Cel mai mare ranch (fermă de vaci) din lume este Anna Creek Ranch din Australia, care are peste 5,8 milioane de acri (mai mare decât Israel).

1 acru = 4046.9m²

Anna Creek Ranch este deținută de S Kidman & Co, și este formată din o serie de exploatații mari. Proprietatea a fost înființată în 1863, dar sa mutat la locația sa actuală în 1872. A fost inițial o fermă de creștere a oilor dar din cauza câinilor dingo, s-a trecut la creșterea bovinelor. În anul 2012 aici exista un efectiv de 17 mii de bovine.

Alexandria Station este al 2-lea mare Ranch din lume, și este situat tot în Australia. Deține mai multe exploatații mari unde sunt crescute, pe 4 milioane de acri, aproximativ 55.000 de vite. Pe câmpiile fermei se recoltează anual peste 10 mii baloți de furaje. Ferma este deținută de către Compania Pastorală Australia de Nord (NAPCO).

Cele mai mari ferme din America de Nord sunt:

King Ranch din Texas – are aproximativ 825.000 de acri,

WF Waggonner Ranch din Texas, deține 525.000 acri, a fost înființată în 1846, iar azi efectivul de vaci este format 60% din vaci Hereford și 40% din rasa Angus.

Douglas Lake Ranch are 500.000 de acri, s-a înființat în anul 1884 și este cea mai mare fermă de vite din Canada, unde se realizează peste 21 mii tone de siloz pentru 20 mii de vaci.

Ranch Parker din Hawaii, are 480.000 de hectare, și deține 26.000 de vaci din rasele Angus și Charolais.

Deseret Ranch situată în Florida, deține 312 mii de acri și peste 46.000 de vaci. În Deseret, un singur cowboy administrează de obicei mai mult de 1.000 de vaci, și aplică în același timp cele mai noi inovații în domeniul sănătății animalelor.

 Sursa: Gazetadeagricultura.info

Cantităţile mari de prune din acest an nu înseamnă neapărat şi venituri mai mari pentru producători. Solicitat de IPN, directorul executiv al Asociaţiei „Moldova-Fruct”, Petru Stratan, a spus că oferta generoasă duce la scăderea preţurilor. În speranţa de a câştiga mai mult, producătorii depozitează prunele în frigidere pentru a le comercializa în extra-sezon. 

Petru Stratan spune că în acest an majoritatea frigiderelor sunt pline cu prune. În alţi ani se obţineau preţuri foarte bune în extra-sezon. „Toată lumea s-a orientat spre segmentul acesta de piaţă, dar nu cred că se va repeta situaţia din anul trecut, când preţul prunelor s-a majorat simţitor”, a spus Petru Stratan.

Potrivit directorului „Moldova-Fruct”, cea mai mare parte din prunele recoltate în Moldova sunt exportate în stare proaspătă. Prunele moldoveneşti sunt la mare căutare în Federaţia Rusă, Belarus şi Ucraina.

Vladimir Davidescu, producător din Cantemir, a obţinut o roadă de 8-10 tone de prune la hectar. Toată cantitatea va fi exportată. A cincea parte din recoltă va fi vândută acum, iar restul în extra-sezon. Producătorul a subliniat că piaţa internă nu poate face faţă cantităţilor mari de fructe şi, de aceea, cea mai mare parte din producţie este exportată.

Potrivit lui Vladimir Davidescu, producătorii autohtoni ar avea mai multe şanse să exporte produsele agricole în Uniunea Europeană dacă ar avea utilaje necesare de prelucrare. „Pasta de prune este la mare căutare printre consumatorii Uniunii Europene şi cei din Canada, iar pentru producerea acesteia este nevoie de utilaj costisitor, dar care credem că ar trebui să fie subvenţionat de către stat”, a adăugat producătorul.

Preţul unui kilogram de prune în acest an este de 3 lei la producător.

