Procesele de transformare a cadrului natural au început să se amplifice în vestul Europei acum două secole, în zorii erei industriale, când s-a descoperit şi aplicat forţa aburului, după care s-au intensificat pe parcurs, odată cu motorul cu ardere internă, electricitatea, energia atomică, etc., până în zilele noastre.
„Pe teritoriul ţării noastre, aceste transformări profunde ale peisajului agricol au avut un decalaj de 30-50 de ani faţă de vestul mai dezvoltat economic, în unele părţi având o rămânere în urmă de un secol şi mai bine”, susține Andrei Gumovschi, doctor în agricultură.
Defrişările de păduri, care au loc la nivel mondial, constituie una dintre cauzele principale ale menţinerii poluării atmosferei şi, mai departe, a încălzirii globale.
Dioxidul de carbon, un gaz extrem de toxic, care încălzeşte şi atmosfera, este absorbit de frunzele plantelor verzi, mai ales ale arborilor, unde prin procesul de fotosinteză este descompus, se reţine carbonul care intră în componenţa hidrocarburilor şi a altor substanţe din corpul plantelor, eliberând oxigenul.
„Dacă vom avea în faţa ochilor tot timpul acest tablou, atunci vom înţelege de ce oprirea defrişărilor este cea mai simplă modalitate de a reduce procesul de încălzire globală”.
Defrişările de păduri pe teritoriul republicii care au avut loc de-a lungul ultimelor secole au redus suprafaţa pădurilor la 11-12% din totalul suprafeţei, faţă de optimul de nu mai puțin de 20-25% pentru zonele noastre climaterice.
Pe lângă defrişarea pădurilor, totuși, la începutul secolului trecut au fost înfiinţate şi primele perdele forestiere de protecţie, mai mult din salcâm.
„Înfiinţarea perdelelor forestiere pentru protecţia culturilor agricole şi protecţia căilor de comunicaţie a evoluat mai activ între anii 1945-1955, sub impulsul modelului ruso-sovetic Kostâcev – Docuceaev –Wiliams, considerate în mod greşit ca o invenţie stalinistă. După 1965 au fost defrişate fără cruţare pentru a face loc suprafeţelor de teren arabil, a lărgi drumurile, a le folosi drept combustibil şi material de construcţie, a le înlocui cu copaci de nuci, fiind o mare pierdere, care ne va costa foarte scump în continuare”.
Perdelele forestiere ocupă 1,7% din suprafaţa terenurilor arabile. Luând în consideraţie recomandările în vigoare, aspectele caracteristice ţării (relief, soluri, climă, grad de împădurire etc.), ponderea perdelelor forestiere de protecţie trebuie să constituie minim 4% din suprafaţa terenurilor arabile – o creştere cu cel puțin 40 mii ha.
Rolul perdelelor forestiere se poate estima datorită mai multor lucrări ştiinţifice şi enciclopedice apărute cu o jumătate de secol în urmă, prin:
- atenuarea vitezei vânturilor şi a evaporării apei din sol cu 50%;
- naşterea unor mase de vapori şi curenţi ascensionali necesari condensării şi producerii ploilor în zonele cu deficit mare de precipitaţii;
- materialul lemnos pus la dispoziţia populaţiei va îndestula nevoile locale, dând timp pădurilor statului să se refacă;
- dublarea producţiilor agricole la adăpostul perdelelor.
„În aceste lucrări, se propune ca o treime din suprafaţa iazurilor din stepă să fie împădurite, la adăpostul cărora iarba ar creşte mai bogată şi s-ar obţine în plus material lemnos. Predecesorii noştri aveau sădit în suflet un respect mai mare pentru vegetaţia lemnoasă şi au avut mai multe iniţiative şi realizări în direcţia împăduririi terenurilor degradate. Pâlcuri de arbori pe păşuni serveau ca umbrare pentru animale şi arbori izolaţi erau prezenţi peste tot la capătul terenurilor arabile, pentru odihna de prânz. Majoritatea terenurilor degradate (supuse alunecărilor) erau plantate cu dud, de la care se valorificau frunzele pentru creşterea viermilor de mătase, fructele pentru hrană. Cu câtă plăcere recoltam aceste fructe când eram copii. Oamenii politici, conducătorii de țară, de guverne parcă nu înţeleg nimic din toate ce am menționat până acum şi tot caută în alte părţi”.
