucru?

N-P-K Este important ca plantele de porumb să primească azot devreme pentru a stimula creșterea. Aplicarea îngrășămintelor este foarte importantă în primii ani de adoptare a unui sistem fără lucrări ale solului pentru porumb.

Nutrienții pe care o plantă de porumb îi percepe ca fiind disponibili devreme influențează dimensiunea știuletelui pe care îl creează. În anii de tranziție, biologia solului se dezvoltă și nu funcționează la capacitate maximă pentru a furniza acești nutrienți în cantitatea necesară.

În general, e recomandată aplicarea nutrienților cu azot, fosfor și potasiu în apropierea rădăcinii plantelor. Toate cele trei elemente sunt importante pentru plantele tinere. În cazul porumbului, fosforul este cel mai important, urmat de azot și potasiu.

Temperatura solului

Într-un sistem fără lucrări ale solului, solul nu a fost lucrat și, prin urmare, în general, nu este la fel de cald ca solul arat. Viața din sol nu devine foarte activă până când temperatura nu depășește 10 grade Celsius.

În mediul mai rece, nutrienții care se găsesc în mod natural în sol se eliberează mai încet deoarece microbii nu sunt la fel de activi. Cu cât primăvara este mai rece și mai umedă, cu atât este mai important un starter de îngrășământ plasat aproape de rădăcinile plantelor, pentru ca acestea să aibă acces la nutrienți fără prea mult efort biologic.

Unii nutrienți pot fi absorbiți direct de plantă. Fiți atenți la aplicarea îngrășămintelor în rigola de semănat, deoarece prea mult sau tipul greșit poate deteriora rădăcinile plantelor.

Conținutul de săruri este problema în majoritatea tipurilor de sol.

Cealaltă problemă cu sistemul fără lucrări ale solului este că există puține opțiuni în afară de aplicarea majorității fosforului și potasiului prin împrăștiere de suprafață. Împrăștierea pe suprafață lasă îngrășământul deasupra solului și nu amestecat în profilul solului, cum ar fi într-un sistem cu lucrări ale solului.

Rădăcinile plantelor nu vor ajunge la acești nutrienți când sunt la suprafața solului, cel puțin în stadiile timpurii de dezvoltare. Ploaia poate și va muta azotul și sulful în sol. Potasiul va migra și el în sol, dar nu la fel de ușor ca azotul. Fosforul, odată ce se află în sol, va migra doar cu jumătate de cm.

Galeriile de râme vor ajuta fosforul să ajungă puțin mai adânc în profilul solului înainte de a fi fixat. Dar amintiți-vă, când treceți de la un sistem intensiv de lucrări ale solului, vor fi foarte puține din aceste găuri pentru a ajuta la infiltrare în primii ani.

Împrăștierea îngrășămintelor și sistemul fără lucrări ale solului aduc îngrijorări cu privire la stratificarea nutrienților în primele câteva centimetri din profilul solului.

Așa cum am menționat mai devreme, după câțiva ani de utilizare a sistemului fără lucrări ale solului, găurile de râme vor deveni foarte abundente și vor permite ca acești nutrienți să ajungă mai adânc în sol.

Azotul în sistemul No-till

Acest element este foarte important pentru plante, iar aplicarea sa este o considerație majoră atunci când se trece la un sistem fără lucrări ale solului. Solul care face tranziția la un sistem fără lucrări va avea nevoie de mai mult azot pentru a hrăni biologia solului.

Această biologie ajută, de asemenea, încet la construirea materiei organice din sol. Materia organică în sine este compusă dintr-un anumit nivel de azot. Pe măsură ce materia organică a solului crește, crește și cantitatea de azot stocată în sol.

Inițial, această acumulare lentă de azot trebuie furnizată de fermier, iar dacă acest lucru nu se face, este posibil să experimentați o reducere a randamentului comparativ cu sistemul anterior de lucrări ale solului.