 

Statul nu va acorda subvenții masive agricultorilor prin taxarea altor sectoare ale economiei. Este declarația făcută de premierul Iurie Leancă în cadrul unui interviu pentru IPN. 

„Agricultura este, fără îndoială, un sector foarte important pentru economia moldovenească, deoarece asigură baza de materie primă pentru câteva alte industrii competitive şi oferă oportunităţi de angajare pentru rezidenţii din mediul rural. Răspundem solicitărilor fermierilor de a susţine acest sector, dar cred că toată lumea înţelege că nu putem să subvenţionăm un anumit sector prin taxarea altora”, a menţionat şeful executivului.

Iurie Leancă a adăugat că dezvoltarea agriculturii este văzută mai degrabă prin dezvoltarea competenţelor tehnologice, a infrastructurii post-recoltare şi înlăturarea eşecurilor pieţelor, decât prin subvenţii masive, la nivelul ţărilor dezvoltate.

„Trebuie să recunoaştem, nu vom avea în viitorul apropiat resurse pentru asemenea subvenţii generoase. Anume de aceea, în conformitate cu Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2020, pentru dezvoltarea economiei ţintim 7 priorităţi: drumurile, instruirea forţei de muncă, accesul la finanţare, securitatea în furnizarea şi eficienţa în consumul energiei, un sistem de pensii durabil şi just din punct de vedere social, reguli clare şi simple de joc pentru business şi o justiţie în care toată lumea are încredere”, a spus premierul.

 

Sectorul de lapte în Republica Moldova este un sector strategic, în condiţiile în care clima ţării şi solurile fertile sunt favorabile pentru creşterea bovinelor de lapte, iar amplasarea geografică este avantajoasă pentru comerţul cu produse lactate. În pofida acestor beneficii, efectivul total de bovine cât şi producția de lapte sunt în scădere.

S-a micşorat efectivul de bovine

Numărul total de bovine în anul curent s-a micşorat cu 12.700 (6%). Astfel, la 1 ianuarie 2013, erau înregistrate 191.200 bovine, dintre care 134.400 de vaci. Dacă pe total republică efectivul de vaci este în scădere, atunci la fermele zootehnice se înregistrează o creştere de 7%. La fermele de vaci sunt circa 11.800 de cornute, dintre care 4.600 vaci. În Republica Moldova sunt înregistrate circa 180 de ferme de bovine, inclusiv opt ferme de prăsilă.

Se denotă o tendinţă de migrare a bovinelor din sectorul individual în cel zootehnic, a declarat viceministrul agriculturii, Ion Sula. „Majorarea efectivului de vaci întreţinute la fermele zootehnice va spori atât calitatea cât şi cantitatea laptelui obţinut. De exemplu, laptele muls de la o vacă în fermele de prăsilă a ajuns la 8.017 kg/an, media pe cireadă înregistrată în anul 2012 la ferma Docsancom în comparaţie cu media pe ţară 3.425 kg”, a mai spus viceministrul.

Seceta din 2012 a dus la scăderea producţiei de lapte

Producţia laptelui a înregistrat o diminuare în anul 2012 din cauza secetei, efect care este resimţit şi în acest an. Astfel producţia de lapte a însumat 528.000 tone în anul 2012, cu 63,2 tone mai puţin faţă de anul 2011. Cu toate acestea, întreprinderile de procesare a laptelui în primele şase luni, curent, au achiziţionat cu 5-8% lapte mai mult faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent.

Ion Sula, viceminsitrul agriculturii, a spus că diminuarea volumelor de producere a laptelui şi productivităţii vacilor este cauzată de asigurarea insuficientă cu furaje în perioada de iarnă, în special cu siloz, ca consecinţă a secetei din anul 2012, ceea ce a condus la dereglări ale funcţiei de reproducţie, dar şi a făcut dificilă asigurarea balanţei de zahăr şi proteine în nutreţuri.

