Agrobiznes

Odată cu venirea primăverii, activitatea în păstrăvării începe să prindă mai multă viaţă. În bazinele alimentate cu apă din râu, stratul de gheaţă format în timpul iernii începe să se topească şi, pe măsură ce temperatura apei creşte, păstrăvii devin mai activi şi cu apetit tot mai mare. Este momentul inventarierii păstrăvilor

În mod normal ar trebui să avem un bazin gol în care să mutăm păstrăvul. În caz contrar, trebuie să eliberăm unul prin trecerea peştilor în alte bazine cu păstrăv, ţinând cont de cerinţa ca aceştia să fie de aceeaşi mărime.

Bazinul gol trebuie curăţat foarte bine de mâlul de pe fund, iar mizeria din porii pereţilor laterali se elimină folosind perii sau instalaţii speciale cu jet de apă la presiune înaltă, pentru ca agenţii patogeni să nu aibă mediul prielnic dezvoltării.

Curăţirea mecanică poate evidenţia unele fisuri ale bazinelor, care trebuie reparate.

Urmează operaţiunea de dezinfecţie, folosind diferite substanţe dezinfectante admise în acest scop în piscicultură. După expirarea timpului de contact cu substanţa dezinfectantă se trece la clătirea intensă cu apă.

Următoarea etapă este montarea vanetelor şi a sitei la călugăr, având grijă ca şi acestea să fie bine igienizate înainte. Astfel pregătit, bazinul poate fi inundat.

Prinderea păstrăvilor

Înainte de manipulare, păstrăvii trebuie ţinuţi la post timp de 48 de ore. Pentru operaţiunea de prindere avem nevoie de un năvod şi de mincioage. Cu ajutorul năvodului grupăm păstrăvii către călugăr, de unde îi scoatem cu ajutorul mincioagelor.

Atenţie însă, în timpul iernii, pe fundul bazinului s-a acumulat o cantitate mare de mâl care a înfundat şi groapa de pescuit. De aceea, înaintea operaţiunii de prindere aceste depuneri se vor disloca pe o lungime de 2 m de la călugăr, astfel încât mâlul să fie antrenat de curentul de apă şi evacuat din bazin.

Pe măsură ce, prin extragerea peştelui din bazin, cantitatea rămasă scade, se reduce şi nivelul apei, pentru ca prinderea păstrăvilor să fie mai uşoară. Ultimii peşti se scot din groapa de pescuit. Pe toată perioada acestor manipulări, avem grijă ca apa să fie tulburată cât mai puţin posibil.

Cântărire şi sortare

Peştii scoşi cu minciogul se pun într-un recipient cu apă, a cărui tară trebuie cunoscută, apoi se cântăresc. Aproximativ 3% din cantitatea de păstrăv se numără, pentru a putea calcula greutatea medie pe bucată, şi, pe baza acesteia, numărul de peşti din bazin.

Poate vă întrebaţi: de ce atâtea cântăriri, de ce atâtea calcule? Ei bine, în afară de faptul că vă interesează cât peşte veţi avea de vândut, cantitatea, numărul peştilor şi greutatea medie pe bucată trebuie cunoscute pentru o hrănire corectă şi, în caz de necesitate, pentru aplicarea unui tratament medicamentos corect.

Păstrăvăriile mai mari, cu posibilităţi financiare, pot folosi utilaje performante la extragerea peştilor din bazine, dotate cu sisteme de cântărire şi de numărare automată.

Dacă, pe timpul iernii, aţi hrănit păstrăvii la copcă, veţi observa că aceştia au crescut însă sunt diferiţi ca mărime. Frontul de hrănire pe timp de iarnă fiind limitat, a apărut concurenţa între indivizi, iar cei mai puternici, consumând mai multă hrană, s-au dezvoltat mai bine.

Această diferenţiere între indivizi impune şi o sortare a acestora pe categorii de mărime. Sortarea se poate face manual, cu ajutorul lădiţelor sau mecanizat, cu ajutorul sortatoarelor de mare performanţă.

Întrucât sortarea se face de obicei în 2-3 categorii de mărime, avem nevoie de mai multe bazine goale în care să mutăm păstrăvii. O variantă ajutătoare este împărţirea unui bazin, cu ajutorul unor site, în trei părţi.

