HEKS Moldova implementează „Școala de Cîmp a Fermierului”

0

Proiectul „Facilitarea accesului fermierilor mici şi mijlocii din zona de sud a Moldovei pe piaţa locală şi pieţele de export” este implementat de către Fundaţia Reprezentanţa din Republica Moldova a Fundaţiei Elveţiene „HEKS” (http://www.heks.ch/en/worldwide/europa/moldova/).

Unitatea de Implementare a Proiectului utilizează principiul de abordare „Making Markets Work for the Poor” (M4P) http://en.wikipedia.org/wiki/M4P şi urmăreşte drept obiectiv reducerea sărăciei în rîndurile fermierilor mici şi mijlocii, producători ai strugurilor pentru masă şi legumicultori în partea de sud a Moldovei prin creşterea durabilă a veniturilor. Una din intervențiile proiectului este facilitarea accesului fermierilor mici și mijlocii la informații și cunoștințe prin intermediul ” Școlii de Cîmp a Fermierului” (ȘCF).

Școala de Cîmp a Fermierului (Farmer Field School http://en.wikipedia.org/wiki/Farmer_Field_School) este un model durabil de asistență tehnică și permite aplicarea imediată în practică a experienței acumulate. Este o metodă de instruire a fermierilor necesară în economia contemporană de piaţă.

Principiile fundamentale în „Școala de Cîmp a Fermierului”:
• Creșterea unor culturi sănătoase;
• Înţelegerea și valorificarea corectă a agroecosistemului;
• Monitorizarea permanentă a cîmpurilor;
• Transformarea fermierilor în specialiști;

În general Școala de Cîmp a Fermierului (ȘCF) constă dintr-un grup de fermieri, producători ai strugurilor pentru masă sau crescătorii de legume avînd aceleași interese comune. Aceștia se adună regulat în cîmp și studiază „Cum și De ce” pe module specifice perioadelor ciclului de producere.

Școala de Cîmp a Fermierului servește drept o platformă de schimb a cunoștințelor și a informațiilor precum și de schimb a experienței printre fermierii participanți. Grupuri de fermieri se întîlnesc regulat pe perioada unui ciclu sezonier al produsului fiind ghidați de către un specialist experimentat.

ȘCF are un caracter participativ iată de ce fermierii în colaborare cu specialistul decid împreună tipurile de intervenții. Acesta permite ca fermierii să se afle într-un proces continuu de învățare prin îmbinarea teoriei și practicii.

Elementele fundamentale ale Școlii de Cîmp a Fermierului:

Grupul – Același grup de persoane, care se adună periodic pe întreg ciclu al produsului.
Cîmpul – Servește drept adevăratul material didactic, furnizează toate materialele de studii și pune în fața fermierilor atît problemele reale cît și soluțiile adecvate.
Facilitatorul – Este un specialist experimentat selectat si contractat de către grupul de fermieri. Este o persoană competentă cu experiență practică. Discuțiile/interacțiunile dintre fermieri este la fel o metodă importantă de comunicare și respectiv consolidare a cunoștințelor.
Studiul – Subiectele de studiu a produsului se concentrează pe întregul sezon/ciclu de producere. Numărul de întruniri este stabilit de comun acord pe parcursul unui an.
Finanțarea – În general aceste tipuri de seminare practice nu sunt costisitoare și este o metodă de transmite a cunoștințele către fermieri care este accesibilă, mai mult ca atît anume în așa anturaje fermierii nu se stingheresc și spun problemelor pe nume. Costurile majore sunt remunerarea specialistului la acoperirea cărora contribuie și grupul de fermieri.

Rezultate Școlii de Cîmp a Fermierului în rîndul fermierilor:
→ Creșterea capacităților de analiză a producției/plantațiilor și identificarea constrîngerilor;
→ Testarea soluțiilor posibile cu scopul de a crește productivitatea (cantitativ și calitativ);
→ Stabilirea unor grupuri de fermieri neformali cu perspective de consolidare;
→ Sunt exemple de fermieri participanți care decid să antreneze alți membri ai comunității lor astfel asigurînd multiplicarea bunelor practici;

Rezultate așteptate/avantaje ȘCF la nivelul asociaţiilor de profil, ONG-uri și prestatorii de servicii:
→ ȘCF poate fi ușor integrată în servicii de extensiune (informare și consultare)
→ Este un model de asistență tehnică durabilă a serviciilor de extensiune
→ Costuri mici de implicare
→ Posibilitatea de extindere a produselor/serviciilor și la alte asociații locale/naționale
→ ȘCF permite interacțiunea fermierilor, schimburi de informații, ce asigură acoperirea cererii de informații solicitate din partea fermierilor

ȘCF este utilizată drept o metodă de prestare a serviciilor de asistență tehnică durabilă de către: asociații de profil, ONG-uri și alţi prestatori ai serviciilor de extensiune. Pentru persoanele interesate, cofinanțator al ȘCF – Fundaţia Reprezentanţa din Republica Moldova a Fundaţiei Elveţiene „HEKS”

Oficiul Chișinău: Str. Bănulescu Bodoni 57/1, of.218, 220
E-mail: [email protected]
Mobil: 069281148

