Ascaridoza sau de ce purceii tușesc și pierd în greutate

Helminții la purcei prezintă una din cele mai răspândite probleme. Cel mai frecvent, la aceste mamifere, se întâlnește specia Ascaris suum, de unde provine denumirea patologiei de ascaridoza porcinelor.

Rata îmbolnăvirii efectivelor de porcine se consideră în jur de 30-40%, cel mai des fiind afectat tineretul.

Purceii bolnavi suferă de tuse continuă, seacă, diarei sau constipații, lipsa poftei de mâncare cu reducerea semnificativă a vitezei de creștere și dezvoltare. În cazuri severe are loc intoxicația organismului și purcelul moare.

Citiți și despre cele mai periculoase boli infecțioase la porci.

Aceste probleme sunt mai ușor de evitat, prin măsuri de profilaxie. Iar odată apărută, boala trebuie tratată cât mai rapid. Este important să recunoașteți patologia la timp și să o combateți. În consecință, purceii vor crește frumoși și sănătoși.

Aflați în continuare despre:

• Descrierea ascaridei purceilor;
• Căile de infectare cu ascarida porcinelor;
• Factori, care facilitează apariția ascaridozei;
• Simptomele ascaridozei la purcei;
• Tratamentul ascaridozei purceilor;
• Măsuri de profilaxie a ascaridozei la purcei.

Descrierea ascaridei purceilor

Ascarida este o nematodă sau vierme cilindric, de culoare albicioasă și dimensiuni de până la 40 cm. Femelele depun în fiecare zi un număr impunător de ouă cu coaja groasă, de culoare maronie.

Aceste ouă pătrund în organismul animalului din mediul contaminat, împreună cu apa și hrana. Ouăle ajung în intestinul subțire, unde trec la stadiul de larvă și se absorb rapid în circulația sangvină.

Împreună cu sângele ele ajung în ficat, apoi în cordul drept și prin artera pulmonară – în plămâni.

Larvele migrează în alveolele pulmonare, apoi bronhiole, bronhii și trahee. Porcul tușește și împreună cu mucusul helmintul nimerește în cavitatea bucală.

Acesta este apoi ingerat și își continuă calea. Nimerind din nou în intestinul subțire, larva năpârlește încă de două ori și trece la stadiul de adult.

Femelele adulte încep a depune ouă, care vor fi apoi eliminate cu fecalele și reingerate iar din mediu. Ciclul se va repeta din nou.

Dezvoltarea ascaridei de la ingerarea oului până la stadiul de adult durează 1,5 – 3 luni. Perioada de parazitare a unui individ în corpul animalului durează 5-7 luni.

Căile de infectare cu ascarida porcinelor

Principala sursă de infecție sunt animalele bolnave și mediul în care acestea se află. Ouăle parazitului sunt foarte rezistente la factorii de mediu și pot supraviețui în sol până la 3 ani. Ele nu se distrug nici în perioada caldă a anului, nici la geruri de -30 ^oC.

Principalele metode de pătrundere a helmintului în organism:

• Consumul de hrană infectată cu ouă de ascaridă;
• Ingerarea parazitului de pe pielea mameloanelor scroafei în timpul suptului la purcei;
• Ingerarea solului infecat cu ouă (purceii îl consumă în caz de carență a mineralelor în furaje);
• Consumul în hrană a râmelor sau altor insecte purtătoare de larve de ascaridă;
• Infectarea intraplacentară a fetușilor.

Citiți despre îngrijirea purceilor nou-născuți și înțărcarea lor.

Factori, care facilitează apariția ascaridozei

• Nerespectarea normelor sanitare în grajduri;
• Vecinătatea cu animalele bolnave;
• Ignorarea măsurior de profilaxie și a dehelmintizărilor de rutină;
• Condiții precare de întreținere, microclima neadecvată, cu umiditate excesivă;
• Alimentația neechilibrată, care duce la carențe de vitamine și minerale și scăderea rezistenței organismului;
• Achiziționarea furajelor din zonele cu o rată mare de îmbolnăvire a animalelor.

Simptomele ascaridozei la purcei

Ele trebuie cunoscute de orice crescător, deoarece stau la baza diagnosticului cât mai rapid și tratamentului cât mai eficient.

Tabloul clinic depinde de stadiul de dezvoltare a parazitului în organism. În funcție de stadiu se instalează și una din cele două forme ale bolii:

• Cronică (intestinală) – atunci când are lor înmulțirea formelor adulte, prezente în intestin;
• Acută (pulmonară, larvară, de migrare) – se manifestă la stadiul inițial al pătrunderii ouălor în organism, la dezvoltarea larvelor și migrarea acestora.

Aflați și despre Pesta Porcină Africană și simptomele acesteia.

Simptomele ascaridozei acute:

• Dispnee (respirație îngreunată, horcăitoare), uneori tahipnee;
• Bronhopneumonii sau bronșite, care se manifestă prin tuse, cu eliminări de spută, deseori purulentă;
• Creșterea temperaturii corporale până la 41-42 ^oC;
• Tulburări nervoase (convulsii și pareze);
• Neliniște, scrâșniri din dinți;
• Reacții alegrice, cu pete roșii pe piele.

Simptomele ascaridozei cronice:

• Pierderea poftei de mâncare;
• Constipații, urmate de diarei;
• Vomă, slăbire progresivă;
• Colici;
• Întârziere în dezvoltare, rahitism;
• Tulburări nervoase;
• Prurit, eritreme cutanate;
• Icter (în cazul obstrucției canalului coledoc).

În lipsa unei terapii eficiente se dezvoltă anorexia, anemia, eozinofilia și intoxicația organismului cu produsele metabolismului paraziților, care pot duce la un sfârșit letal.

Tratamentul ascaridozei purceilor

Există o serie de preparate pentru deparazitare a purceilor, care se indică strict de către specialistul veterinar, ținând cont de stadiul de dezvoltare a helminților.

Pentru purcei se aleg substanțe cu efect moderat, în doze sigure pentru organismul tânăr.

Cel mai frecvent se administrează preparate ca: albendazol, fenbendazol, avermectine, levamisol ș.a. Tratamentele se indică de la vârsta de 30 de zile.

Din remediile tradiționale pentru purcei pot fi aplicate:

• flori de vetrice (Tanacetum vulgare) – o linguriță de praf o dată în zi cu hrana;
• terci din dovleac;
• decoct din semințe de dovleac.

Măsuri de profilaxie a ascaridozei la purcei

• evacuarea regulată a dejecțiilor de grajd și arderea acestora, dacă sunt obținute de la animalele infectate;
• respectarea condițiilor sanitar veterinare în încăperi, în special în maternitate, creșe și compartimentele pentru tineret la îngrășat;
• dezinfectarea regulată a grajdului și inventarului (adăpătoare, hrănitoare etc.);
• asigurarea unei rații echilibrate;
• dehelmintizarea efectivului porcin, inclusiv în scopuri profilactice la timpul potrivit (purceii se dehelmintizează profilactiv după înțărcare, cu repetare la 30-40 de zile);
• efectuarea examinărilor regulate de către medicul veterinar.