Moldova şi UE încep procedurile de parafare a Acordului de Comerţ Liber. Vezi care vor fi efectele semnării acordului

0

Negocierile pe marginea Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova şi UE au luat sfârşit oficial, miercuri, 12 iunie. Cele două părţi au demarat procedurile care urmează să ducă la parafarea acordului, cel mai probabil, în această toamnă, la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius.

Potrivit IPN, negociatorul-şef din partea Republicii Moldova, Octavian Calmâc, viceministru al economiei, a comunicat, în cadrul unei conferinţe de presă, că negocierile s-au desfăşurat în 7 runde, un pic mai mult de un an, şi au fost cele mai rapide negocieri avute de UE cu un stat membru al Parteneriatului Estic.

Viceministrul a mai spus că, estimativ, prevederile acordului urmează să fie aplicate de anul viitor. Acordul se va răsfrânge asupra întreg teritoriului Republicii Moldova, nu au fost făcute precizări speciale pentru regiunea transnistreană, iar la negocieri a participat un reprezentant al Tiraspolului.

Negociatorul-şef din partea UE, Luc Devigne, a spus că europenii văd potenţial mare de colaborare cu Moldova. În cadrul negocierilor s-au discutat nu doar aspectele tarifare, ci şi cel care ţin de siguranţa alimentelor şi de siguranţa energetică.

Oficialul european este convins că semnarea acordului va avea nu doar efecte directe asupra Moldovei, ci şi efecte indirecte pozitive, precum îmbunătăţirea cadrului economic şi atragerea investiţiilor străine. Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător este parte integră a Acordului de Asociere, iar acesta, la rândul său, reprezintă cea mai apropiată formă de colaborare a statelor terţe cu UE.

Conform unui studiu efectuat de UE, Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător va impulsiona exporturile moldoveneşti în ţările europene cu 16%, iar PIB-ul ţării va spori cu 5,6%.

 

California, model de dezvoltare agricolă

0

Deoarece se bazează pe 5 factori importanţi de dezvoltare agricolă, California este statul american care oferă cea mai bogată şi variată cantitate de produse agricole din Statele Unite ale Americii.

Irigaţiile. California este dependentă de irigaţii. S-a demonstrat că irigatul raţional al culturilor, permite realizarea unor nivele ridicate de producţie şi în acelaşi timp o mai bună infiltrare şi eficientizare a fertilizanţilor, diminuând costurile. Sistemele de irigaţii din California sunt printre cele mai dezvoltate din lume. Un rol important îl joacă The California Agricultural Irrigation Association (CAIA), care cuprinde agenţiile în domeniul apei, firmele de proiectări în sisteme de irigaţii, instituţii de învăţământ superior, instituţii financiare, şi altele instituţii care colaborează şi susţine activităţiile CAIA.

Diversitatea culturilor. În California există o mare diversitate de culturi. Aproximativ 350 de specii de plante sunt cultivate, de la legume, roşii, nuci, migdale sau de la floarea soarelui la aghinărie, salata verde, fistic, smochine, măsline, kiwi, avocado, etc. Se cultivă, de asemenea, suprafeţe mari de porumb, lucernă, sau soia.

Cultivarea de plante de mare valoare economică. Confruntaţi cu constrângeri severe de teren, fermierii californieni au multă experienţă cu plantele agricole de mare valoare şi în special cu legumele şi pomii fructiferi. În California există 75 de mii de fermieri specializaţi în culturile de câmp şi în creşterea animalelor.

Valoarea terenului agricol. Suprafaţa medie a unei feme este de 160 de hectare, iar valoarea producţiei este de aproximativ jumătate de milion de dolari/fermă. Investiţiile masive şi integrarea foarte dezvoltată a producţiei în ferme, a dus la creşterea valorii terenurilor agricole.