Oficiul Cahul: str.31 august, blocul № 4-b/3,
E-mail: [email protected]
Mobil.: 060543466

ȘCF este implementată în colaborare cu: Asociația Producătorilor și Exportatorilor Strugurilor pentru Masă din Moldova (APESM) http://www.apesm.md/, Asociația Producătorilor Struguri pentru Masă din Cahul (APSM), Asociaţia Obştească Centrul de Informare şi Consultanţă „Agroservice”, Asociaţia Obştească Centrul de Informare şi Consultanţă „Dialog”

A fost mărită până la 1.300 de euro cota de subvenţionare pentru procurarea cazanelor pe biomasă

0

Doritorii de a îşi încălzi casele sau microîntreprinderile cu energie din biomasă pot beneficia de cazane moderne pe bază de pelete sau brichete cu 1.300 euro rambursare din costuri. Majorarea cotei de subvenţionare de la 1.000 la 1.300 de euro a fost aprobată vineri, 28 februarie, prin votul membrilor Consiliului Proiectului Energie şi Biomasă, condus de Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr. 

„Sprijinul financiar pentru instalarea cazanelor pe biomasă în locuințe sau microîntreprinderi în zonele rurale țintește mai multe obiective. Pe de o parte, astfel, sporim independența și securitatea energetică a țării, utilizând inteligent deșeurile agricole, iar pe de altă parte creștem nivelul de viață al cetățenilor, care beneficiază de confort termic sporit la costuri mai mici față de resursele energetice tradiționale”, a declarat viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Valeriu Lazăr.

Cazanele ce pot fi procurate în cadrul acestui program urmează a fi produse şi/sau asamblate în Republica Moldova. Până în prezent, 15 companii au fost acreditate de către Agenţia pentru Eficienţă Energetică să ofere cazane pentru gospodării casnice în cadrul programului. Companiile respective au în portofoliu o gamă variată de cazane produse în Republica Moldova sau asamblate local de la producători renumiţi din Europa, cum ar fi Germania, Polonia, Cehia, România, Letonia, Grecia. Procesul de acreditare a companiilor ce vor livra cazane pe biomasă este unul continuu.

„Prin mărimea subvenţiei ne propunem să acoperim şi o parte din cheltuielile de instalare a cazanelor, care reprezintă, în medie, 30% din costul acestora. Decizia a fost luată în urma numeroaselor solicitări a doritorilor de a achiziţiona cazane pe biomasă la preţuri mai avantajoase”, a declarat Nicolae Zaharia, expert în dezvoltarea afacerilor în cadrul Proiectului UE-PNUD „Energie şi Biomasă”.

Circa 600 de familii vor putea cumpăra cazane moderne pe bază de biomasă în condiţii avantajoase. Până în prezent, circa 100 de familii s-au înscris în program.

Prognoza meteo

0

Nu uitați umbrelele acasă. Vom avea parte de un început se săptămână cu vreme mohorâtă și ploioasă. 

Pentru astăzi meteorologii prognozează cer închis și precipitații în toată țara. În nordul republicii vor cădea averse sub formă de lapoviță. Deși vremea va fi urâtă, temperaturile vor fi ridicate. Maxima zilei va fi de +10 grade Celsius. În orele nocturne se vor atesta +6 grade. Vântul va sufla moderat, iar presiunea va fi scăzută.

Marți, vremea nu se schimbă esențial. Cerul va fi variabil, pe alocuri se vor ivi și câteva raze de soare. Precipitații vor mai cădea doar în nordul și sudul țării. Regimul termic mai crește cu câteva valori. Temperaturile vor urca până la +11 grade Celsius, pe timp de noapte vor fi +6 grade.

Nici miercuri nu scăpăm de averse. Va continua să plouă slab în toată republica în condițiile unui cer variabil. Ziua vom avea +11 grade Celsius, iar noaptea se vor atesta +6 grade.

Potrivit sinopticienilor, în a doua jumătatea a săptămânii vremea va fi stabilă, iar temperaturile vor mai scădea cu câteva valori.

Ucraina este o ţară bogată în resurse şi cu o agricultură prosperă şi totuşi unul dintre cele mai sărace state din Europa. Cum a ajuns aici

0

Ucraina nu şi-a moştenit doar casta politică din fosta URSS, ci şi o industrie învechită adaptată mai ales necesităţilor fostului spaţiu sovietic şi un sector agricol ghidat de principiul supradimensionării, toate controlate acum de oameni de afaceri ale căror conexiuni politice ajung până în Rusia. Toate acestea probabil vor face ca drumul european al ţării ales la Kiev să fie unul lung şi dureros. Va rezista Ucraina acestei provocări? 

Ucraina a făcut prea puţine pentru a-şi diversifica producţia şi s-a rezumat la moştenirea sovietică, la industriile pro­ducătoare de materii prime precum oţel, metale şi chimicale.

Fostele companii de stat comuniste au fost de cele mai multe ori vândute unor personaje care aveau legături cu politicienii, iar ele au rămas dependente de gazele naturale ieftine cumpărate din Rusia şi de cererea de materii prime de pe pieţele externe.