Laptele se achiziţionează la un preţ de 3,5-3,6 lei/kg de la populaţie şi cu 4-5 lei/kg de la fermele zootehnice deţinătoare de vaci mulgătoare. În perioada estivală preţul la laptelui este mai mic cu circa 10-15% comparativ cu preţurile acordate în perioada rece a anului. Caracterul sezonier al fluctuaţiei preţurilor este mai puţin evident pe parcursul ultimilor ani. Anual se prelucrează industrial aproximativ 25-30% din totalul laptelui produs sau 140-160.000 tone. În republică sunt autorizate şi funcţionează 658 puncte de colectare a laptelui.

Subvenții masive în așteptarea relansării

Ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, a spus că îşi doreşte ca să dezvolte industria lactatelor, astfel elevii la şcoală şi bătrânii să primească zilnic de câte un pahar de lapte.

„În Republica Sovietică se producea foarte mult lapte, acest sistem nu mai era perceput ca un business real, era ceva virtual. Când s-a revenit la preţuri de piaţă, colapsul a fost atât de dur şi oamenii nu au înţeles ce înseamnă acest lucru şi au demolat această industrie. Nimeni nu şi-a dat de seama că acest domeniu este foarte sofisticat, nu avem oameni bine pregătiţi, oamenii nu au dorit să se avânte în acest business. De trei ani mărim subvenţiile esenţiale şi în acest an am ajuns la 50% subvenţionare la animalele de prăsilă, la ferme. În câţiva ani sectorul de producere a produselor lactate își va reveni şi va înregistra creşteri considerabile”, a mai declarat ministrul agriculturii.

Din strategia de dezvoltare a sectorului lactatelor din Republica Moldova elaborată de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru perioada anilor 2012 -2027, se prevede trecerea treptată a efectivelor de la gospodăriile țărănești în extravilan, prin înființarea de noi ferme moderne dotate cu utilaje performante. Aceste măsuri necesită din partea statului investiții de şapte miliarde de lei, însă după cum recunosc și autoritățile, încă nu se cunoaște cu exactitate de unde vor veni acești bani.

Sursa: EVZ.md

Perioada sovietică a lăsat urme semnificative nu doar în istoria Republicii Moldova, dar şi în calitatea mediului, spun experţii. Cândva ţară cu soluri dintre cele mai fertile, azi R. Moldova are terenurile agricole ruinate de secetă şi grindină, suferind şi de pe urma îmbibării lor cu pesticide pe timpurile sovietice. Chiar dacă după anii 1990′ calitatea solurilor, aerului şi a apei se pare că s-a îmbunătăţit, nesemnificativ ce-i drept, urmele sovietice urmează încă a fi acoperite. 

În perioada sovietică, Republica Moldova se bucura de cele mai bogate soluri, însă această proprietate nu s-a putut păstra. Vlad Garaba, preşedintele organizaţiei teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste, spune că proasta calitatea a solului a început să se simtă încă în anii 1980′, ţara ajungând într-un final pe ultimul loc din URSS în ceea ce priveşte eroziunea solurilor şi contaminarea acestora cu pesticide.

Monitoringul asupra calităţii solului a început la sfârşitul anilor 1980′, când s-a înţeles că ţara se confruntă cu o problemă gravă. Gavril Gâlcă, şeful Direcţiei monitoring al calităţii mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, spune că motivul degradării fertilităţii solului a fost folosirea iraţională a pesticidelor, a tehnologiilor dăunătoare şi ararea terenurilor. Totuşi, o metodă eficientă de protejare a mediului din perioada sovietică erau fâşiile verzi de protecţie. Menirea acestora era de a atenua din viteza şi intensitatea vântului, fapt ce proteja solurile de eroziunea eoliană.

