Agrobiznes

Sectorul olandez al laptelui

Olanda este o ţară mică şi foarte populată din care mai mult de 50% din pământ este folosit pentru agricultură. În jur de jumătate din acest procent este folosit pentru fermele de lapte, cultivat de 24.000 de fermieri. Majoritatea acestor ferme sunt afaceri de familie cu un număr de aproximativ 55 de vaci de lapte producătoare şi o producţie medie anuală de 7500 de lapte pe cap de vacă. În medie, un hectar este ocupat de 1,5 vaci. Toate aceste aspecte fac managementul vacilor de lapte să fie o afacere intensivă.

Peste 95% din producţia naţională de lapte este colectată de corporaţii (85%) şi de societăţi private ale industriei laptelui (15%). În jur de 70% din lapte este exportat către ţări din interiorul şi din afara Europei. Mărcile comerciale eficiente i-au adus o faimă internaţională industriei olandeze ale fermelor de lapte. Aceste mărci eficiente stau mărturie pentru producţii care au o calitate indiscutabilă şi pentru practici corecte de desfăşurare a activităţii fermelor.

Pentru o ţară ca Olanda, acţiunea prin care consumatorii pun la îndoială existenţa unui sector mare de lapte într-un spaţiu atât de limitat, ar putea să aibă efecte fantastice. Este, de aceea, de cea mai mare importanţă ca imaginea pozitivă a industriei fermelor de lapte să fie menţinută. Doar acest lucru va asigura în viitor licenţa de a produce şi cea de a vinde.

Începând de la mijlocul anilor '90, ca supliment la calitatea tehnică a laptelui (care este deja un proces controlat), interesul pentru calitatea crescătoriilor de animale şi pentru managementul fermelor a crescut, aşa zisa licenţă de a produce. Circumstanţele în care laptele este produs trebuie să fie transparente şi indiscutabile, atât pentru consumatori cât şi pentru organizaţiile de comerţ cu amănuntul. Acest lucru include puncte ca sănătatea şi bunăstarea animalelor, folosirea responsabilă a medicamentelor, o igienă de calitate a fermei în lanţuri controlate (GMP, GVP, etc.).

Asigurarea calităţii programelor pentru fermele de lapte

Pentru a întâmpina necesităţile controlului de calitate a nivelului de management a fermei, industria olandeză a fermelor de lapte şi fermierii au stabilit voluntar un program de asigurare a calităţii pentru fermele de lapte, care atestă managementul fermelor. Acest program este numit Keten Kwaliteit Melk (KKM) şi a început în 1997 ca un sistem organizat privat.

Totuşi, în 2000, au fost întâmpinate obiecţii din partea Autorităţii Olandeze a Concurenţei, cu privire la penalităţile date de industria laptelui fermierilor care nu au s-au supus cererilor programului. Ca rezultat, programul KKM este prevăzut cu o directivă olandeză, care obligă orice fermier să lucreze după standardele KKM. Această directivă se află sub autoritatea Asociaţiei Olandeze a Fermelor de Lapte (Productschap Zuivel). Avantajul bazei legale este acela că marea majoritate a cantităţii de lapte va fi colectată de la ferme care au un certificat KKM, care indică practici de calitate legate de ferme, cu privire la siguranţa hranei şi la calitatea laptelui.

În prezent, doar câteva ferme nu au primit certificatul propriu KKM (mai puţin de 25). Directiva Asociaţiei Olandeze a Fermelor de Lapte obligă industriaşii din domeniul laptelui ca, în ceea ce priveşte colectarea laptelui de la fermele de lapte fără un certificat KKM, sunt luate măsuri de precauţie pentru a preveni riscuri potenţiale. În acest fel, pot fi date garanţii comercianţilor cu amănuntul şi consumatorilor, şi anume că tot laptele este produs şi prelucrat într-un mod responsabil. Uneori, fermele opresc colectarea laptelui după ce o anume perioadă de producere a laptelui fără certificare.

Fundaţia pentru asigurarea calităţii la Fermele de Lapte

Programul KKM este desfăşurat de Fundaţia pentru Asigurarea Calităţii a Fermelor de Lapte (Fundaţia KKM). Această fundaţie este o organizaţie independentă care are în consiliul de directori şi membri ai Asociaţiei Olandeze a Laptelui (NZO, care reprezintă industria laptelui) şi uniunea fermierilor (LTO, care reprezintă fermierii din domeniul laptelui).