În partea dinspre călugăr se introduce categoria cea mai mare de păstrăv, iar în partea de la admisia apei în bazin, categoria cea mai mică. Într-un alt rezervor populat se pot grupa peşti de aceeaşi mărime, proveniţi din mai multe bazine.

Dacă populaţia dintr-un bazin va face obiectul vânzărilor în anul în curs, numărul peştilor introduşi se calculează în aşa fel încât la atingerea greutăţii de valorificare cantitatea totală de peşte să nu fie mai mare decât capacitatea bazinului. În felul acesta vom fi scutiţi de manopere suplimentare.

Printr-o hrănire corectă, din punct de vedere cantitativ, dar şi ca mod de administrare, nu vor apărea diferenţieri semnificative de dezvoltare între indivizi.

Veţi vedea că această inventariere de primăvară, în afară de faptul că este necesară pentru igienizarea bazinelor, este foarte utilă pentru a estima şi eşalona producţia de păstrăv.

Repartizarea producţiei de Păstrăv

Întrucât nu puteţi valorifica tot păstrăvul în acelaşi timp, repartizarea producţiei este un imperativ. O primă repartizare s-a realizat deja, prin diferenţierile de creştere constatate la inventariere şi sortarea peştilor pe categorii de mărime.

La o creştere normală, într-o populaţie de păstrăv se diferenţiază trei categorii de mărimi care, procentual, se distribuie în 25% cei mai mari, 50% cei mijlocii şi 25% cei mai mici. În funcţie de cerinţele pieţei, putem accelera sau încetini procesul de creştere al fiecărei categorii prin modul de hrănire, atât cantitativ, cât şi calitativ.

O altă metodă este crearea de loturi cu vârste diferite. Aceasta, combinată cu cea prezentată anterior, măreşte substanţial posibilitatea eşalonării în funcţie de cerinţele pieţei. Reuşita este la îndemâna dumneavoastră!

Sursa: revista-ferma.ro

În climatul regiunii noastre, creşterea în condiţii de fermă a peştilor ornamentali reprezintă o importantă ramură a acvaculturii. Însă, având în vedere că aceştia se produceau aproape exclusiv pentru acvarii, creşterea în condiţii de fermă a acestora a fost scoasă din discuţie.

Însă, în ultimii ani, abundenţa iazurilor ornamentale reprezintă un foarte bun motiv de a lua în serios producerea de peşti ornamentali în ferme specializate, de altfel, o preocupare de interes din punct de vedere economic, ecologic, epizootic, artistic şi în multe alte privinţe.

Vă prezentăm principiile de bază ale producerii crapilor ornamentali Koi şi a caraşilor roşii de grădină, desprinse din propria noastră experienţă (în producţie şi în cercetare), dar şi din colaborările cu alţi producători.

În prezent, cultura peştilor ornamentali este văzută ca o piscicultură specializată, o parte integrantă a pisciculturii peştilor de consum sau ca producţie a unor amatori. La tot pasul întâlnim persoane care au o oarecare experienţă cu crapii Koi sau care au crescut caraşi roşii de grădină.

Cu toate acestea, este foarte greu să întâlnim producători ai acestor specii care să aibă standarde înalte, întrucât creşterea acestor peşti îmbină acvacultura foarte bine tehnologizată, arta şi, bineînţeles, pasiunea.

Cerinţe: simţ estetic, potenţial tehnic şi marketing

Mulţi crescători de peşte pentru consum, deşi sunt experimentaţi, nu au rezultate bune în această ramură din cauza lipsei de simţ pentru estetic. Pe de altă parte, mulţi artişti, care au o viziune clară a ceea ce înseamnă un crap Koi de bună calitate, nu au îndemânarea şi capacitatea tehnică pentru a fi producători de succes ai acestor peşti.

Reuşita în producerea de peşti ornamentali implică şi multe cunoştinţe de marketing. Nu e suficient să se satisfacă cerinţele consumatorilor, este foarte important să se impună şi un standard propriu al calităţii şi al unicităţii. În continuare vom explica principalele provocări în domeniul culturii peştilor ornamentali.

Creşterea caraşilor de grădină, o problemă de cantitate

Există peste două sute de varietăţi de caraşi. Aceştia se deosebesc prin însuşiri morfologice şi fiziologice, fiind greu de discutat despre caraşi la modul general.