Aceasta a ajutat economia Ucrainei să crească rapid din 2000 până în 2008, dar a redus nevoia de modernizare, explică AP. Când economia mondială a intrat în criză în 2008, cererea pentru materiile prime ale Ucrainei s-a prăbuşit.

Apoi în 2009 Rusia a majorat semnificativ preţurile exporturilor de gaze naturale, acutizând problemele industriilor exporta­toare ale Ucrainei.

Pekka Sutela, profesor specializat pe economiile post-sovietice la Universitatea de Tehnologie Lappeenranta din Finlanda, a catalogat boomul exporturilor ucrainene bazate pe gaze drept „blestemul ucrainean”. „Eco­nomia a putut creşte fără schimbările necesare”, a spus el.

Jocul gazelor

Compania naţională de gaze naturale Naftogaz percepe de la clienţi doar aproximativ 20% din cât plăteşte Rusiei pentru importurile de combustibil. Aceasta înseamnă că guvernul cheltuie aproximativ 7,5% din PIB-ul ţării în fiecare an pe subvenţionarea încălzirii gospodăriilor. Urmarea este un deficit bugetar mare pe care guvernul încearcă să-l acopere cu împrumuturi.

Finanţele ciuruite

Situaţia financiară a Ucrainei este atât de gravă, încât analiştii încep să avertizeze cu privire la posibilitatea intrării ţării în default dacă nu primeşte ajutor extern. Nevoile de împrumut pentru anul acesta se situează la 7-10 miliarde dolari, din care
3 mld. dolari pentru plata unei datorii către FMI, instituţie care cere guvernului să scumpească gazele pentru populaţie.

Peste acestea se suprapun problemele legate de cursul hrivnei, moneda naţională. Banca centrală şi-a secătuit rezervele valutare pentru susţinerea monedei. Unul dintre motivele pentru care instituţia face aceasta este probabil că multe companii şi persoane trebuie să-şi plătească datoriile în dolari. De asemenea, o hrivna puternică face mai ieftine importurile, printre care şi cele de gaze naturale. Căderea accentuată a hrivnei ar putea provoca valuri de falimente. Însă menţinerea în mod artificial a monedei la niveluri ridicate afectează exporturile.

Corupţia

Un studiu recent al Băncii Mondiale, un creditor internaţional cu care Ucraina este încă în relaţii bune, citează corupţia „atotpătrunzătoare” drept factor major care frânează economia. La nivelul străzii, afacerile trebuie să se descurce cu tratamentul arbitrar al oficialilor şi cu cererile pentru mită. Populaţia este sceptică în privinţa legalităţii şi moralităţii averilor cumulate de oamenii de afaceri cunoscuţi ca oligarhi. Unul dintre cei mai controversaţi dintre aceştia este fiul fostului preşedinte Viktor Ianukovici, Oleksandr, un fost dentist care, potrivit revistei Forbes Ucraina, a ajuns să aibă o avere de 510 milioane de dolari prin diverse afaceri. Ucraina se plasează pe poziţia 144 dintr-un total de 175 în clasamentul alcătuit de Transparency In­ternational pe baza unui indice al percepţiei corupţiei, în spatele unor state precum Papua-Noua Guinee, Nigeria şi Iran.

Birocraţia

Avocaţii specializaţi pe companii spun că proprietarii preferă câteodată să dea mită în loc să respecte reguli şi să plătească taxe care sunt atât de complicate şi împovă­rătoare încât i-ar scoate din afaceri. Sistemul fiscal complicat al Ucrainei cere în medie unei afaceri 390 de ore pe an pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor şi privează firmele de aproape 55% din profit. În aceste condiţii, Ucraina ocupă locul 164 dintr-un total de 189 într-un clasament al Băncii Mondiale în funcţie de uşurinţa de a face afaceri.

Veriga tare a economei sunt serviciile

Cât timp ţara a fost republică sovietică, fun­daţia economiei s-a transformat dintr-una preponderent agrară într-una sprijinită de industrie.
După destrămarea URSS, Ucraina a început să se transforme într-o economie a serviciilor, scrie International Business Times. În prezent, serviciile sunt sectorul cu cea mai rapidă creştere, avansul mediu fiind de aproape 9% între 2004 şi 2012. În 2012, aproximativ 45% din forţa de muncă a ţării era concentrată în servicii, în principal în transport, poştă şi telecomunicaţii.

Serviciile au o pondere de aproape 56% în economie. Serviciile IT sunt în special puternice, ocupând locul patru în lume în funcţie de numărul de specialişti, în spatele SUA, India şi Rusia, potrivit unei analize a Ukrainian Hi-Tech Initiative.

Cum ilustrează Pravda viitorul pe care şi-l face Ucraina în Europa

„Drumul european va determina închiderea fabricilor şi fermelor, va trimite la fiare vechi flota de pescadoare şi va pregăti terenul vânzării en gros a acestei ţări deosebit de bogate, Ucraina, către grupurile de lobby care controlează Washingtonul şi pe marioneta lui, Uniunea Europeană. Cred oare cu adevărat ucrainenii că francezii vor accepta concurenţa din partea fermelor uriaşe ale Ucrainei, că germanii vor permite uzinelor ucrainene să ofere alternative mai ieftine, că spaniolii vor accepta rivalitatea unei alte flote de pescadoare? Reveniţi la realitate!

