Producţia ecologică este un sistem global de gestiune agricolă şi de producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale şi aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor. Este o metodă de producţie care tot mai mult ia amploare în statele Uniunii Europene, Moldova înregistrând, din păcate, rezultate mult mai modeste la acest capitol.
Pentru Republica Moldova producţia agroalimentară ecologică şi comercializarea acesteia este o şansă reală de penetrare a pieţelor străine, întrucât cererea de produse agricole ecologice este în creştere. Aceasta poate fi considerată o noua oportunitate pentru exportul agriculturii.
Marcela Stahi, șefa Serviciului Producţie Ecologică și produse cu denumire de origine a Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, a relatat pentru Agrobiznes că Ministerul susține dezvoltarea agriculturii ecologice în scopuri economice, sociale și de mediu. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor de creștere a numărului de agenți economici care aplică metodele de producere ecologică, se constată că, dimpotrivă, numărul acestora și suprafața ecologică scade.
Scăderea numărului agenților economici și a suprafețelor înregistrate în agricultura ecologică este marcată de un șir de factori inseparabili, precum:
- Din 2014 exportul produselor cu mențiune de „ecologic”, se efectuează fără supravegherea autorității naționale;
- Organismele de Inspecție și certificare naționale nu sunt recunoscute de Comisia Uniunii Europene ca echivalente;
- Pe teritoriul Republicii Moldova activează 10 organisme de inspecție și certificare recunoscute de Comisia Uniunii Europene să certifice produse agroalimentare ecologice în țări terțe, dar nu sunt înregistrate la nivel național;
- Lipsa informației privind evidența suprafețelor, tipurilor de culturi cultivate în agricultura ecologică, determinată de transferul agenților economici la organismele de inspecție și certificare care nu sunt înregistrate la nivel național;
- Lipsa unui cadru legal de acordare a excepțiilor pentru producerea agroalimentară ecologică;
- Lipsa unui sistem de supraveghere și control de stat în ceea ce privește trasabilitatea produselor agroalimentare ecologice.
Conform statisticilor oficiale, agricultura ecologică a crescut într-un ritm constant în perioada anilor 2003-2012. Suprafeţele agricole ecologice (atât certificate, cât şi în conversie) s-au extins de la 80 ha până la 61,280 ha. De asemenea, numărul agenților economici care practicau agricultură ecologică s-a extins pe parcursul perioadei 2003-2010, ajungând la un maxim de 185.
Odată cu aprobarea Legii 115 în Moldova a fost întrodus controlul privat al agriculturii ecologice care a garantat sistemul de certificare și armonizarea cu cerințele Uniunii Europene, astfel, producţia agroalimentară ecologică este certificată de un organism de inspecţie şi certificare acreditat în sistemul EN 17065 şi autorizat de Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului. Organismele de inspectie şi certificare prezintă simestrial autorităţii competente informaţia cu privire la agenţii economici, suprafeţele inspectate, încălcările depistate etc.
Până în anul 2012 întru asigurarea garanţiei privind evaluarea conformităţii producţiei ecologice, au fost acreditate şi autorizate 6 organisme de inspecţie şi certificare. Atribuţiile acestora includeau efectuarea inspecţiei şi certificării agriculturii ecologice pe teritoriul Republicii Moldova, conform prevederilor nomelor SM SR EN ISO/CEI 45011:2003.
În prezent activează două organisme de inspecție și certificare „Certificat Eco” SRL şi „Bio Cert Tradiţional” SRL.
În conformitate cu datele disponibile din anul 2013 numărul agenților economici care practică agricultura ecologică este în declin permanent, ajungând să fie până în anul 2016 de 37 iar suprafața înregistrată era de 1020 ha.
Unul din principalele motive privind creşterea dinamicii înregistrate au fost politicile favorabile susţinute de către Guvernul Republicii Moldova, fiind acordate subvenţii din 2007 întru restituirea cheltuielilor în perioada de conversiune. Începând din 2012, subvențiile au fost acordate doar la înfiinţarea plantaţiilor multianuale, lucru care posibil să fi avut un impact negativ asupra sectorului.
Un alt factor care a influențat creşterea suprafeţelor încadrate în agricultura ecologică au fost politicile Uniunii Europene. Art. 19 al Regulamentul (CE) nr. 1235/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte regimul de import al produselor ecologice din ţări terţe, permitea exportul produselor cu menţiune de „ecologic” pe piaţa Uniunii Europene. Exportul se realiza în baza unor autorizaţii de import acordate de autorităţile statelor membre, organismelor de inspecţie şi certificare naţionale, însă această opţiune a fost una de tranziţie.