• Varietăţi cu „deformaţii estetice". Multe varietăţi sunt foarte sensibile din cauza „deformaţiilor estetice", obţinute prin selecţie. Aceste deformaţii se prezintă sub formă de „coadă dublă", „ochi telescopici", „capişon" şi aşa mai departe. Aceste varietăţi nu pot trăi decât în spaţii închise, în acvarii, fiind prea vulnerabili la condiţiile din mediul semi-natural al unei ferme. Aceste varietăţi se şi produc aproape exclusiv în sisteme recirculate sau în condiţii foarte atent controlate.
• Varietăţi mai rezistente. Pe de altă parte, există şi varietăţi mult mai rezistente decât crapul comun, care pot fi crescute foarte uşor în heleştee de pământ (carasul cometă, varietăţile de tip shubunkin etc). Astfel, dacă doriţi să deveniţi producători de caraşi de grădină, trebuie să alegeţi varietăţile de la bun început. Producţia de caraşi trebuie să fie foarte mare, profitul fiind condiţionat de un număr mare de peşti. Preţul pentru caraşi nu este foarte mare, rareori este negociabil, fiind foarte mulţi ofertanţi.
• Valoare prin culoare. Clasificarea caraşilor de grădină pe varietăţi nu joacă un rol foarte important. În general, caraşii de calitate trebuie să aibă culori vii, contur regulat al corpului şi înotătoarele intacte. Principala problemă la majoritatea varietăţilor este că doar un anumit procentaj este colorat.

Toţi caraşii se nasc fără culoarea specifică, iar, pe parcursul creşterii, unii îşi pierd melanina (pigmentul de culoare închisă) în procesul de demelanizare, care va fi înlocuită cu pigmenţi roşii, albi, oranj sau albaştri. Numai peştii coloraţi aduc profit, fiind astfel important să-i creştem doar pe aceştia. Procentul de caraşi coloraţi diferă foarte mult (din experienţă proprie acesta este de 10-50 la sută) şi depinde foarte mult de selecţia aplicată reproducătorilor.

• Selecţie în funcţie de culoare şi de viabilitate. Masculii devin maturi sexual la vârsta de un an, astfel că selecţia nu va dura mult. Problema este că pentru a obţine procent ridicat de peşti coloraţi se practică consangvinizarea. Astfel, inevitabil vor apărea şi peşti cu deformări, cu rezistenţă scăzută la boli şi la stres etc.). Astfel, este important, pe de o parte, să avem un procentaj mare de peşti intens coloraţi, dar, pe de altă parte, trebuie să păstrăm un nivel ridicat de viabilitate între peşti.

Numărul piscicultorilor europeni care fac afaceri reuşite cu caraşi de grădină este redus, în principal, din cauza concurenţei producătorilor din ţările asiatice, unde climatul este favorabil producţiei mari de caraşi ornamentali. Însă, acei caraşi nu se pot compara din punct de vedere al stării de sănătate şi al viabilităţii cu cei produşi în climatul nostru, dar au avantajul că sunt extrem de ieftini.

Deşi sunt supuşi unor tratamente puternice cu antibiotice înainte de a fi transportaţi spre Europa, acestor peşti le survine moartea, de regulă, după 14 zile de la sosirea la destinaţie.

Creşterea crapilor Koi, o problemă de calitate

• Reproducători de calitate. Culorile fiecărui crap Koi (cu excepţia celor unicolori) sunt unice, datorită polimorfismului petelor de culoare ale puietului. Din păcate, un procent foarte mic de puieţi prezintă semne de calitate bună, în jur de trei la sută. Altă problemă o reprezintă faptul că acest procent de trei la sută se obţine numai din folosirea de reproducători de calitate excepţională. Bineînţeles că aceşti reproducători costă foarte mult şi, de obicei, nu sunt de vânzare (vânzătorul ar face un serviciu eventualei concurenţe).
• Doar 16 varietăţi de Koi. O altă dificultate întâlnită în fermele de crapi Koi este aceea că necesită o investiţie majoră în nucleul de reproducători, existând 16 varietăţi de Koi, iar producătorii se văd nevoiţi, adesea, să ofere pieţei diferite varietăţi. Dacă producătorul se hotărăşte să îşi crească singur reproducătorii, are nevoie de minim cinci ani pentru aceasta. De regulă, un producător de crapi Koi îşi cumpără câteva exemplare mature de o calitate cât mai bună, apoi îşi formează un nucleu de reproducători din primii pui ai acestora.
• O preocupare mai pretenţioasă. Creşterea crapilor Koi necesită cunoştinţe avansate de acvacultură şi investiţii mult mai mari, decât în cazul caraşilor de grădină. Sunt necesare heleşteie pentru reproducători, bazine pentru crapii de o vară şi pentru cei cu potenţial de a deveni crapi de înaltă calitate, precum şi o staţie de incubaţie. Doar prin reproducţie artificială se poate efectua o selecţie bună a reproducătorilor.