Fundaţia este alcătuită din 31 de angajaţi: 21 de revizori contabili (inclusiv 2 supraveghetori), 5 persoane care sunt responsabile pentru certificare şi 5 administratori (tactica, calitatea şi supravegherea). Munca fundaţiei începe la traducerea directivei într-un manual practic pentru fermier. Ulterior, un protocol pentru auditori prevede, în modalitatea în care diferitele probleme din manual au nevoie să fie verificate în timpul unei vizite la ferme, şi cum lipsurile trebuie să fie notate pe forme standard. În mod similar, un protocol pentru departamentul responsabil pentru certificare, oferă instrucţiuni despre cum aceste forme au nevoie să fie evaluate într-o manieră cantitativă şi obiectivă. Prin păstrarea strict separat a sarcinilor de audit şi de certificare, obiectivitatea auditorilor poate să fie garantată.

Programul KKM

Programul KKM a devenit operaţional în 1997. Programul este format din 5 module: Folosirea medicamentelor; Sănătatea şi bunăstarea animalelor; Acoperirea necesităţilor de hrană şi de apă; Producţia de lapte şi depozitarea; Curăţarea şi clătirea instalaţiilor de lapte.

Modulele sunt integrate într-un manual pentru fermier. Fiecare modul descrie precauţiile pe care un fermier ar trebui să le aplice la ferma lui, pentru a corespunde cu cererile KKM. Măsurile de precauţie sunt comunicate în cea mai mare parte în forma măsurilor care descriu rezultatul care a fost intenţionat, în locul adoptării unor măsuri tehnice, care să prevadă cum ar trebui să lucreze un fermier. Un exemplu poate să fie dat cu privire la administrarea folosirii de medicamente atunci când vacile sunt tratate. O descriere a acestor măsuri poate să fie: la fermă, un sistem ordonat, curat şi complet de administrare a medicamentelor, este prezent tot timpul, incluzând cel puţin: data tratamentului, identificarea vacii, numele medicamentului, cantitatea administrată şi perioada de retragere. KKM nu cere date despre cum este făcută administrarea. Acesta poate să fie sub forma unui caiet, a unui calendar sau a unui sistem computerizat.

Pe deasupra, programul are ca scop cel de a interacţiona pe cât de mult posibil cu programele de calitate existente, care au legătură cu lanţul fermelor de lapte. În acest mod, asigurarea calităţii va fi mult mai eficientă, dar care va rezulta, de asemenea, într-un schimb de responsabilităţi pentru industrii şi organizaţii unde măsurile de siguranţă sunt de cea mai mare eficienţă, care reduc numărul criteriului de încuviinţări pentru fermier. Acest lucru crează un lanţ puternic de calitate în sectorul fermelor de lapte. De exemplu, KKM cere ca fermierul să urmărească ca hrănirea animalelor să fie făcută cu Produsele Fabricate de Calitate (GMP) ale industriei atestate. Mai mult, veterinarul care îndeplineşte cele 4 inspecţii ale sănătăţii animalelor pe an, ar trebui să fie certificate în concordanţă cu standardele olandeze.

În timpul unui audit, managementul fermei este verificat dacă se supune cu măsurile de precauţie descrise în modulele manualului de la KKM. Remarcile (lipsurile) sunt notate pe formulare. În medie, un fermier de lapte este auditat la fiecare 2 ani. În timpul acestei perioade, este posibilă organizarea unui audit adiţional (5-10%). De aceea, fermierii ar trebui să lucreze totdeauna conform programului de calitate al KKM.