Vor dispărea locurile de muncă şi nu va fi altă scăpare pentru ucraineeni decât să cerşească bani pe străzile desfundate ale UE, să-i servească pe nemţi cu bere şi cârnaţi sau să implore ajutoare sociale în Marea Britanie ca toţi ceilalţi nou-intraţi în UE. Ucraina va fi înlănţuită de datorii masive care vor pune economia pe butuci timp de zeci de ani, o povară de sub care nu va mai ieşi.

Aceia care au căutat visul european ştiu despre ce este vorba. În timp ce tinerii visători pot fi iertaţi pentru că nu ştiu ce fac, nu trebuie uitat că fiecare faptă are consecinţe. Să sperăm că Ucraina nu va accepta ceea ce îi este vândut ca fiind drumul uşor, deoarece în lumea de astăzi nimic nu este gratuit. Chiar credeţi că UE înseamnă prosperitate? Atunci de ce sunt un milion de polonezi în Marea Britanie?”

De la un copil minune care controlează presa la odrasla fostului preşedinte, oamenii care fac jocurile în industrie

Oleksandr Ianukovici, fiul preşedintelui demis, a fost una dintre ţintele protestelor antiguvernamentale din Ucraina. Cu o avere estimată la 510 milioane dolari, Oleksandr şi-a mărit conturile în bancă în perioada în care tatăl lui a fost preşedinte şi este unul dintre cei mai bogaţi ucraineni din Doneţk. Oleksandr este de profesie stomatolog, însă în ultimii ani s-a reprofilat. El deţine conglomeratul Management Assets Company (MAKO) şi are o participaţie majoritară la Banca pentru Dezvoltare din Ucraina, mai multe rafinării în Doneţk şi hoteluri în Crimeea, potrivit Forbes Ucraina. „Pot să înţeleg cum a ajuns Bill Gates bogat prin inteligenţa lui. Dar un dentist milionar?” a spus Valeriy Zaicikov, director de şcoală din Kiev prezent la protestele din Piaţa Independenţei, citat de The Christian Science Monitor. Companiile deţinute de Oleksandr Ianukovici au câştigat 50% din contractele oferite la licitaţiile organizate de stat în ianuarie 2014. MAKO include 16 companii cu sediile în Ucraina, Elveţia şi Olanda, iar în 2011 deţinea active totale de 212 milioane de dolari. Mako Trading din Elveţia a devenit cunoscută ucrainenilor după ce publicaţia elveţiană Le Matin Dimanche a dezvăluit că firma, oficial cu afaceri în domeniul comerţului cu produse agricole şi în sectorul reparaţiilor auto, vinde cărbune importat din Ucraina, şi l-a numit pe Oleksandr „regele cărbunelui din Geneva”, scrie Kyiv Post. Cu doar patru angajaţi, compania a raportat venituri operaţionale de 5,4 milioane de dolari în 2012.

System Capital Management (SCM), cu sediul în Doneţk, este cel mai mare holding financiar şi industrial din estul Ucrainei şi este deţinut în totalitate de oligarhul ucrainean Rinat Ahmetov, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ucraina şi a cărui avere este estimată la peste 15 miliarde dolari. Ahmetov este şi patronul clubului de fotbal Şahtior Doneţk, iar între 2006 şi 2012 a fost membru în parlamentul ucrainean din partea Partidului Regiunilor al fostului preşedinte Ianukovici. Companiile controlate de Ahmetov au câştigat 31% din licitaţiile organizate de stat în ianuarie 2014, iar fiul lui Ianukovici, Oleksandr Ianukovici, a obţinut 50% din contracte, potrivit BBC. SCM are aproximativ 200.000 de angajaţi, iar în anul 2012 a înregistrat venituri brute de 23,4 miliarde dolari. Cea mai mare companie din grupul SCM este Metinvest, cu afaceri în industria minieră şi metalurgică. Metinvest controlează 50% din piaţa minereurilor de fier din Ucraina, 46% din piaţa cărbunelui şi 40% din cea a produselor metalurgice. Ahmetov deţine 75% din Metinvest prin intermediul SCM Holdings. Tot prin SCM Holdings Ahmetov controlează DTEK Power, firmă care deţine monopolul exporturilor ucrainene de energie. În 2012 DTEK asigura 20% din consumul de energie electrică al Moldovei. Compania deţine 46% din piaţa producţiei de cărbune, 28,5% din cea a producţiei de electricitate şi 38% din piaţa distribuţiei de electricitate. DTEK exportă electricitate, în ordinea cantităţilor, în Belarus, Ungaria, Polonia, Moldova, România, Slovacia.

O mare parte din presa scrisă a ţării este controlată prin Media Holding de Serghei Kurcenko, un tânăr de 28 de ani supranumit şi „regele gazelor”. „Un copil cu adevărat talentat, ajuns din nimic un om mare” sunt cuvintele cu care Vitali Kliciko, unul dintre susţinătorii activi ai protestelor anti-guvernamentale, îl descrie pe Kurcenko. Tânărul oligarh este fondatorul şi proprietarul unui grup de companii care deţine 18% din piaţa ucraineană a gazului lichefiat. Grupul are afaceri anuale de aproximativ 10 miliarde de dolari. Omul de afaceri deţine şi clubul de fotbal FC Metalist Harkov.