Bineînţeles că fiecare exemplar matur este foarte preţios şi nu poate fi înlocuit cu uşurinţă. Din păcate, manipularea reproducătorilor este de multe ori riscantă. De aici rezultă, în fiecare an, pierderi care trebuie recuperate prin introducerea în lotul de reproducători a unor exemplare noi, produse tot în ferma proprie.

• Studierea pieţei. Înainte de a purcede la cultura crapilor Koi, trebuie aleasă piaţa căreia ne adresăm. Pentru consumatorii de rând se pot produce Koi de calitate acceptabilă (culori clare şi pete destul de frumoase), care ocupă aproximativ 20 la sută din totalul producţiei. Aici intervin o serie de probleme:

- există mulţi producători de astfel de peşti, piaţa fiind destul de mică, - preţul nu este prea ridicat (ţinând cont că se vinde circa 5-20 la sută din biomasa produsă);

- această clasă de crapi Koi se vinde în special la începutul primăverii când mulţi fermieri ies pe piaţă cu peşti. În acest sezon se pot face bani frumoşi numai dacă există cumpărători (dealeri) buni, care cunosc bine piaţa.

• Producţie personalizată. În orice caz, producţia în masă de crapi Koi este un concept european, deoarece cultura adevărată a crapului Koi înseamnă căutarea permanentă a imaginii ideale a ceea ce înseamnă Koi. Fiecare producător de top va folosi selecţia genetică pentru a produce ceva perfect, care să-l definească.

Astfel, dacă doriţi să produceţi Koi de înaltă clasă, nu contează cantitatea, ci calitatea. Preţul pentru crapii de înaltă calitate nu este fix, nu este decis de nimeni. Din vânzarea unui singur crap, o fermă se poate susţine economic un an întreg. Acest lucru este posibil numai dacă există cumpărători cu standarde înalte în ceea ce priveşte cunoştinţele despre Koi.

Cale lungă şi dificilă

Dorim să subliniem că toţi crescătorii buni de peşti ornamentali (în special cei de crapi Koi) pe care i-am întâlnit sunt, în primul rând, „fanatici" şi fac această activitate, în principal, din plăcerea proprie. Succesul în această îndeletnicire vine de regulă mai târziu, ca urmare a dedicării totale.

În acest articol am prezentat multe aspecte negative ale culturii peştilor ornamentali, deoarece începătorii, de regulă, nu sunt familiarizaţi cu punctele de vedere negative şi vor fi foarte dezamăgiţi când vor vedea că succesul nu vine atât de uşor pe cât şi-au dorit. Pe de altă parte, dacă cineva simte că creşterea peştilor ornamentali este în inima sa, atunci trebuie să se apuce să o facă, fiindcă la urma urmei există o mare cerere de crescători pricepuţi de caraşi ornamentali şi de crapi Koi.

Avantajele creşterii caraşilor ornamentali de grădină:

• nu sunt necesare suprafeţe mari de luciu de apă;
• pot fi produşi la densităţi foarte mari;
• nu sunt sensibili la manipulări sau la transport;
• sunt foarte fertili, deoarece se reproduc de 3 ori pe an fără a fi necesară reproducţia artificială;
• lotul de reproducători este ieftin;
• exemplarele mici se pot vinde pentru acvarii, iar cele mari, pentru iazuri de grădină;
• se vând mai uşor decât crapii Koi.

Sursa: revista-ferma.ro

Plantaţia de zmeur este una dintre culturile agricole care au avut o dinamică deosebită pe plan mondial în ultimii ani. În ţara noastră există prea puţine ferme de producţie, deşi cultura zmeurului poate valorifica şi suprafeţele de teren mai mici, caracteristice agriculturii autohtone. În plus, producţia de fructe poate fi valorificată foarte bine la export.