Din iunie 2014 perioada de tranziție a luat sfârșit și sistemul autorizațiilor la import a fost înlocuit de sistemul organelor de control echivalente.
Astfel, putem menționa că în perioada anilor 2003-2012 în Moldova au existat condiții excelente privind dezvoltarea agriculturii ecologice în special acordurile directe de vecinătate și de asociere cu Uniunea Europeană.
În aspectul ce ține formarea unei piețe naționale a produselor agroalimentare ecologice putem spune că, în Republica Moldova există doar un singur magazin specializat în comerțul cu produse ecologice, cea mai mare parte din ele fiind importate. De asemenea, nu există secții specializate dedicate produselor ecologice în magazine, cu toate acestea unele produse organice pot fi văzute ocazional în supermarketurile mari.
Agricultura ecologică și produsele ecologice nu sunt promovate în mod corespunzător, nivelul general de cunoștințe în acest domeniu este destul de scăzut, iar publicul larg confundă lucrurile atunci când se refera la acest subiect. În contradicție cu legislația Republicii Moldova, cuvinte precum „biologic”, „bio”, „ecologic”, „eco” și „organic” sunt frecvent utilizate pe – ambalajul produselor și în mass-media, pentru a descrie produse care nu sunt certificate ecologic.
Astfel, din cauza că nu există о linie de diferențiere clară pentru consumatori, pe piața locală produsele organice concurează pe acelaș segment ca și produsele rezultate din agricultura convențională, de aceea producătorii care practică metodele de producere ecologică tind să-și exporte produsele. Acest fapt poate fi explicat de prețurile relativ mai atractive pentru această categorie de produse.
Spre deosebire de piața internă, exporturile de produse ecologice au înregistrat о majorare constantă. О creștere semnificativă a fost realizată în anii 2012 și 2013, în principal datorită unor producători care au început să exporte cereale ecologice certificate în Uniunea Europeană. În 2013 exporturile de produse ecologice certificate au fost de 45 mii tone, iar alte 36 mii tone au fost exportate de pe suprafețe aflate in conversie. Exporturile au constat în cea mai mare parte din cereale, semințe oleaginoase și culturi proteice.
Potrivit statisticilor oficiale, principalele piețe de export sunt țările Uniunii Europene: Germania, Italia, Polonia, Republica Cehă și Slovacia.
Astfel, conform datelor statistice ale FiBL, în 2014 piața Uniunii Europene s-a cifrat la 23,9 miliarde euro, cu 7,2% mai mult decât în 2013. În perioada 2004-2014, piața Uniunii Europene a crescut de peste două ori (+134%). Cea mai mare piață din Uniunea Europeană pentru produse ecologice în 2014 a fost Germania, cu valoare de 7,9 miliarde euro, urmată de Franța (4,8 miliarde euro) și Marea Britanie (2,3 miliarde euro).
Suprafaţa certificată ecologic, totală în UE (suprafaţa certificată ecologic şi în curs de transformare, adică în perioada de conversie), în 2014 a fost de 10,3 milioane de hectare, cu 257 100 de producători ecologici în UE. Spania şi Polonia a reprezentat fiecare peste 10% din totalul suprafeţei înregistrate în UE, Italia, a înregistrat o creştere cu 17,9%. Franţa, Germania, Grecia, Austria şi România fiecare au înregistrat o creştere de peste 5%. (Sursa: Eurostat DG Agriculture and Rural Development — Organic farming).
În anul 2015 la Minister au depus cerere pentru înregistrare în sistem de agricultură ecologică 64 de agenţi economici. Totodată, conform rapoartelor prezentate de organismele de inspecție şi certificare naţionale, înregistraţi în sistem de Agricultură Ecologică erau înregistrați 39 de agenţi economici cu o suprafaţă de 1020 ha (anul I, II, III de conversie şi certificate ecologic).
Conform actelor legislative și normative în vigoare privind producția agroalimentară ecologică, organismele de inspecție şi certificare naţionale, acreditate și autorizate de Minister, sunt obligate să prezinte semestrial autorităţii competente informaţia cu privire la agenţii economici, suprafeţele inspectate, încălcările depistate etc. Astfel, s-a constatat că din cei 64 de agenţi economici, 45 din ei, cu o suprafaţă de 2883,11 ha, au contractat Organisme de inspecție și certificare nerecunoscute de Minister.