Cele mai mari bănci din Ucraina sunt controlate de Privat Group, deţinut de miliardarii Igor Kolomoyski, cu o avere estimată de Forbes la 3 miliarde de dolari, şi Henadi Bogoliubov. Grupul are operaţiuni în practic toate industriile în Ucraina, în UE, Georgia, Ghana, Rusia, SUA şi alte state. PrivatBank face parte din Private Group şi este cea mai mare bancă comercială din Ucraina.

Baronul industriei chimice este Dimitro FirtaŞ, a cărui avere este estimată la aproximativ 3 miliarde dolari. El controlează o parte considerabilă din industria de titan din Ucraina şi prin Group DF active semnificative în sectoarele chimic, energetic, financiar şi în mass-media, iar criticii lui îl acuză că a preluat aceste active în urma unor licitaţii nu tocmai legale. Principalul său critic este fostul premier Iulia Timoşenko, recent eliberată din închisoare şi care şi-a anunţat intenţia de a candida la preşedinţia Ucrainei. Firtaş este şi coproprietar al RosUkrEnergo, companie înregistrată în Elveţia care transportă gaze naturale din Turkmenistan în ţări din Europa de Est. Jumătate din acţiunile companiei sunt deţinute de monopolul exporturilor de gaze naturale ruseşti Gazprom.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.02.2014

La Chișinău va fi organizat un for de afaceri moldo-polonez

0

Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO), în parteneriat cu Agenția Poloneză de Informații și Investiții Străine (PAIiIZ) vor desfășura Forul de Afaceri Moldo-Polonez pe 28 martie, la Chișinău. 

La Forul de Afaceri Moldo – Polonez vor participa circa 70 de companii din diferite sectoare ale economiei Poloniei.

„MIEPO a prezentat condițiile derulării afacerilor și oportunitățile investiționale oferite de țara noastră pentru 25 companii poloneze, ce au însoțit viceministrul Afacerilor Externe al Poloniei, Katarzyna Kacperczyk, la Chișinău, săptămâna curentă. Decizia de organizare a forului de afaceri Moldo – Polonez ne vorbește despre interesul oamenilor de afaceri polonezi față de potențialul investițional al țării noastre. Nu în ultimul rînd, pe această cale, încurajez companiile din țară să profite de Forul de Afaceri Moldo – Polonez, inclusiv și pentru potențiala extindere a afacerii lor pe piața Poloniei,” a spus Dona Școla, Director Executiv al MIEPO.

Pentru asigurarea participării extinse și reprezentative a mediului de afaceri din țară la Forul de afaceri Moldo – Polonez, MIEPO va implica activ atât asociațiile de business, cât și camerele de comerț din R. Moldova.

Decizia de organizare a Forului de afaceri Moldo-Polonez a fost luată în cadrul întrevederii dintre MIEPO și PAIiIZ, reprezentanții Ministerului Economiei al Poloniei și Ministerului Afacerilor Externe al Poloniei de la începutul săptămânii curente. Scopul întrevederii a fost stabilirea relațiilor de afaceri între companiile din R. Moldova și cele din Polonia, precum și stabilirea relațiilor bilaterale între instituțiile statului.

Și-a investit banii și speranțele într-o fermă de șinșile

1

Un tânăr din satul Morenii Noi, raionul Ungheni, reușește să dezvolte o afacere neobișnuită, care a lăsat cu gura căscată tot satul: crește șinșile, „vânate” pentru blana lor extrem de prețioasă.

Părinții lui Eduard Voroșan au avut un puternic sentiment de mândrie când și-au văzut băiatul proaspăt absolvent de facultate cu diplomă de inginer în termoenergetică și îi prevedeau un viitor de specialist excelent în domeniu. Tânărul avea, încă, alte planuri și a ales să se facă fermier. Și nu unul oarecare, dar crescător de șinșile (chinchilla), mamifere rozătoare originare din munții Anzi ai Americii de Sud, asemănătoare cu veverițele.

De la informații superficiale, la realitate

Eduard Voroșan a aflat despre îndeletnicirea inedită de pe internet, însă mai târziu și-a dat seama că totul este descris superficial, iar realitatea s-a dovedit a fi alta. Așa l-a găsit pe Mihai Stăvilă, pionier în acest tip de afacere în Republica Moldova, de la care a cumpărat, la începutul anului trecut, cinci familii. O familie este formată din cinci femele și un mascul. Crescătorii de șinșila vând în prețul pentru o familie, care variază între 300 și 500 de euro, și căsuța dotată cu tot ce este necesar, hrană, informații pentru creștere, dar și se obligă să-ți cumpere primii puișori. Tânărul credea că toată lumea este a lui și micile animale prețioase îi vor aduce un car de bani, însă odată cu lansarea afacerii lucrurile s-au complicat. „Tot ce știam era de pe internet și din ceea ce am reușit să prind de la crescători mai experimentați. Totuși, aceste informații nu m-au ajutat când am văzut că șinșilele sunt neliniștite, pierd din blană, iar câteva animăluțe au pierit. Eram disperat, mai ales că am văzut cum mulți dintre cei care au fondat astfel de ferme au renunțat pur și simplu. Am înțeles că sunt pe cont propriu și doar eu pot să găsesc modelul optim de dezvoltare a acestei afaceri”, își amintește Eduard Voroșan.