Zmeura se obţine atât din flora spontană, cât şi prin înfiinţarea unor culturi cu soiuri selecţionate de amelioratori. Producţia de zmeur este destinată pieţei de fructe proaspete sau uscate, congelate, industriei alimentare (gemuri, jeleuri, siropuri), a ceaiurilor etc.

Răspândirea tot mai largă a terapiilor naturiste, dar şi schimbarea radicală în ultimii 20 de ani a mentalităţii occidentale în ceea ce priveşte hrana (conceptul de alimentaţie sănătoasă) au determinat o cerere tot mai mare pentru anumite fructe, cum sunt: coacăzele negre, afinele, zmeura, murele etc.

Zmeura are un conţinut mare de polifenoli antioxidanţi cum sunt pigmenţii antocianici şi este o sursă bogată de vitamina C, magneziu, complex de vitamine B, cupru şi fier. Consumul regulat de fructe de zmeură s-a dovedit benefic în tratarea bolilor precum: inflamaţiile, cancerul, afecţiunile cardiovasculare, diabetul, alergiile, tulburările de vedere. De asemenea, tratatele de fitoterapie recomandă folosirea frunzelor şi a lăstarilor sub formă de ceaiuri sau decoct pentru tratarea sau amelioraea unor boli.

Înfiinţarea culturii de zmeur

• Condiţii pedoclimatice prielnice. Pentru a înfiinţa o plantaţie de zmeur, mai întâi trebuie să identificaţi locaţia potrivită. Terenul ales trebuie să fie destul de uşor şi bogat în compuşi organici. Zmeurul nu se poate dezvolta pe soluri grele, argiloase, în zone reci, cu exces de umiditate, şi preferă un climat mai umed şi mai răcoros, astfel că în zonele cu dealuri înalte se caută pantele sudice sau terenurile mai plane, unde plantele au suficientă lumină.

Zona călduroasă şi aridă de câmpie nu este favorabilă culturii zmeurului. Arbustul se poate cultiva şi în locurile cu semi-umbră, dar fructele nu sunt la fel de dulci şi de aromate, iar uneori lăstarii nu se maturizeză suficient şi degeră în timpul iernii.

Trebuie să ne gândim şi la sursa de apă, fiindcă zmeurul are o înrădăcinare mai superficială şi suferă în anii secetoşi, în lipsa unui sistem de irigaţie.

• Pregătirea corespunzătoare a terenului s-ar putea să necesite unul sau doi ani. Este bine să facem o analiză chimică a calităţii solului, având în vedere că, în mod obişnuit, zmeurul necesită o aciditate de la 5,5 până la 6,5. Dacă terenul este sărac în humus, se poate îmbogăţi administrând cantităţi mari de gunoi de grajd fermentat sau de compost.

Înainte de plantare este indicată o erbicidare totală, având în vedere că buruienile reprezintă unul dintre "inamicii" permanenţi ai plantaţiei în primii ani de la înfiinţare.

• Plantările se fac toamna târziu sau primăvara devreme. Materialul de plantare trebuie identificat şi procurat din timp şi se comercializează sub denumirea de drajoni. Aceştia trebuie să fie sănătoşi, iar la alegerea soiurilor ne vom informa asupra caracteristicilor acestora.

Dacă plantăm o suprafaţă mică, vom opta pentru un singur soi. Dacă suprafaţa este mai mare vom introduce în cultură două sau trei soiuri cu diferite perioade de coacere.
Este bine să evităm cultivarea zmeurului după cartofi, vinete şi tomate, având în vedere că aceste specii au o serie de viroze comune.

Caracteristici productive

Zmeurul este un semiarbust cu o înălţime de 1,5-2,5 m, cu un ciclu biologic bienal. Tulpina vegetativă se dezvoltă în primul an din mugurii care se află pe rădăcină, toamna se lemnifică, iar în anul următor, pe această tulpină, se obţine producţia de fructe. După recoltare, până toamna, se taie tulpinile uscate care au produs fructele.

Există şi soiuri remontante care produc încă din primul an, toamna, pe vârfuri sau uneori chiar pe o bună parte din tulpină.