După proclamarea independenţei, au început ani de criză economică. Nu se mai utilizau pesticide şi îngrăşăminte minerale, pentru că nu erau bani nici în republică şi nici susţinere din afară nu mai venea. „Putem vedea o îmbunătăţire a calităţii solului. Foarte rar unde mai sunt urme de pesticide”, spune Vlad Garaba. Nu doar utilizarea pesticidelor a provocat daune mediului, dar şi tendinţa oamenilor de defrişare a pădurilor şi păşunatul în păduri, care şi azi se mai practică ilegal. „Erau tăiate păduri întregi de stejar, iar în loc se sădeau salcâmi”.

Chiar dacă după proclamarea independenţei solul a început să se revitalizeze, acesta nu mai structura de cândva. „Solul nu mai are acei pori în care să păstreze umiditatea, iar pe timp de arşiţă s-o folosească”, spune Gavril Gâlcă. Tot mai des pe timp de secetă vedem soluri crăpate şi deteriorate. O altă problemă a solurilor fertile de cândva ale Moldovei este eroziunea şi pierderea cantităţii de humus. „Acest lucru se vede în special la sate, unde tot mai des sunt prăbuşiri de teren şi terenuri erodate”, spune Gavril Gâlcă.

Potrivit experţilor, pentru prevenirea acestor probleme ar trebui în special să se respecte tehnologia de prelucrare a terenurilor. „În perioada sovietică, pe alocuri erau învelişuri ierboase, panta era cât de cât acoperită. Erau livezi, tufişuri; ele pot proteja terenurile de ploile torenţiale, de erodare. Aceste practici ar trebui preluate”, crede Gavril Gâlcă.

Sursa: IPN

Dezvoltarea agriculturii moldoveneşti a fost afectată de mentalitatea oamenilor, care s-a schimbat în perioada sovietică, atunci când lucrătorii din colhozuri nu purtau responsabilitate şi era practicat pe larg furatul de pe ogoare. Reforma în agricultură a întârziat mai mulţi ani, iar tehnica agricolă a fost schimbată mai greu în Moldova, ceea ce a dus la acumularea datoriilor şi cultivarea proastă a terenurilor. 

Ministrul agriculturii şi industriei alimentare, Vasile Bumacov, spune că în perioada sovietică agricultura Moldovei, , a suferit schimbări dramatice. „Ca să înţelegem ce se întâmplă astăzi în agricultură, fără a cunoaşte această istorie, este imposibil. După al doilea război mondial, fermierii au fost duşi în Siberia, li s-a luat totul, s-a pornit un sistem nou, dar care în anii 80 a falimentat total”, a subliniat oficialul.

Vasile Bumacov spune că schimbările radicale sunt dureroase şi au nevoie de timp. Şi dacă s-au făcut reforme, iar baza legislativă a fost schimbată, atunci mentalitatea omului nu poţi să o schimbi. „Paşi înainte în dezvoltarea agricolă au fost făcuţi prin împroprietărirea ţăranului. Dar aceasta a generat şi mari probleme, deoarece oamenii nu erau pregătiţi şi nu aveau spiritul de fermieri. Până în anii 70, mai erau oameni care ştiau cum să lucreze pământul, dar ei au dispărut. Au apărut angajaţii colhozurilor, care în mare parte nu avea responsabilitate, se fura mult, oamenii nu erau plătiţi”, a spus ministrul.

Revenirea la normalitate

Oficialul spune că primul pas pentru revenirea la normalitate a fost conştientizarea că agricultura poate fi performantă numai în bază privată. Nu pot exista fermieri fără pământ. „Atribuirea cotelor în bucăţi a fost însă pasul înapoi. Oamenii pe un hectar doreau şi o bucată de vie, şi o bucată de livadă. Toţi înţelegeau că va fi un dezastru, dar aveau dreptul să ceară pământ, iar statul nu avea putere să dicteze cum anume să se împartă acesta”, a spus ministrul.