În timpul unui audit, sunt verificate diferite puncte, cum ar fi:

• Administrarea ( recepţionarea de medicamente şi furaje, înregistrarea bolilor şi a folosirii medicamentelor, rapoartele de întreţinere, etc.)
• Igiena fermei (hambarului, grajdului, sălii de mulgere)
• Depozitarea hranei
• Adăpostirea animalelor

După ce a fost realizat auditul, auditorul trimite o copie a formularului care conţine comentariile către birou. Certificarea (atestarea) funcţionează cu un sistem cantitativ. Un angajat al departamentului de certificare evaluează fiecare deficienţă posibilă notată de auditor. Pentru deficienţele apărute, sunt numite valorile. Nivelul valorii este bazat pe riscul pentru producţia de lapte şi/sau pentru sănătatea animalelor. Atunci când totalul valorilor depăşesc o limită prestabilită, fermierul va fi informat şi un al doilea audit va fi organizat într-o perioadă de 2 luni. În medie, în cazul a 7% din ferme, un audit ulterior este necesar. Atunci când auditul ulterior are ca rezultat depăşirea limitei prestabilite, cetificatul KKM va fi retras.

Sursa: gazetadeagricultura.info

Serviciul Hidrometeorologic de Stat neagă existenţa pericolului de viituri pe râurile din Moldova. În zilele apropiate nu există pericol de viituri pe Nistru şi Prut. 

„Primul val al revărsărilor de primăvară a ridicat nivelul apei în Nistru şi Prut în medie cu 1,8-2,8 metri, însă nivelul apei se menţine în limitele albiei, iar în prezent nivelul scade, de aceea nu există motive pentru panică", a menţionat şeful adjunct al Direcţiei hidrologie din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, Nina Balan.

Potrivit Ninei Balan, debitul de apă deversat din lacul de acumulare de la Dnestrovsc (r. Nistru) nu a depăşit 700 metri cubi/sec, ceea ce reprezintă un indiciu normal. În lacurile de acumulare de la Dnestrovsc şi Costeşti-Stînca (r. Prut) mai este loc pentru apa din revărsarea de primăvară şi nu există necesitatea de a mări volumul debitului.

Potrivit prognozelor specialiştilor, în continuare, pericolul de viituri va depinde de condiţiile meteo. Având în vedere că în următoarele trei zile temperatura medie a aerului va fi negativă, nu se aşteaptă o creştere a nivelului apei în râuri.

Directorul întreprinderii municipale „Apă-Canal Chişinău", Constantin Becciev, a atenţionat ieri în cadrul şedinţei operative a primăriei, despre pericolul viiturilor şi o posibilă inundaţie a plajei de la Vadul lui Vodă. Potrivit lui Becciev, nivelul apei în Nistru a atins cel mai mare nivel din ultimul an – 12 metri.

Sursa: noi.md

Specialişti din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare /MAIA/ au discutat despre posibilităţi de ameliorare a politicilor în agricultură, la o conferinţă internaţională care a avut loc astăzi la Chişinău, informează MOLDPRES.

Prezent al evenimentul desfăşurat de asociaţia obştească „ProRuralInvest", ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Vasile Bumacov, a declarat că agricultorii moldoveni "au într-adevăr nevoie de experienţa celor care au parcurs calea integrării europene, celor care au beneficiat de fonduri europene pentru a moderniza agricultura".

„Acest schimb de experienţă este foarte valoros pentru noi deoarece sîntem în toiul negocierilor privind Acordul de Liber Schimb cu UE, în care domeniul agriculturii şi siguranţei alimentelor este foarte important", a spus demnitarul. Vasile Bumacov a adăugat că experienţa experţilor din Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria poate ajuta agricultorii moldoveni să obţină mai uşor acces la fondurile europene.

La conferinţa de astăzi, experţii moldoveni şi străini au vorbit despre paşii care trebuie întreprinşi pentru a favoriza dezvoltarea agriculturii, pentru a face faţă crizelor în domeniu, şi despre măsurile care trebuie luate de Moldova pentru a-şi ajusta politicile la cerinţele Uniunii Europene.

În alt context, solicitat de MOLDPRES să evalueze dacă intemperiile recente au afectat culturile agricole de primăvară, ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare a declarat că plantaţiile nu au avut de suferit.

Rusia ia în considerare suspendarea importurilor de carne refrigerată din Uniunea Europeană din cauza numărului foarte mare de cazuri de importuri sub nivelul cerut de standarde sau importuri incorect etichetate, transmite postul de radio Golos Rossii.