Integrarea pieţei de produse agricole. Pieţele certificate ale agricultorilor sunt un lucru real şi reprezintă un mare efort de a restabili legătura tradiţională dintre agricultorii şi consumatorii din California. Prin eliminarea costurilor suplimentare ale intermediarilor se realizează, astfel, un lucru benefic atât pentru fermieri cât şi pentru cunsumatori.

Sursa: gazetadeagricultura.info

Centrul agroalimentar Chişinău rămâne un proiect pe hârtie. Vezi ce spun oficialii

0

După trei ani de lansarea iniţiativei de crearea a Centrului agroalimentar Chişinău, construcţia acestuia încă întârzie. Motivul: lipsa de bani. Preşedintele Federaţiei Naţionale a Fermierilor din Moldova (FNFM), Valeriu Cosarciuc, care în 2010 era ministru al agriculturii, spune că iniţial s-au găsit bani pentru construcţia centrului, dar alegerile parlamentare au dat peste cap toate planurile.

„În 2010 noi am făcut şi prima emisie de acţiuni. Ideea a fost ca aceste acţiuni să fie cumpărate de către reprezentanţii organizaţiilor profesionale şi atunci membrii asociaţiei au scris acţiuni de 4,5 milioane de lei. Au fost prezentate toate documentele pentru înregistrare, dar au intervenit alegerile”, a comunicat fostul ministru, solicitat de IPN. Valeriu Cosarciuc nu exclude că la mijloc ar putea fi şi careva interese ascunse, dar a spus că nu vrea să speculeze pe acest subiect.

Şi actualul ministru al agriculturii şi industriei alimentare, Vasile Bumacov, contactat de IPN, spune că se pun beţe în roate. Proiectul privind crearea Centrului agroalimentar Chişinău a ajuns în Parlament, însă nu a fost votat pentru că ministerul se afla pe atunci în litigiu la acest subiect. Primarul de Ghidighici a acţionat ministerul în judecată insinuând că terenul pe care se doreşte construcţia centrului i-ar aparţine. Ulterior, instanţa de judecată i-a dat câştig de cauză ministerului, dar a apărut problema banilor. „Suntem în negocieri pentru a găsi fonduri. Este nevoie de peste 30 de milioane de euro. Negociem cu Banca Europeană de Investiţii şi cu Japonia„, a spus ministrul.

În 2010 se propunea ca Centrul alimentar Chişinău să fie construit în apropiere de Universitatea Agrară. Contribuţia statului ar fi fost terenul, iar investitorilor le revenea sarcina de a construi depozitele frigorifice de diferite capacităţi, dotate cu echipate pentru operaţiuni post-recoltare. Scopul centrului era asigurarea pentru piaţa internă şi pentru export a unor produse agroalimentare calitative, sortate, spălate, împachetate şi păstrate în frigidere speciale.

 

Cea mai mare fermă de animale din lume: 24.000 de kilometri pătraţi şi doar 17 angajaţi la 17.000 de vite

0

O flotilă de avioanele ușoare și motocicletele puternice de cros sunt principale mijloace utilizate de fermierii de la Anna Creek, Australia, pentru a mâna cirezile de vite, de-a lungul unui teritoriu care măsoară 24.000 de kilometri pătrați, o suprafață comparabilă cu a unei țări precum Israelul.

Anna Creek este cea mai mare fermă din lume destinată creșterii vitelor. Ea este situată în Australia (unde denumirea consacrată a unor astfel de crescătorii este „station”), mai exact în statul South Autralia, la 680 de kilometri de capitala Adelaide. Cu cei 24.000 de kilometri pătrați (2,4 milioane hectare), ferma Anna Creek depășește cu 8.000 de kilometri pătrați ferma Alexandria, considerată a doua ca dimensiune din lume și situată tot în Australia, în Teritoriul de Nord (Northern Territory).

Ca fapt divers, a treia fermă ca dimensiune din lume este King Ranch din Texas, SUA, cu o suprafață de opt ori mai mică decât Anna Creek, respectiv 3.340 kilometri pătrați (334 mii hectare).