Producţia de fructe care se obţine la hectar variază în funcţie de soi şi de tehnologia de cultură aplicată, respectiv de la 3-4 tone/ha până la 8-9 tone/ha.

O cultură de zmeur are producţii rentabile din punct de vedere economic timp de 8-10 ani, uneori chiar mai mult, în funcţie de soi şi de lucrările de întreţinere pe care le efectuăm în fiecare an.

Polonia - numărul unu în cultivarea arbuştilor fructiferi

Cei mai mari producători de fructe de zmeur sunt în Rusia, unde se obţine peste o sută de mii de tone anual, apoi în Serbia şi Polonia (peste 80 mii), SUA (50-60 mii), Germania şi Ucraina (peste 20 mii tone anual).

În România se obţin, conform datelor FAO, în jur de două mii de tone anual, dar cea mai mare parte este recoltată din flora spontană. Avem puţine ferme de producţie, iar cea mai mare parte a fructelor este destinată exportului.

Prin comparaţie, în Ungaria, se obţine o producţie de trei ori mai mare decât în România. Interesantă este piaţa poloneză, care în zece ani şi-a dublat producţia de zmeură, devenind unul din liderii mondiali în ceea ce priveşte cultura arbuştilor fructiferi.

Sursa: revista-ferma.ro

Simplificarea în continuare a procedurii de vămuire şi schimbul de propuneri în vederea facilitării procedurilor de comerţ exterior au constituit obiectele de bază ale discuţiilor conducerii Serviciului Vamal (SV) cu oficialii din 40 de companii, cei mai mari exportatori din Moldova şi Asociaţiile care reprezintă interesele acestora, informează MOLDPRES.

Tudor Baliţchi, director general al Serviciului Vamal, a declarat ca instituţia va continua procesul de reducere a duratei de staţionare la frontieră, a timpului de vămuire, ponderea controalelor fizice şi documentare, acordarea unor avantaje agenţilor economici credibili.

„În toate aceste direcţii au fost promovate mai multe măsuri menite să elimine barierele în calea exportului. Astfel, încă în 2011, exportatorilor le-au fost create condiţii pentru vămuirea produselor nemijlocit în posturile vamale de frontieră, fără necesitatea declarării acestora şi în posturile vamale interne, ceea ce micşorează timpul şi costurile agenţilor economici", a spus Baliţchi.

Potrivit şefului SV, cu toate că volumul declaraţiilor vamale procesate de subdiviziunile instituţiei creşte, s-a reuşit micşorarea timpului de trecere a frontierei de la 55 de minute în 2008 şi 45 în 2009, pînă la 18-20 minute în 2012. „Cît priveşte controlul fizic şi documentar, şi aici datele sistemului informaţional vamal Asycuda World denotă că exporturile sînt direcţionare pe culoarul verde în 90% de cazuri, iar controlul fizic şi documentar se aplică în baza analizei de risc, pentru mărfurile cu risc sporit", a specificat Tudor Baliţchi.

În cadrul întrevederii exportatorilor a fost prezentat noul Regulament privind procedurile simplificate de vămuire, care se aplică începînd cu 1 ianuarie 2013. Este de accentuat că gama simplificărilor vamale s-a extins considerabil şi cuprinde trecerea frontierei în mod prioritar, pe o linie special marcată pentru agenţii credibili, vămuire în afara orelor de program, în zile de odihnă sau în alte locuri etc.

Actualmente, 50 de companii beneficiază de procedurile simplificate. Directorul general a specificat că scopul Serviciului Vamal este ca pe viitor acest indicator să crească şi cît mai mulţi agenţi economici care activează legal şi corespund tuturor cerinţelor să beneficieze de procedurile vamale simplificate, notează MOLDPRES.

Sursa: moldpres.md

În perioada 20- 26 mai 2013, Camera de Comerţ şi Industrie a RM, cu suportul oficiului comercial al Ambasadei Regatului Thailandei şi Camerei de Comerţ şi Industrie din Thailanda, organizează o vizită de afaceri în Thailanda, or. Bankok, la Expoziţia Internaţională "THAIFEX - Produsele alimentare Asiatice 2013".

La expoziţie vor participa peste 3000 companii thailandeze şi străine, care vor prezenta: legume şi fructe, orez, carne, pasări, produse de mare, condimente, lactate, produse de cofetărie, produse dietetice și pentru copii, produse alcoolice şi nealcoolice, gustări, ambalaje, materie primă, tehnologii pentru industria alimentară (informaţii despre expoziţie www.thailandfoodfair.com; www.thaitrade.ru).