Ferma-model cu experiență din afară

A vizitat cele mai mari ferme de șinșila din România și Rusia în care se găsesc 500 – 1000 de familii și care au devenit adevărate izvoare de profit. Așa a înțeles că abordarea de la noi în creșterea acestor animale este destul de primitivă. Eduard Voroșan a revenit acasă cu idei noi și a creat o fermă-model, care acum este pusă pe picioare și pregătită pentru extindere. „Am văzut că spațiul în care țineam șinșilele nu era adaptat la condițiile de creștere a unor animale sălbatice aduse de peste ocean. Am făcut reparații, am izolat termic încăperea pentru a menține căldura. Am montat instalații de condiționare și ventilare, pentru a asigura permanent temperatura optimă de 17°C și umiditatea de 50-65%, iar șinșilele au parte de liniște, condiții igienice și hrană bogată în vitamine. Dacă nu sunt asigurate aceste condiții, bioritmul șinșilelor este afectat și nu se pot reproduce, iar calitatea blănii este proastă”, a declarat fermierul din Ungheni.

Afacere pentru iubitorii de lux

Investițiile în afacere s-au ridicat la 110 mii de lei, iar acum tânărul crește șapte familii care reprezintă peste 40 de șinșile. Fermierul spune că este singurul crescător care a reușit performanța de a pregăti independent hrana, ceea a dus la economii esențiale. Pentru un kilogram de hrană cheltuiește opt lei și spune încrezut că este cu mult mai nutritivă și mai bogată decât cea importată, care ajunge și la 11 lei pentru un kilogram. Profitul afacerii este asigurat de pieile foarte prețioase, o blană de șinșila ajunge pe piață și la 100 de dolari, în funcție de culoare, densitatea și lungimea firelor de blană, dar și în funcție de cât de intact este produsul. Totuși, prețul cel mai des întâlnit este de 50 de euro pentru o blăniță. Perioada de gestație pentru o femelă-șinșila este de circa o sută de zile, se înmulțesc destul de rapid, iar de la o femelă se pot obține anual cel puțin patru puișori.

es.wikipedia.org
es.wikipedia.org

Pieile sunt prelucrate în Ungaria

Eduard Voroșan crește șinșile de culoare cenușie cu blană albă pe burtă, însă spune că sunt și șinșile care au culoarea cenușie cu nuanțe de violet, deosebit de scumpe. Posibilitățile de prelucrare a pieilor sunt destul de limitate, acestea fiind tăbăcite în Ungaria de unde sunt procurate în special de greci și italieni. Pentru o haină de blană de talie medie se folosesc circa o sută de piei de șinșila. Tânărul spune că visează să ajungă cât mai repede la etapa când va putea pătrunde pe această piață a luxului, însă, deocamdată, își asigură veniturile din comercializarea masculilor care costă până la 30 de euro.

„Nu am de gând să mă opresc”

„Până la urmă, s-a dovedit o decizie bună și mă bucur că nu am renunțat, am insistat și am mers până la capăt. Mă număr printre câțiva fermieri de la noi care au ales să facă altceva. Anul acesta voi cumpăra alte zece familii și am deja pregătit spațiul necesar. Voi putea să vând și blănițe când voi ajunge la cel puțin 50 de familii și nu am de gând să mă opresc”, spune zâmbind tânărul.
Părinții lui Eduard Voroșan s-au împăcat cu ideea de a vedea în gospodăria lor aceste animăluțe ciudate, care sunt procurate de mulți și pentru companie. Animăluțele pufoase au devenit o adevărată atracție turistică pentru curioșii din Morenii Noi, iar fermierul spune că vrea să-i uimească în continuare.

MAIA: Dezvoltarea afacerilor cu șinșile contribuie la diversificarea sectorului zootehnic

Reprezentanții Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) consideră că afacerile exotice trebuie încurajate și susținute, pentru că astfel se obține diversificarea ramurii.

Consultantul principal în cadrul unei direcții a MAIA, Ion Bizuțchi, spune că nu sunt date despre câți crescători de șinșila sunt în R. Moldova, însă astfel de afaceri exotice au toată susținerea din partea autorităților. „În curând va fi creat Centrul Informațional Agricol unde vor putea fi înregistrați toți cei cu afaceri mai puțin obișnuite și vom ști exact câți crescători avem. Noi și acum suntem dispuși să oferim tot suportul necesar în cazul în care fermierul se adresează la noi. Acest factor este foarte important, pentru că prin diversificare se asigură o dezvoltare durabilă a sectorului”, a declarat Ion Bizuțchi.

Presa românească scrie că există 15 crescători de șinșile în R. Moldova, iar prima fermă a apărut în 2007. Cei mai mari furnizori de blănuri prețioase de șinșila din Europa sunt Germania și Polonia. În Germania există și o bursă a blănurilor de șinșila unde valoarea anuală a vânzărilor ajunge la 600 de milioane de euro.