Ploaia stabilește capacitatea fermei

În perioadele când plouă suficient și când există suficiente rezerve de apă, numărul animalelor crescute la fermă atinge 17.000 de capete. Totul depinde însă de ploaie. Astfel, în nu puținele perioade de secetă, cea mai mare parte a vitelor sunt duse la abator, pe teritoriul fermei fiind păstrate doar câteva mii. În noiembrie 2006, capacitatea fermei fusese redusă la 4.000 de capete de la 16.500 cât număra în mai 2003, de exemplu.

În anul 2008, după o secetă prelungită pe durata mai multor ani, numărul vitelor de la fermă ajunsese la 1.500, iar administratorii erau gata-gata să închidă crescătoria din lipsa acută de apă. Abia din luna august 2008, ferma a început să-și revină după o ploie de scurtă durată, cât de cât suficientă pentru revigorarea vegetației și a rezervelor de apă.

În mod normal, rezervele de apă subterane ar fi suficiente, Anna Creek fiind așezată pe un uriaș bazin acvifer, însă pentru supraviețuirea fermei sunt necesaren fluxuri mari de apă terestre pentru adăparea miilor de animale și regenerarea vegetației. Arșița prelungită ridică cele mai mari probleme crescătorilor.

Orașul cel mai apropiat de fermă este la 140 de kilometri

În urma inundațiilor din 2010, la Anna Creek , șeptelul de animale a început să fie reîntregit. În luna august 2012, capacitatea fermei a crescut la 17.000 de animale, iar în prezent numărul vitelor crescute la fermă este de 14.000 de capete, potrivit cifrelor oficiale furnizate de compania S. Kidman & Co Ltd, proprietara fermei.

În mod normal, dacă seceta nu ar pune anumite probleme, o treime din șeptelul fermei este reîmprospătat anual. O treime din vite pleacă la abator și este înlocuită de vite tinere aduse la crescut și îngrășat.

Cel mai apropiat oraș de ferma Anna Creek este la 140 de kilometri distanță și are o populație de 2.600 de locuitori.

Anna Creek este considerată cea mai nordică fermă din statul South Australia, este situată la o altitudine de 96 de metri față de nivelul mării și la 420 de kilometri sud-est de Oceanul Antarctic.

Viața de zi cu zi la Anna Creek

Ferma Anna Creek include o gospodărie propriu-zisă, și o zonă de anexe la The Peake. Gospodăria fermei, izolată ca suprafață de restul lumii, are însă telecomunicații prin satelit, incluzând televiziune și internet. Serviciul de curierat poștal este asigurat de Coober Pedy Oodnadatta One Day Mail Run. Un autovehicul cu tracțiune integrală livrează corespondența la Anna Creek, de două ori pe săptămână și poate prelua și mici colete destinate familiilor sau prietenilor lucrătorilor.

În cadrul gospodăriei locuiesc 14 angajați, iar în anexe alți 3.

Cândva, la Anna Creek personalul era unul numeros. Văcarii foloseau caii pentru mânarea vitelor pe vastele câmpuri. În prezent, forța de muncă de la fermă este mult mai redusă. Vitele sunt strânse de pe câmpuri cu ajutorul avioanelor ușoare și mânate spre adăposturi cu motociclete de cros foarte puternice.

Deși pentru strângerea vitelor nu mai sunt folosiți caii, la fermă încă mai există 150 de exemplare utilizați uneori pentru mici deplasări.

150 de ani de la înființare

Când a fost înființată, ferma Anna Creek era localizată în Strangways Springs, zonă inlcusă în actualul perimetru al giganticei crescătorii. În ianuarie 1863, trei fermieri (Julius Jeffrey, John Warren și William Bakewell) au achiziționat terenuri și au încheiat un parteneriat pentru creșterea oilor. În perioada anilor 1864-1866, cunoscută în Australia ca „Anii marilor secete”, ferma ajunsese să aibă 7.300 de oi. Marea problemă a fermierilor din acei ani erau câinii dingo care atacau constant turmele de oi, decimându-le. Din acest motiv, fermierii au început să renunțe încet-încet, la creșterea oilor. Doar un număr redus de ovine a fost păstrat în cadrul fermei, pe lângă gospodărie. Din acest moment, vitele au înlocuit oile la Anna Creek.