În primul rând, acest moratoriu vizează Spania şi Olanda, urmând să fie instituit deja de la 29 martie, a precizat Serghei Dankvert, şeful Serviciului Federal de Supraveghere Veterinară şi Fitosanitară din Federaţia Rusă (Rosselhoznadzor). Potrivit acestuia, tocmai din aceste două ţări vine în Rusia carnea refrigerată cu cei mai ridicaţi factori de risc.

Inspecţiile experţilor ruşi la întreprinderi din cele două ţări s-au soldat cu rezultate dezamăgitoare. Practic, două treimi din producători încalcă cerinţele sanitar-veterinare cerute de Federaţia Rusă, a spus oficialul de la Moscova.
În cadrul acestor inspecţii s-a descoperit că producătorii locali nu deţineau nicio informaţie cu privire la normele Uniunii Vamale (Rusia, Kazahstan şi Belarus), ceea ce duce în mod inevitabil la certificate false.

În plus, autorităţile ruse suspectează Spania şi Olanda că ar fi putut exporta în Rusia carne de cal etichetată drept carne de vită, a mai spus oficialul rus, concluzionând că este vorba de probleme sistemice în domeniul alimentar al UE.

Sursa: financiarul.ro

Vremea frumoasă de astăzi nu a durat prea mult. Un ciclon mediteranean care traversează Europa ne aduce ninsori însemnate.

Meteorologii vin cu vești proaste. Pentru mâine aceștia au emis cod galben de ninsori și viscol în partea de centru și sud a țării.

Potrivit avertizării, un ciclon mediteranean care traversează sudul Europei ne va aduce mâine, 26 martie, ninsori mai însemnate în raioanele din jumătatea de sud a republicii.

Astfel, va ninge în raioanele Cahul, Cantemir, Taraclia, Basarabeasca, Leova, UTA Găgăuzia, Cimișlia, Hâncești, Ialoveni, Căușeni, Ștefan Vodă, și municipiul Chișinău.

Vântul va sufla din est și temporar va prezenta intensificări de până la 18 m/s, viscolind zăpada.

Sursa: stirilocale.md

Producătorii polonezi de mere continuă să îşi extindă piaţa internaţională stabilind o prezenţă din ce în ce mai semnificativă în spaţiul ex-sovietic. Astfel după Rusia şi Ucraina, ţări pe ale căror pieţe polonezii s-au impus în ultimii ani, au venit la rând republicile din Asia Centrală, precum Kazahstan.

Secretul succesului polonez pe piaţa internaţională a merelor îl constituie structura proprietăţii agricole. Marile livezi, constituite fie prin retrocedarea în natură a vechilor domenii nobiliare sau eclesiastice, fie prin asocierea micilor proprietari, asigură în urma volumelor mari de producţie, care pot fi preluate de marile lanţuri de retail, veniturile necesare pe de o parte lucrărilor specifice, dezvoltării şi investiţiilor, finanţării creditelor şi, cel mai important, accesării fondurilor europene.

Polonezii intenţionează să producă în sezonul 2012-2013 cu 14% mai mult decât în cel precedent vizând obţinerea unei recolte de 2,9 milioane tone, aproape un sfert din producţia Uniunii Europene, potrivit USDA.

Aceasta va face ca exporturile de mere proaspete să crească la 0,9 milioane tone (+12,6%).

Polonezii exportă deja de câţiva ani buni cea mai mare parte a producţiei de mere în afara Uniunii Europene (aici cei mai importanţi parteneri fiind Germania şi Cehia). Orientarea predilectă a polonezilor se dovedeşte a fi "spre est" cu un interes crescut pentru marile componente ale fostei URSS – Rusia, Ucraina şi mai nou Kazahstan.

Producătorii polonezi au ştiut să profite de tendinţele de creştere a consumului de mere de pe aceste pieţe ale lumii emergente unde creşterea standardelor de viaţă susţinute de consolidarea clasei de mijloc a determinat creşterea interesului pentru hrana sănătoasă în general şi fructele proaspete în special.

Aceste tendinţe atât de dinamică socială cât şi de consum sînt din ce în ce mai evidente şi în Kazahstan ţara în care importurile de mere au atins în ultimii 5 ani în medie 125 000 de tone.

