Temperaturile mai înalte înregistrate la începutul primăverii au stimulat nu doar pornirea mai devreme a pomilor în vegetație, ci și dezvoltarea în masă a bolilor și dăunătorilor.
Unul dintre dăunătorii despre care fermierii au anunțat că deja și-a făcut apariția în plantații este gândacul păros. În continuare sunt prezentate câteva metode ce vă vor ajuta să mențineți sub control dăunătorul.
Gândacul păros este unul dintre cei mai periculoși dăunători, care s-a înmulțit în masă în ultimii ani și produce pagube mari în plantațiile de arbuști fructiferi, căpșun și pomi, viță de vie și alte culturi care înfloresc în perioada martie – iunie. La fel, acesta poate reduce substanțial recolta culturilor agricole, în special la rapiță.
Gândacul păros are o singură generație pe an. Stadiul hibernant – adulții, se ascund în sol. Primii gândaci pot fi observați încă în luna aprilie, când începe perioada zborului. Aceștia consumă preponderent florile pomilor fructiferi, cruciferelor sau chiar porumb, grâu și orz. În plantațiile de viță de vie este consumat pistilul, staminele și ovarele.
Zborul are loc doar în zilele calde, iar ouăle sunt depuse începând cu sfârșitul lunii aprilie până în iulie. Incubația durează până la două săptămâni, iar noua generație de adulți apare în lunile august și septembrie, care și iernează în sol.
Fermierii susțin că, acest dăunător este destul de greu de combătut, mai ales că apare în perioada înfloritului, când stropirile sunt interzise deoarece are loc polenizarea entomofilă.
Se presupune că, acest dăunător s-a răspândit atât de mult datorită suprafețelor cultivate cu rapiță, ce au fost majorate în ultimii ani.
Totuși, sunt câteva metode destul de eficiente ce permit menținerea dăunătorului sub pragul economic de dăunare, printre care:
- îndepărtarea mecanică a gândacilor (pe suprafețe mici) prin scuturare apoi arderea acestora. S-a constatat că, cenușa acestor gândaci răspândită în plantație are efect de repelent. Scuturarea trebuie făcută dimineața, dacă sunt observați în plantație, deoarece atunci gândacii sunt amorțiți;
- utilizarea capcanelor cu feromoni care se dovedesc a fi destul de eficiente la un număr de peste 30 capcane per hectar;
- lansarea viespii de stepă Scolia hirta, a căror larve distrug larvele gândacilor;
- instalarea în pomi a vaselor de culoare albastră, în care să fie turnat detergent cu miros puternic de flori. Astfel, gândacii se vor îneca în această soluție;
- Tratamentele chimice se aplică doar în cazul unor populații prea mari cu insecticide mai puțin dăunătoare pentru albine;
- semănarea loturilor mici de crucifere lângă livezi, vii. Gândacul păros preferă inflorescențele cruciferelor, astfel, va fi înlăturat din cultura de bază. În acest lan trebuie instalate capcanele sau pot fi scuturați dăunătorii din inflorescențe în vase și arși;
- pentru a distruge stadiul hibernant sunt recomandate arături începând cu lunile august-septembrie.
Utilizarea capcanelor sau găleților albastre pentru combaterea gândacului păros
Găleţile sau capcanele trebuie să fie amplasate mai multe spre marginea livezii, iar spre interior mai puţine.
Utilizarea capcanelor cu feromoni Csalomon (VARb3k) pentru captarea adulților
Capcanele trebuie obligatoriu așezate la soare (sau prinse de pomi).
Dăunătorul apare în câmpuri între orele 10.00-15.00, când are loc și zborul albinelor, astfel, tratamentele chimice nu pot fi efectuate.
Gândacul păros atacă ȋntotdeauna de la margine spre mijlocul culturii. Niciodată nu veți găsi un atac masic ȋn mijlocul unei culturi de rapiță, sau ȋn mijlocul unei livezi.
În țară, nu este omologat niciun insecticid pentru combaterea dăunătorului, deoarece perioada de atac coincide cu perioada de zbor intensiv al albinelor.
Insecticide care au impact redus asupra albinelor și pot fi utilizate pentru combaterea gândacului păros sunt: Mavrik 2F, Mospilan 20 SG. Tratamentele chimice pot fi efectuate doar în zona atacată, anunțând obligatoriu apicultorii.
O altă particularitate a acestuia este că, atacă ȋntotdeauna de la margine spre mijlocul culturii. Atât timp cât pe margine găsește hrană acesta stă pe loc.
La fel, dăunătorul preferă culoarea galbenă – a rapiței și albastru deschis – ca cerul, de aceea capcanele trebuie să aibă o astfel de culoare.
Alte metode de reducere a impactului dăunătorului sunt: asolamentul, lucrările solului și evitarea cultivării culturilor cum ar fi rapița pe suprafețe mari în preajma livezii.