Un mare pas înapoi, potrivit lui Vasile Bumacov, a fost stoparea importului de tehnică. „Anterior ţara era mecanizată, aici se încercau tehnologiile noi. Dar din 1991 până în 2000 a fost o ruptură, se făcea reforma, dar s-a uitat de componenta tehnică. Ne-am trezit în 2000 cu toată tehnica ieşită din termenul de exploatare. A fost o pierdere. Am relansat procesul de modernizare datorită japonezilor şi unor programe americane şi din UE. Am reuşit să schimbăm tehnica învechită”, a comunicat ministrul. Acum majoritatea tehnicii are un termen de exploatare sub 8 ani, iar 40% este nouă.

Agricultorii nu se pot promova

Piaţa agricolă s-a liberalizat, s-au deschis hotarele, spune Vasile Bumacov. Acest pas pozitiv este însă umbrit de problema de mentalitate. Oficialul spune că în timpul sovieticilor nu trebuia să faci publicitate la produse, iar piaţa absorbea absolut totul ce era moldovenesc, fără mare efort. În acest proces de modernizare a agriculturii au dispărut abilităţile de promovare. Agricultorii considerau că, dacă au produse moldoveneşti, atunci vor sta în birou şi vor aştepta cumpărătorii care se vor ruga să li se vândă ceva.

Astăzi trebuie sa faci faţă concurenţei, să convingi cumpărătorul că produsul tău e cel mai bun. „Acum nu se mai vinde în lăzi de câteva zeci de kilograme, avem nevoie de ambalare, răcire, păstrare, de brand naţional, trebuie să participăm la expoziţii şi prezentări. În ţara noastră nu putem substitui importul deoarece, chiar dacă se aduc produse de calitatea mai proastă, ele sunt ambalate mai frumos, iar oamenii cumpără cu ochii”, a remarcat Vasile Bumacov.

Ministrul spune că în Moldova a apărut generaţia de agricultori care deja s-a rupt de minciuna sovietică şi nu se mai teme de hârtie şi creion. „Avem tineri care au învăţat şi au muncit în alte ţări, au venit în ţară ca să devină proprietari. Contăm că aceşti tineri intră în afacerile agricole fără mentalitatea şi influenţa sovietică. Apar femei care sunt tot mai interesate de afaceri în agricultură”, a spus ministrul. Potrivit lui Vasile Bumacov, agricultura moldovenească acum este în plină dezvoltare, iar cea din 1991 era o agricultură fără viitor, care mai degrabă sau mai târziu avea să falimenteze.

Sursa: IPN

Agricultorii au început să recolteze floarea-soarelui. Deşi iniţial prognozele erau mult mai optimiste, canicula şi lipsa de precipitaţii în luna august au redus din aşteptările agricultorilor. Chiar şi aşa, se aşteaptă un volum global de 500 de mii de tone de seminţe, de două ori mai mult ca anul trecut. 

„Cantitatea va fi suficientă pentru a asigura pe deplin necesităţile din interiorul ţării şi pentru a exporta cantităţi mari de floarea-soarelui şi de ulei peste hotarele ţării. Circa 25% din exportul Republicii Moldova îl constituie uleiul din seminţele de floarea-soarelui”, a remarcat ministrul agriculturii, Vasile Bumacov, la evenimentul de lansare a recoltării în satul Chetrosu, Anenii Noi.

Agricultorii consideră creşterea seminţelor de floarea-soarelui un business profitabil şi au fost depăşite teritoriile permise în asolament cu aproape 50 de mii de hectare. Din acest motiv, este necesară o reglementare mai strict a acestui proces, a subliniat ministrul Vasile Bumacov. Ministerul Agriculturii va insista pe cultivarea viilor şi livezilor. Vasile Bumacov afirmă că e mai complicat să creşti struguri şi fructe, dar cultivând doar floarea-soarelui, agricultorii seacă prea mult solurile.

Ministrul nu a exclus că recolta mare din anul curent la seminţele de floarea-soarelui ar putea duce şi la o scădere a preţului la ulei. Totuşi, agricultorii sunt îndemnaţi să nu cadă pradă persoanelor care doresc să profite de ei şi să nu vândă seminţele la un preţ prea mic.

Sursa: IPN