Pe evoluţia ultimului trimestru al anului trecut producătorii polonezi au reuşit să se plaseze pe al doilea loc în topul importatorilor pe piaţa kazahă, în urma celor kirghizi dar înaintea celor chinezi.

Sursa: recolta.eu

Deși a fost aprobat modul de repartizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul 2013, unii fermieri susțin că nu și-au luat banii integral nici pentru anul trecut.

Mai mult, întrebați cât la sută din cheltuieli acoperă aceste subvenții pentru anul curent, majoritatea sunt de părere că e „o picătură de apă în mare" în comparație cu investițiile realizate, însă sunt recunoscători și pentru atâta. Totuși, premiera acestui an este că vor fi subvenționate plantațiile de culturi aromatice – levănțică, isop, salvie, oregano -, iar producătorii agricoli care nu au depus, până la 1 noiembrie 2012, cereri de obținere a unui suport financiar din partea statului vor avea undă verde la subvenționare.

Drept urmare, potrivit regulamentului, producătorul agricol eligibil este cel care a efectuat investiții în localitățile țării, cu excepția or. Chișinău și or. Bălți, și a cărui investiție nu este efectuată în totalitate din grant.

Mai mult, producătorul agricol trebuie să fie deținător legal al bunului imobil în sau pe care se efectuează investiția și/sau proprietar al bunurilor mobile ce constituie obiectul investiției. Totodată, suprafața minimă eligibilă în cadrul prezentei măsuri este de 0,5 ha, iar mărimea sprijinului financiar acordat se calculează sub formă de cuantum, exprimat ca sumă fixă, în funcție de sistemul de cultură, tipul de portaltoi și densitatea pomilor la un hectar.

Respectiv, în cazul livezilor de măr, care au între 700 și 1200 de bucăți, se acordă 10 mii lei per hectar, iar între 1250 și 1800 de pomi – 15 mii lei per hectar. În consecință, subvențiile per hectar ajung până la 50 mii lei, în cazul livezilor de până la 3000 de pomi de meri, iar dacă sunt mai mult de 3100 de bucăți, inclusiv pentru păr, cu pomi de tip „knip-baum", altoiți pe portaltoi vegetativ și sistem de suport instalat – 80 mii lei per hectar.

Subvenția, o picătură de apă în mare

Totodată, potrivit regulamentului, suprafața maximă pentru livezile de măr, acceptabilă pentru subvenționare nu va depăși 30 ha, înființată de unul și același producător agricol.

Alte livezi subvenționate de către MAIA vor fi cele de vișin, cireș, cais, prun, corcoduș, piersic, nectarin, precum și păr, gutui, iar subvențiile vor fi în valoare de 10 mii lei per hectar pentru livezile ce au între 400 și 1000 de bucăți și 20 mii lei per hectar pentru terenurile ce au mai mult de 1001 bucăți.

Mihai Zavtur, fermier din satul Lalova, Rezina, care deține livezi de caiși, piersici, pruni, dar și meri, și cireși, deși este recunoscător pentru acest ajutor de la stat, susține că ar fi bine să fie mai mult. „Subvenția acordată e ca o picătură de apă în mare, însă decât nimic, tot e bine. Pentru o livadă, până ce iese în rod, fie de măr sau orice alt tip de pomi fructiferi, cheltuielile sunt în jur de 40 mii lei pentru hectar, dar noi primim 10 mii. Adică, mai mult sau mai puțin, această subvenție acoperă cam 25 la sută din investiție", a spus Mihai Zavtur.

Subvenții mai mari cu cinci mii lei

Mai mult, potrivit fermierului din Rezina, înainte primea subvenții câte 20 mii lei per hectar și pentru pepiniere, unde cultiva puieți de toate soiurile, însă acum sunt numai pentru livezi. Pentru anul 2013, subvenții vor fi acordate și pentru înființarea plantațiilor de nuc altoit, migdal și alun în valoare de 15 mii lei per hectar, cu cinci mii lei mai mult decât anul trecut. „Investiția maximă pentru a planta puieți de nuci este de până la două mii de euro la hectar. Aceasta fără costul terenului și dacă importăm puieți de elită din Franța", a remarcat Constantin Gajim, directorul executiv al Uniunii Asociațiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din R. Moldova.