Unul dintre motivele pentru care accesul la azot poate fi o problemă este că va fi mai mult reziduu pe suprafața solului atunci când nu se lucrează solul, iar acest reziduu va lega rapid azotul aplicat la suprafață pentru a accelera descompunerea acestuia.

Azotul aplicat la suprafață poate funcționa, dar norma trebuie mărită. Legarea azotului va fi mai puțin o problemă dacă îngrășământul este injectat direct în sol, deoarece mai puțin reziduu va intra în contact cu acesta.

Totuși, necesitatea de a crește azotul aplicat există chiar și atunci când acesta este injectat. În oricare dintre metodele de aplicare, se sugerează o aplicare în etape, pentru a fi mai prietenoasă cu mediul.

O aplicare divizată permite, de asemenea, o ajustare a cantității totale de azot aplicat. În funcție de condițiile meteo din sezonul timpuriu, poate fi necesar mai mult sau mai puțin azot pentru a maximiza randamentul.

Ratele mai mari de azot sunt utile în primii câțiva ani pentru a hrăni biologia solului. După 3 ani și, posibil, în timpul celui de-al treilea an, este bine să reduceți rata la nivelul inițial (dacă acesta nu era deja prea mare).

Soia și îngrășămintele în No-till

Soia, una dintre culturile cultivate în sistem No-till în zonele unde este posibil acest lucru, nu este la fel de pretențioasă în ceea ce privește plasarea nutrienților, deoarece sistemul ei radicular este mult mai aproape de suprafața solului decât cel al porumbului.

De obicei, azotul nu este o considerație în cazul soiei (cu excepția cazului în care se așteaptă randamente excepționale). Mulți fermieri aplică nutrienți pentru cultura de porumb și lasă soia să adune ceea ce rămâne în anul următor.

Cu toate acestea, unii fermieri observă randamente mai mari la soia datorită aplicării de îngrășăminte. Nu există dovezi clare că această practică ar ajuta la creșterea randamentelor mai mult într-un sistem fără lucrări ale solului.

În general, soia fără lucrări ale solului va avea un start mai lent, va rămâne verde pal mai mult timp și va fi mai scurtă decât soia cultivată convențional, din cauza că a fost semănată într-un sol mai rece.

Rămâne verde deschis mai mult timp din cauza faptului că microbii din sol nu sunt la fel de activi; astfel, durează mai mult până când începe fixarea azotului din atmosferă. Odată ce nodulii își încep activitatea, azotul suplimentar înverzește planta.

Plantele mai scurte se datorează începutului mai lent din primăvară. Randamentul final este foarte similar cu cel al soiei cultivate convențional. De fapt, în timpul unui an secetos, randamentul pentru soia fără lucrări ale solului va fi cel mai probabil mai mare datorită prezenței unui nivel crescut de umiditate a solului, ca urmare a faptului că solul nu a fost lucrat.

Capacitatea solului de a stoca umiditatea solului crește în timp, pe măsură ce rata de infiltrare a apei crește.

Surse:

1. Ghid practic în domeniul agriculturii conservative.
2. Effect of no-tillage on soil bacterial and fungal community diversity: A meta-analysis.
3. No-till Fertilizer Considerations. LSP Soil Builders’ Network Fact Sheet.

Acest articol face parte din campania de promovare a managementului durabil al terenurilor, realizată în parteneriat cu Proiectul Agricultura Competitivă în Moldova (MAC-P).

Proiectul MAC-P, finanțat de Banca Mondială și Fondul Global de Mediu, este dedicat creșterii competitivității agriculturii moldovenești și promovării practicilor agricole sustenabile.

În cadrul Programului de granturi post-investiționale destinate managementului durabil al terenurilor, producătorii agricoli care au investit în echipamente și utilaje agricole ce asigură conservarea și îmbunătățirea solurilor (no-till și strip-till) pot beneficia de granturi în valoare de până la 10 000 dolari SUA.

Mai multe detalii despre Programul de granturi sunt disponibile pe site-ului Unității Consolidate pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agriculturii, finanțate de Banca Mondială – www.capmu.md.