Autor:Virginia Nica//Sursa:Ziarulnational.md

Ferma de sturioni de la Tiraspol – Afacere de lux „Made in Moldova”

3

La Tiraspol, un om de afaceri a creat o adevărată comoară – una dintre cele mai mari crescătorii de sturioni din Europa. Caviarul obținut se vinde cu o mie de euro kilogramul şi ajunge pe pieţe aflate la zeci de mii de kilometri distanță de Republica Moldova.

Peștii sunt crescuți la o fermă dotată cu cele mai noi tehnologii şi ating mărimea unui om, aşa că nu doar cumpărătorii, ci și turiștii se îmbulzesc cu gura căscată la crescătorie. Mai ales că aici ei pot vedea şi cum sunt prelucrate unele dintre cele mai scumpe delicii culinare – icrele negre.

Totul a început acum opt ani, când a fost construită prima hală pentru creşterea sturionilor. Astăzi complexul arată mai mult a uzină, decât a crescătorie de pești – este „o adevărată fabrică de făcut bani”, spun specialiștii în domeniu. Afacerea se întinde pe 7 hectare de teren, are șapte hale pentru recircularea apei, creșterea și reproducerea peștelui, bazine cu o capacitate de 30 de tone și laboratoare dotate cu tehnologii de ultimă generație. În fiecare an, aici pot fi produse câte cinci tone de caviar și 50 de tone de pește. Cel puțin, asta se prevede până în 2019, iar în prezent, anual, se obține o tonă de icre negre. Potrivit specialiştilor, în categoria sturionilor se înscriu mai multe specii: morun, cega, nisetru, păstruga etc. Iar denumirea de „caviar” nu poate desemna decât icrele de sturion conservate cu sare, cele provenite de la alte specii de pește pot fi denumite doar „înlocuitor de caviar”.

„Creșterea sturionului pentru dobândirea caviarului este o afacere scumpă, dar răsplătită cu profit. Caviarul nostru este fără conservanți. Ne străduim să păstrăm gustul caviarului tradițional, de pe vremuri. Aceasta ne face vulnerabili în fața rețelelor de supermarketuri, care cer ca produsele să poată fi păstrate cât mai mult timp. Totuși, pentru noi sănătatea consumatorului este prioritară. Caviarul este o plăcere scumpă și cei care îl cumpără au dreptul să solicite un produs calitativ”, spune doctorul în biologie Svetlana Kasaeva, director executiv al complexului.

Rafinamente culinare la prețuri regale

În restaurantele de lux din marile capitale ale lumii, o porție de 30 de grame de caviar de sturion costă circa 150 de euro, însă există varietăți de caviar al căror preț atinge 300 de euro pentru aceeași cantitate, în funcție de aromă, consistență și culoare. Asta ar însemna că prețul ajunge la circa 10.000 de euro per kilogram.

Cererea, cu mult peste ofertă

Astăzi, pe piața internațională, cererea pentru carnea de sturion și, mai ales, a icrelor acestuia a depășit de aproape zece ori oferta. Anual, solicitarea de caviar este de 1.200 de tone, în timp ce oferta se limitează la doar 180 de tone. Pe piața din Republica Moldova kilogramul de sturion se vinde cu 10 – 12 euro, iar cel de icre costă 1.000 de euro. În Occident, însă, prețul caviarului crește de cinci-șase ori. Prelucrarea caviarului are loc sub stricta monitorizare a Svetlanei Kasaeva, care a venit să muncească la Tiraspol tocmai din orașul Astrahan, Federația Rusă. În fosta URSS, povestește specialista, era o singură universitate care, o dată la patru ani, forma câte un grup de studenți pentru a-l iniția în secretele prelucrării icrelor negre. Acum această meserie este transmisă de la meseriaș la ucenic, direct la fabrică.

Se fabrică peste 100 de produse din peşte

Sturionul este un pește longeviv. În captivitate acesta atinge vârsta de maturitate la opt ani. Până atunci, însă, peștele are nevoie de hrană și de un mediu prielnic, care înseamnă apă filtrată și cu o temperatură constantă care nici vara, nici iarna nu depășește 18 grade Celsius. Pentru a răspunde acestor cerințe, crescătoria de sturioni de la Tiraspol e dotată cu tehnologii moderne daneze, germane, belgiene, rusești, japoneze, dar și locale. Peștele este hrănit cu furaje aduse din Olanda.

Pe lângă producerea caviarului, complexul prelucrează circa 650 de tone de produse din pește anual. În condițiile în care sturionul este amenințat cu dispariția, creşterea acestuia în ferme special amenajate a devenit o afacere foarte profitabilă în toată lumea, dar și extrem de costisitoare. În total, aici sunt fabricate circa 117 tipuri de produse din pește afumat, sărat, uscat etc. Este o activitate care asigură compania cu venituri constante, iar pe cei 130 de angajați – cu locuri de muncă.