De asemenea, pentru înființarea plantațiilor de arbuști fructiferi ca zmeur, coacăz, agriș, mure și căpșun se va acorda 50 mii de lei per hectar, în timp ce cheltuielile investiţionale din primul an sunt de 37 mii lei, iar în următorii doi ani - câte 30 mii lei, ceea ce ar însemna, potrivit unui studiu realizat de „Agroinform", investiții totale de circa 97 mii lei.

Pentru înființarea plantațiilor de viță de vie, și anume, cu soiuri de struguri pentru masă, ajutorul financiar este de 25 mii lei per hectar, iar cu soiuri de struguri pentru vin – 20 mii lei per hectar, în timp ce pentru plantații-mamă altoi și portaltoi, categoria biologică „bază" – 50 mii lei per hectar.

În premieră, culturile aromatice - subvenționate

De asemenea, pentru înființarea plantațiilor de culturi aromatice se acordă câte șase mii lei per hectar pentru trandafir de ulei, iar pentru levănțică, isop, jaleș (salvie) și oregano – câte trei mii lei.

Vladimir Simașco, directorul întreprinderii SRL „Cioara" din Hâncești, unde se cultivă levănțică, isop, mărar, coriandru, dar și alte culturi, e de părere că aceste subvenții nu acoperă niciun sfert din investițiile realizate, dar e mulțumit și de acest mic ajutor venit din partea statului. „E foarte puțin în comparație cu cheltuielile suportate, deoarece acoperă în jur de 25 la sută. Numai pentru a planta, spre exemplu, levănțica, trebuie 2000 de dolari la un hectar și dacă ne dau 3000 de lei, 19 mii îi punem noi", a spus Vladimir Simașco.

În ceea ce privește sistemul antiîngheț, dat în exploatare, se acordă câte 50 mii lei per hectar, iar pentru instalații antigrindină – 80 mii lei per hectar.

Pentru mai multe detalii, accesați aipa.md

Documentele obligatorii pentru obținerea subvențiilor:

• cererea-tip de acordare a sprijinului financiar pentru măsura respectivă;
• copia de pe certificatul de înregistrare, cu anexarea declarației de constituire, pentru gospodăriile țărănești (de fermier);
• planul de afaceri elaborat pentru o perioadă de cel puțin trei ani, în funcție de măsura de sprijin aleasă;
• declarația pe propria răspundere privind veridicitatea datelor și a documentelor prezentate;
• documente care atestă pregătirea profesională în domeniul ce vizează investiția sau în domeniul economic;
• certificatul ce atestă faptul că producătorul agricol este membru al unei asociații profesionale de profil și/sau al unei organizații profesionale pe produs;
• copia de pe raportul financiar pe anul precedent celui de gestiune pentru persoanele juridice, cu excepția producătorilor agricoli înființați în anul 2013;
• certificatul eliberat de banca comercială, în care va fi indicat numărul contului în lei moldovenești;
• alte documente suplimentare aferente fiecărei măsuri de sprijin.

Articol scris de Victoria Puiu

Sursa: timpul.md

Importul cartofilor pentru cultivare se sfărşeşte. Anul acesta agricultorii moldoveni au beneficiat de reduceri de până la 10% de la producătorii de cartofi din Olanda . Până acum moldovenii au importat 700 de mii de tone de cartofi. Declaraţia a fost făcută de către preşedintele Asociaţiei producătorilor de cartofi „Solana-M", Petru Iliev, pentru IPN. 

Producătorii de cereale speră că temperaturile care coboară brusc la sfârşitul acestei săptămâni nu vor afecta culturile care au reuşit să răsară. Preşedintele Asociaţiei producătorilor de cereale, Nicanor Buzovoi, a declarat pentru IPN că în anii precedenţi în luna martie temperaturile erau mai înalte. 

Având în vedere că există şapte miliarde de guri de hrănit, agricultura devine un subiect tot mai aprins în dezbaterile referitoare la viitorul omenirii, scrie Nationalgeographic.com.

Tot mai mulţi oameni din jurul lumii îşi îndreaptă atenţia spre agricultura urbană, cea care încurajează consumul alimentelor produse pe plan local. Prin creşterea produselor de care avem nevoie în apropiere de locul unde trăim, reducem "kilometrii alimentari" asociaţi cu transportul pe distanţe lungi. De asemenea, obţinem cele mai proaspete produse posibile şi suntem încurajaţi să mâncăm în funcţie de sezon.