Programul deplasării include: vizitarea întreprinderilor şi stabilirea contactelor pentru o colaborare reciproc avantajoasă, întrevederi bilaterale între reprezentanţii companiilor din Moldova şi Thailanda (B2B) din diverse domenii de activitate, cu scopul de a purta negocieri directe, a examina spectrele de import-export a mărfii și posibilitatea inițierii unei afaceri comune.

Taxa de înregistrare pentru vizita de afaceri în Thailanda este 300,00 euro/pers (cu TVA), incluzând cheltuielile organizatorice pentru pregătirea vizitei, rezervarea biletelor avia. Costul biletului avia Chişinău- Bankok- Chişinău variază între 870 şi 1000 euro (în dependenţa de conexiune şi de data procurării biletului) şi se achită de către compania participantă, conform rezervării efectuate de CCI a RM.

Pe durata desfășurării expoziției, Oficiul Comercial al Ambasadei Regatului Thailandei le oferă participanţilor cazare gratuită în hotel (3 nopţi), transfer aeroport – hotel – aeroport, organizarea vizitelor la întreprinderi. Diurna, cazarea în hotel (mai mult de 3 nopţi), plata vizei, asigurarea medicală, transportul prin oraş, programul cultural, traducătorul şi cheltuielile neprevăzute sunt achitate de către participant.

Plecarea grupului din Chişinău se planifică pe 20 mai, iar sosirea – pe 26 mai 2013.

Agenții economici interesați să participe la vizita de afaceri în Thailanda, sunt rugați să expedieze la CCI a RM (e-mail: [email protected]; [email protected]) cererea de participare și copia paşaportului participantului, până la data de 8 aprilie 2013, aceasta fiind temei pentru încheierea contractului.

Informaţii suplimentare:

Direcţia Târguri şi Expoziţii a Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.

tel./fax: 022 23-84-10, 022 21-07-25; 022 21-14-42.

Sursa: chamber.md

Moldova are nevoie de investiţii de 30 de milioane de euro pentru a proteja de grindină raioanele de est ale republicii. Declaraţia aparţine directorului Serviciului special pentru influenţe active asupra proceselor hidrometeorologice, Ion Garaba.

Potrivit lui Ion Garaba, zonele de est ale Moldovei – Râbniţa, Camenca, Criuleni şi Dubăsari nu sunt supuse protecţiei antigrindină din cauza unei probleme istorice.

Pe timpul Uniunii Sovietice configuraţia traseelor aeriene era făcută în aşa fel încât anume zonele de est erau traseu pentru aviaţia militară. Şi pentru că rachetele prezintă un pericol real pentru navele aeriene, la acel timp nu au fost construite baze antigrindină în regiunea de est. Actualmente o bază antigrindină costă 5-6 milioane de euro.

Ion Garaba a mai spus că, deşi zona de est nu este afectată des de grindină, aceste baze trebuie totuşi să existe, iar pentru aceasta e nevoie de bani. Actualmente Serviciul Antigrindină execută lucrări de protecţie antigrindină pe circa 50 % din teritoriul republicii.

Sursa: tv7.md

China a avut o primă creştere rapidă în agricultură în perioada reformelor din perioada 1978-1984.

În timp ce colectivizarea din agricultură, nu a fost în general considerată ca o bună strategie pentru dezvoltarea agricolă şi rurală, au existat totuşi anumite politici în conformitate cu colectivizarea, de exemplu: în educaţie, sănătate, dezvoltarea infrastructurii rurale şi a tehnologiilor agricole, care a pus bazele pentru o creştere rapidă, viitoare, în agricultură.

Perioada comunistă cea mai grea pentru poporul chinez a fost în anii '60'. Din 1961 şi până în 1978 randamentele la producţia de cereale, a crescut în China de la 1,2 la 2.8.tone/ha. Ulterior randamentele au crescut de la 2.8 la 5.4 tone/ha.

Factorul politic major a fost acordarea de stimulente şi drepturi fermierilor individuali pentru cultivarea terenurile şi pentru creşterea veniturilor din agricultură. A existat o latură egalitară în aceste reforme, fiecare gospodărie primind cotă egală de teren de aceaşi fertilitate iar beneficiile au fost pe masură.