La defrişări se mai adaugă incendiile din păduri care, pe lângă faptul că distrug mari suprafeţe, mai şi poluează atmosfera prin ardere. Aprinderea acestora are drept cauze, pe lângă persoanele care dau foc, şi autoaprinderea în timpul temperaturii foarte ridicate.
Incendiile sunt problema cea mai gravă pentru pădurile tropicale şi ecuatoriale care produc mult oxigen, au în componenţă o mare varietate de plante şi adăpostesc o faună impresionantă prin diversitate.
Cifrele prezentate de Organizaţia Naţiunilor Unite şi estimările făcute de Raportul Stem arată că, prin tăierea pădurilor, rămân nedistruse sau nedescompuse 25% din totalul gazelor cu efect de seră, în timp ce transporturile şi industria sunt responsabile pentru 14%.
Care sunt cauzele acestor reduceri ale pădurilor?
„În unele zone ar fi nevoia de extindere a agriculturii pentru a se asigura hrana şi comerţul cu lemne. Lemnul constituie încă un material energetic important şi pentru construcţii, mobilă şi alte întrebuinţări. Dar nici acum nu ne-am învăţat minte la noi în republică: cu mâna noastră, mai mult sau mai puţin coştienţi, exportăm mobilă sau alte articole din lemn de nuc sau stejar, din pădurile şi perdelele forestiere noastre şi importăm, fără să vrem, seceta şi deşertificarea, cu sărăcia durabilă care le însoţesc pretutindeni”.
Replantarea suprafeţelor defrişate se face destul de greu şi încet, iar în unele locuri nu se mai face deloc.
„Cu toate vorbele şi criticile care s-au făcut la noi, cu toate măsurile care – zis cei responsabili – s-au luat sau se iau, pădurile noastre se clatină continuu, legal şi ilegal. Acest lucru l-am constatat circulând pe drumurile republici, unde din primăvară şi până toamna târziu trec căruţe şi chiar camioane mai mari cu lemne din păduri, de unde se taie continuu, iar diametrul trunchiurilor de arbori tăiaţi este de cel mult 20 de centimetri. Deci, se taie arbori tineri care ar mai fi trebuit să crească. Se ştie că unele specii cresc foarte greu. De pildă, unui brad ajuns în stadiul optim de exploatare pentru lemn îi trebuie 80-100 de ani. Stejarului îi trebuie şi mai mult”.
În urma acestor tăieri, unii sivicultorii şi mai ales proprietarii privaţi nu mai plantează, aşa că fenomenul de reducere continuă, cu toate consecinţele ce urmează.
Este necesar să se planteze în terenurile neagricole, în preajma localităţilor, specii care cresc repede. Terenurile din preajma stațiilor de epurare a apelor uzate orășănești trebuie să fie destinate cultivării plantelor energetice așa ca salcia energetică, plopul energetic, miscanthus sau stuf chinezesc, și altele.
Totodată, este necesară refacerea masivelor de pădure din luncile râurilor, care au şi rolul de apărare a terenurilor în caz de inundaţii.
„Suntem foarte îngrijoraţi de starea mediului înconjurător din perdelele forestiere și din luncile râurilor și lacurilor de acumulare din ţară, unde se aruncă cele mai mari cantități de deșeuri. Socot că fiecare cetăţean este responsabil de starea sanitară a meleagului natal și este obligat să facă mai mult pentru a proteja mediul înconjurător”.
Secetele din anul 2007 și 2012 au produs pierderi de circa 1,0 și respectiv 1,25 miliarde dolari.
„Schimbările climatice vor contribui la creșterea temperaturilor și la variabilitatea precipitaţiilor în viitor, reducând și mai mult recoltele și efectivele de animale. Republica Moldova pierde anual 600 mln dolari din cauza secetei. Dar oare care vor fi pierderile în anul 2020 când este cea mai gravă secetă din ultimul secol în Europa de Est?”.
Articol realizat de Andrei Gumovschi, doctor în agricultură, conferenţiar universitar.
Comentarii