Un alt beneficiu al agriculturii urbane este acela că îmbogăţeşte spaţiile verzi, diminuează poluarea nocivă, sporeşte zonele de umbră şi combate efectele neplăcute ale căldurii. Loturile de grădină pot ajuta oamenii să se reconecteze cu Pământul şi să aibă o mai mare apreciere faţă de locul care le asigură mâncarea.

Grădinile de pe acoperişuri şi de pe terase creează locuri paşnice pentru relaxare şi contemplaţie şi pot atrage turiştii. În acest sens putem privi spre afacerile în plină expansiune din jurul Parcului High Line din New York.

Deşi mai avem mult până la acel moment, vizionarii văd ferme verticale care vor ajunge să producă într-un final cea mai mare parte din aportul de alimente necesar.

Totuşi, terenurile din oraşe sunt foarte scumpe. Mai mult, solurile urbane pot fi pline de plumb, arsenic şi alte toxine, fiind nevoie să fie remediate sau înlocuite înainte ca plantarea să se facă în condiţii de siguranţă.

Spaţiile înguste pot limita productivitatea, iar aportul suficient de apă şi de lumină solară pot reprezenta probleme serioase.

În ciuda acestor riscuri, dacă se aleg combinaţiile potrivite între o nouă tehnologie, un sprijin din partea comunităţii şi o aliniere a stimulentelor economice, atunci este posibil ca, în curând, să ajungem să ronţăim praz crescut pe zgârie-nori şi anghinare cultivate pe bulevard.

Un exemplu în acest sens este grădina de pe acoperişul Hotelului Barclay InterContinental din New York, care include o stupină. Albinele din centrul oraşului produc miere de albine (folosită în bucătăria hotelului) şi zboară pe o distanţă de până la opt kilometri, pentru a poleniza florile.

În partea cealaltă a oraşului, "agricultorii" înfrumuseţează un acoperiş de la Hell's Kitchen. Oraşele mari, aşa cum e New York, au kilometri întregi de spaţii plate, însorite, care pot fi utilizate pentru a creşte flori sau alimente.

"Acoperişurile verzi" integrate câştigă din ce în ce mai mult teren. În cadrul acestor "grădini", un strat subţire de sol sau de alt mediu susţine un covor dens de plante. Astfel de caracteristici pot fi promovate ca şi dotări sau facilităţi suplimentare pentru cumpărători sau chiriaşi.

Un număr de rezidenţi care locuiesc în centrele oraşelor din întreaga lume, au luat atitudine împotriva "calamităţii" alimentare actuale prin recuperarea loturilor vacante şi a altor terenuri mărginaşe, pentru a le utiliza drept spaţii de creştere.

Creşterea fructelor şi legumelor pot ajuta oamenii cu venituri reduse să îşi completeze alimentaţia cu produse sănătoase şi proaspete. Agricultorii pot câştiga un venit suplimentar din vânzarea plusului de produse la pieţele special amenajate şi în cadrul unor evenimente ale comunităţii.

O eventuală problemă este aceea că terenurile mărginaşe pot avea solul poluat, aşa că este o idee bună să îl testezi înainte de a planta produse pentru consum. De-a lungul timpului, plantele au tendinţa de a curăţa solul, dar este foarte posibil să fie nevoie să apelezi la început la serviciile unor ingineri ecologici profesionişti.

Ferma Urbană din Chicago a transformat 4000 de metri pătraţi de ciment într-o unitate care produce anual peste 11.000 de kilograme de roşii, morcovi, sfeclă, rucola şi ierburi. Ferma furnizează oportunităţi economice şi atrage o mulţime de voluntari şi vizitatori în Chicago.

Mai multe restaurante locale cumpără ingrediente de la Ferma Urbană. Bruce Sherman, bucătarul şi proprietarul restaurantului North Pound, a lăudat produsele fermei spunând că "această grădină creşte produse excepţionale într-un mod corect, iar acest lucru nu face altceva decât să facă alimentele să fie şi mai bune".

Sursa: financiarul.ro