Începând din 1984, creşterea anuală a agriculturii în PIB a fost aproximativ 3 - 4 la sută. Motorul principal al creşterii agricole în această perioadă a fost forţa de muncă intensivă, schimbările tehnologice - în special, utilizarea de soiuri moderne şi a informaţiilor, îngrăşamintele chimice şi irigarea. Creşterea a fost susţinută de investiţii publice în infrastructura rurală, în cercetare şi dezvoltare tehnologică.

Creşterea rapidă a agriculturii a avut loc în contextul schimbării structurale semnificative în economia Chinei. În timp ce agricultura a reprezentat mai mult de 35 la sută din PIB în 1970, aceasta a scăzut la 15 la suta în anul 2004.

Creşterea veniturilor şi urbanizarea au fost printre forţele motrice pentru schimbări semnificative în nivelul şi modelul de consum alimentar. Sectorul agricol a diversificat producţia pentru a satisface cerinţele în schimbare alimentară. Consumul de carne (carne de porc şi de pasăre), a creat o cerere mai mare pentru furaje concentrate (porumb şi soia) iar consumul de produse de acvacultură a însemnat, de asemenea, o creştere foarte rapidă.

Ca urmare a liberalizării comerţului şi a pieţei, asistăm, în general, în China, la o trecerea treptată de la producţia de materii prime agricole, spre procesare şi distribuţie de produse agroalimentare horticole, animaliere şi de pescuit. Politica comercială şi reformele, în cursul de schimb, au dat un impuls producţiei agricole pentru export. Valoarea exporturilor în PIB a crescut de la 6 la sută în 1980 la 36 la sută în 2004 iar valoarea exporturilor nete agricole a crescut de 100 de ori în cele două decenii.

Sursa: gazetadeagricultura.info

În anul 2012, primele trei regiuni cu cel mai mare volum de subvenții (în termeni absoluți) au fost: raionul Briceni (22,2 milioane lei), Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (20,3 milioane lei) și raionul Anenii Noi (20,0 milioane lei).

Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) a emis o avertizare de cod galben de condiții meteorologice complicate.

Pe 22-23 martie pe teritoriul țării se prevăd condiții meteorologice complicate:

• pe 22 martie vor cădea precipitații sub formă de ploaie, treptat cu transformare în lapoviță și ninsoare, pe spații extinse puternice.

Pe 23 martie temporar va ninge slab;

• vântul nord-vestic va prezenta intensificări:
• pe 22 martie izolat în rafale de până la 15-20 m/s;
• pe 23 martie pe întreg teritoriul țării în rafale de până la 15-20 m/s, izolat de până la 21-25 m/s, viscolind zăpada;
• izolat se vor produce depuneri complexe, pe drumuri ghețuș.

Vremea se va răci accentuat și către 23 martie temperatura medie zilnică a aerului va scădea până la - 11 grade Celsius.

Sursa: stirilocale.md

Deputaţii au votat astăzi, în primă lectură, un proiect de lege ce prevede modificarea Codului fiscal al R. Moldova şi schimbarea modalităţii de restituire a TVA pentru agricultori, informează MOLDPRES.

Proiectul a fost propus de deputatul PD Adrian Candu şi prevede modificarea procedurii de restituire a TVA stabilită prin decizie de Guvern. Potrivit lui Candu, procedura este una dificilă, birocratică şi generează mai multe riscuri printre care faptul că agenţii economici s-ar putea confrunta cu lipsa mijloacelor financiare necesare pentru desfăşurarea activităţii.

Autorul proiectului propune ca cele 12% TVA pe care statul le restituie agricultorilor să rămînă la dispoziţia lor, iar banii să fie depozitaţi pe conturi speciale care vor putea fi folosite doar în procesul producţiei agricole.

Conform proiectului, prevederile modificărilor Codului fiscal se vor extinde şi asupra producătorilor de zahăr care pînă acum erau obligaţi să achite 20% TVA.

Începînd cu luna ianuarie curent a intrat în vigoare proiectul Guvernului ce stabileşte că producătorii vor achita 20% TVA la produsele agricole, iar statul le va restitui 12% într-o perioadă de 30 de zile.

Sursa: moldpres.md