Perioada sovietică a lăsat urme semnificative nu doar în istoria Republicii Moldova, dar şi în calitatea mediului, spun experţii. Cândva ţară cu soluri dintre cele mai fertile, azi R. Moldova are terenurile agricole ruinate de secetă şi grindină, suferind şi de pe urma îmbibării lor cu pesticide pe timpurile sovietice. Chiar dacă după anii 1990′ calitatea solurilor, aerului şi a apei se pare că s-a îmbunătăţit, nesemnificativ ce-i drept, urmele sovietice urmează încă a fi acoperite.
În perioada sovietică, Republica Moldova se bucura de cele mai bogate soluri, însă această proprietate nu s-a putut păstra. Vlad Garaba, preşedintele organizaţiei teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste, spune că proasta calitatea a solului a început să se simtă încă în anii 1980′, ţara ajungând într-un final pe ultimul loc din URSS în ceea ce priveşte eroziunea solurilor şi contaminarea acestora cu pesticide.
Monitoringul asupra calităţii solului a început la sfârşitul anilor 1980′, când s-a înţeles că ţara se confruntă cu o problemă gravă. Gavril Gâlcă, şeful Direcţiei monitoring al calităţii mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, spune că motivul degradării fertilităţii solului a fost folosirea iraţională a pesticidelor, a tehnologiilor dăunătoare şi ararea terenurilor. Totuşi, o metodă eficientă de protejare a mediului din perioada sovietică erau fâşiile verzi de protecţie. Menirea acestora era de a atenua din viteza şi intensitatea vântului, fapt ce proteja solurile de eroziunea eoliană.
După proclamarea independenţei, au început ani de criză economică. Nu se mai utilizau pesticide şi îngrăşăminte minerale, pentru că nu erau bani nici în republică şi nici susţinere din afară nu mai venea. „Putem vedea o îmbunătăţire a calităţii solului. Foarte rar unde mai sunt urme de pesticide”, spune Vlad Garaba. Nu doar utilizarea pesticidelor a provocat daune mediului, dar şi tendinţa oamenilor de defrişare a pădurilor şi păşunatul în păduri, care şi azi se mai practică ilegal. „Erau tăiate păduri întregi de stejar, iar în loc se sădeau salcâmi”.
Chiar dacă după proclamarea independenţei solul a început să se revitalizeze, acesta nu mai structura de cândva. „Solul nu mai are acei pori în care să păstreze umiditatea, iar pe timp de arşiţă s-o folosească”, spune Gavril Gâlcă. Tot mai des pe timp de secetă vedem soluri crăpate şi deteriorate. O altă problemă a solurilor fertile de cândva ale Moldovei este eroziunea şi pierderea cantităţii de humus. „Acest lucru se vede în special la sate, unde tot mai des sunt prăbuşiri de teren şi terenuri erodate”, spune Gavril Gâlcă.
Potrivit experţilor, pentru prevenirea acestor probleme ar trebui în special să se respecte tehnologia de prelucrare a terenurilor. „În perioada sovietică, pe alocuri erau învelişuri ierboase, panta era cât de cât acoperită. Erau livezi, tufişuri; ele pot proteja terenurile de ploile torenţiale, de erodare. Aceste practici ar trebui preluate”, crede Gavril Gâlcă.
Sursa: IPN
Comentarii