Conform anexei nr. IV „Lista organismelor de control și a autorităților de control desemnate în scopul echivalenței” în Republica Moldova, în anul 2017 au fost recunoscute 10 organisme de inspecție și certificare a produselor agroalimentare ecologice.
Pe de altă parte Certificatele de conformitate emise de organismele naționale de inspecţie şi certificare locală pentru produsele ecologice nu sunt recunoscute în Uniunea Europeană. Republica Moldova nu a reuşit până la moment să fie recunoscută de Uniunea Europeană ca ţară terţă cu legislaţie corespunzătoare, astfel, cum este prevăzut în art. 33 al Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice.
Pentru a fi inclusă în Lista ţărilor terţe ca echivalentă, Republica Moldova trebuie să asigure un sistem de producție care să respecte principiile și regulile de producție echivalente cu cele prevăzute în regulamentul Uniunii Europene. Măsurile de control care au o eficacitate echivalentă la descrierea sistemului va trebui să garanteze acelaş nivel de asigurare a conformităţii produselor. Pentru aceasta este necesar de transpus regulamentele Uniunii Europene în actele legislative şi normative naţionale.
Conform datelor prezentate de către șase organisme de inspecție și certificare din cele zece, în 2017, sunt 109 agenți economici care practică metode de producere ecologică pe o suprafață de 24708,66 hectare. Dintre care 39 de agenţi economici, cu o suprafaţă de 1240 hectare, sunt certificați de organismele de inspecție şi certificare naţionale.
În acest context putem menționa că diminuarea suprafeţelor precum şi a agenţilor economici înregistraţi în agricultura ecologică nu poate fi rezumată ca ieşirea agenţilor economici din sistem de agricultura ecologică.
Acești agenţi economici certifică producția agroalimentară ecologică în conformitate cu standardul care este echivalent cu standardul Uniunii Europene, Organismele de Control de asemenea fiind echivalente și respectiv Organismele de Control și agenții economici nu se pot integra în sistemul național care nu este conform legislației Uniunii Europene.
Așa cum s-a menționat mai sus organele de control recunoscute ca echivalente, nu raportează autorității competente referitor la activitățile lor. Aceasta de asemenea a avut un impact important asupra evoluției datelor prezentate și nu numai.
Acest fapt aduce prejudicii de imagine asupra întregului sector de agricultură ecologică prin faptul că Ministerul nu are informaţie în timp util cu privire la cantităţile de produse certificate, numărul de operatori certificaţi sau neconformităţile identificate la nivelul Comisiei Uniunii Europene.
În 2016, în urma depistării unor scheme suspecte de certificare a cerealelor ecologice vândute pe piaţa Uniunii Europene, Comisia Uniunii Europene a elaborat Ghidul referitor la controalele oficiale suplimentare privind produsele ecologice importante din Ucraina, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kyrgystan, Moldova, Tajiksistan, Uzbekistan și Federația Rusă.
În acest context se constată necesitatea urgentă de a identifica soluţii de prevenire a unor astfel de cazuri.
O altă barieră identificată în calea dezvoltării agriculturii ecologice este imposibilitatea accesării subvențiilor de către agenții economici care nu sunt înregistrați în sistemul național de certificare.
La moment cerificaea produselor ecologice, se desfășoară pe două platforme paralele. Astfel, marea majoritate a agenților economici certifică producția agroalimentară ecologică în conformitate cu standardul care este echivalent cu standardul Uniunii Europene, dar nu sunt înregistrați la nivel național. O altă parte a agenților economici certifică produsele la Organismele de Control naționale, care însă nu sunt în conformitate cu standardul care este echivalent cu standardul Uniunii Europene.
Aceasta duce la o dezechilibrare între interesele producătorilor. Pe de o parte a celor care se pot integra în sistemul național, care nu este conform legislației Uniunii Europene, și nu pot beneficia de subvenții, iar pe de altă parte a producătorilor care nu pot exporta produsele agroalimentare cu mențiune de „ecologic” pe piața Uniunii Europene.
Dacă nu va fi acceptată implementarea unui sistem de monitorizare și control ajustat la standardele europene, Moldova riscă să rămână şi în continuare la acest nivel de dezvoltare.
Comentarii