Vor să cucerească şi piaţa europeană

Cea mai mare parte a caviarului este vândută pe piața internă. În cantități mai mici acesta este exportat în Ucraina și SUA. Deși s-a convins că piața americană este destul de pretenţioasă şi e cam ocupată, producătorul nu renunță definitiv la ea. Miza cea mare, totuși, este piața europeană, pe care ambițioșii proprietari își propun să o cucerească. Şi au mari şanse să o facă, pentru că deţin certificatele de calitate europene. „Consider că piața europeană ne va accepta. Gustul caviarului pe care îl producem este mai autentic, iar cei care înțeleg valoarea unui gust adevărat vor aprecia cu siguranță produsul nostru”, ne-a spus optimistă Svetlana Kasaeva.

Crescătoria de peşti din Tiraspol, o nouă atracție turistică

Crescătoria de sturioni de la Tiraspol stârnește curiozitatea oamenilor. O mulțime de doritori din toate colțurile republicii vin să viziteze ferma pentru a vedea cum este întreținut în captivitate peștele a cărui lungime atinge statura unui om și cum sunt prelucrate unele dintre cele mai scumpe rafinamente culinare – icrele negre.

Proprietarii intenționează să construiască în preajma fermei un restaurant, în care să fie servite deliciile din peștele crescut și prelucrat pe loc, și un magazin unde doritorii să poată procura icre și produse din pește. „Puține țări au pe teritoriul său astfel de complexe. Este un prestigiu să produci unul dintre cele mai luxoase produse în lume. Este o carte de vizită, ceea ce te deosebește de vecini. Mai ales că populația sturionului este atât de mică acum…”, menționează Svetlana Kasaeva.

O altă afacere colaterală, dar la fel de profitabilă, pe care intenționează să o lanseze proprietarii fermei este producerea pielicelelor de sturion. Centuri, portofele, genți și chiar pantofi din acest material reprezintă o nouă tendință în lumea modei de lux, concurând la preț și calitate cu cele de șarpe sau de crocodil. Un decimetru de pielicică de sturion costă circa zece euro, aceasta e rezistentă la umiditate, îmbibă doar cinci-șapte procente de apă și poate fi colorată în aproape cinci mii de nuanțe.

O altă afacere care poate fi pusă pe roate la crescătoria de pește este cleiul din sturion. Folosit la restaurarea icoanelor, picturilor și a mobilei, acesta este foarte scump. Cu un conținut de 80 de procente de proteine, adezivul natural oferă lemnului o durabilitate de peste 160 de ani. Spre deosebire de alte cleiuri de origine animală, cel de sturion aderă foarte bine și are o vâscozitate scăzută.

Articol publicat în numărul 4 al Revistei Guvernului ˝Infogov˝.

China dă Ucraina în judecată pentru că n-a respectat condițiile acordului de credit

0

China și Ucraina au semnat un acord în cursul anului 2012, conform căruia țara asiatică va pune la dispoziția Ucrainei 3 miliarde USD, în schimbul căruia Ucraina s-a obligat să livreze cereale, într-un volum maxim total de 6 milioane de tone în fiecare an. 

Conform ediției în limba chineză a publicației online Radio Vocea Rusiei, China intenționează să apeleze la Curtea Internațională de Arbitraj cu sediul în Londra, deoarece în schimbul banilor nu a primit decât cereale în valoare de 153 milioane USD, adică 180.000 de tone, scrie agrobroker.ro.

Prima jumătate a creditului chinez a fost livrat la Kiev până în luna martie 2013, în schimbul căreia Ucraina plănuia să exporte 4 milioane de tone de cereale către China.

Ministerul Agriculturii a format o comisie pentru salvarea de la faliment a combinatului Aroma S.A.

0

Pentru a salva de la faliment combinatul de vinuri și divinuri Aroma S.A., Ministerul Agriculturii a format un grup de lucru, condus de viceministrul Sergiu Ghețiu. Ministrul Vasile Bumacov a semnat ordinul respectiv. 

În documentul citat de agenția „INFOTAG” se spune că comisia a fost constituită cu scopul rezolvării problemelor întreprinderii, apărute după ce Curtea de Apel Chișinău a inițiat procedura de insolvabilitate a acesteia și a dispus evaluarea, până la 24 martie, a planului de restructurare a fabricii, elaborat de administratorul procedurii de insolvabilitate, Veaceslav Timotin.

Ordinul obligă grupul de lucru să efectueze o evaluare a planului până la 17 martie, să elaboreze un plan de acțiuni pentru îmbunătățirea situației de la întreprindere, dar și să se pronunțe pe marginea raportului companiei General Expert, care a evaluat patrimoniul combinatului Aroma. În opinia lui Vasile Bumacov, activele au fost subestimate intenționat, și anul trecut ministrul calificase evoluțiile din jurul combinatului drept acțiuni de raider.

Întreprinderea de Stat Aroma are circa 50 de creditori, cărora le datorează circa 250 mil. lei, având cele mai mari datorii față de Banca de Economii — 51,9 mil. lei și 470 mii euro, și față de FinComBank — 36,7 mil. lei.

Combinatul Aroma a fost fondat în anul 1898, iar 100% din acțiunile sale aparțin statului, reprezentat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. Întreprinderea produce zeci de feluri de vinuri și rachiuri, iar în 2012 a comercializat băuturi alcoolice în valoare de 40,8 mil. lei, în principal, peste hotare.