În 1872, ferma a fost reorganizată și a ajuns la o localizare apropiată de cea din zilele noastre.

La început, oieri și văcari, apoi manageri

John Hogarth a fost primul manager al fermei începând din anul 1893 și a fost urmat la conducere de fiul său Thomas, până în anul 1913. Apoi, timp de 12 luni, afacerile de la Anna Creek au fost ținute în frâu de George Warren care l-a desemnat pe fratele său mai tânăr, Francis , să aibă grijă de proprietate până în anul 1918.

În 1918, Malcolm Reid și Leslie Taylor au cumpărat afacerea, devenind astfel noii proprietari. Din acest an, se poate spune că începe istoria recentă a fermei. Malcom Reis era fratele lui Sidney Reid și care era căsătorit cu Elma, fiica crescătorului de animale Sir Sidney Kidman. În general, se consideră că ferma Anna Creek a intrat în portofoliul de afaceri al familiei Kidman în anul 1934. Până cel puțin în anul 1927 documentele indică faptul că familia Kidman deținea doar 33% din acțiuni.

Malcom Reid a continuat să asigure managementul proprietății până la formarea sindicatului „Strangways – Peake”, în 1934, moment în care reprezentanții familiei Kidman au numit propriul lor manager în persoana lui Archibald McLean.

Anna Creek, una din cele cele 17 proprietăți ale Imperiului Kidman

În 1998, S. Kidman & Co vinde o bucată din pășunea Stuart’s Creek către o companie minieră (Western Mining Corporation Resources Ltd) însă păstrează 1.000 de kilometri pătrați din această proprietate pe care o alipește la ferma Anna Creek. Cum familia Kidman deținea după 1934 majoritatea acțiunilor la Anna Creek, după operațiunea funciară din 1998, ferma a căpătat structura și dimensiunile de astăzi.

S. Kidman & Co administrează nu mai puțin de 110.000 de kilometri pătrați de pășuni în trei state din Teritoriul de Nord al Australiei. Compania exportă carne de vită crescută cu iarbă în Japonia, SUA și Asia de Sud-Est.

Sir Sidney Kidman considerat fondatorul companiei și supranumit „Regele vitelor” a fost și promotorul exporturilor de carne congelată de vită și oaie din Australia.

Santa Gertrudis este „regina fermei”

Cele mai multe vite de la crescătoria Anna Creek sunt din rasa Santa Gertrudis, foarte rezistentă la căldură. Rasa a fost creată în anul 1910 la ferma texană „King” din SUA, este considerată foarte longevivă. Vacile ating o greutate de 725 kilograme, iar boii ajung până la 900 kilograme. Animalele au o conformație masivă și sunt adaptate producției de carne. Vitele din rasa Santa Gertrudis sunt rezistente la intemperii și boli și se pot crește cu ușurință în aer liber. Patrimoniul genetic al acestei rase este format din 5/8 rasa Shorthorn și 3/8 Brahman.

De altfel, pe lângă vitele Santa Gertrudis mai există la Anna Creek și vaci rasa Brahman aduse din proprietățile nordice deținute de S. Kidman & Co. La Anna Creek, pentru productivitate, se realizează încrucișări între tauri Santa Gertrudis și vaci Brahman.

22 de țarcuri dotate cu „cuiburi de ciori”

Pe teritoriul fermei „Anna Creek„ sunt amplasate 22 de mari țarcuri pentru vite. Pentru a putea ține sub observație efectivele de vite aflate în țarcuri, din loc în loc sunt amplasate un fel de catarge cu punct de observație, denumite „cuiburi de ciori”.

Toate vitele din cadrul fermei sunt monitorizate prin microcipuri implantate. Zilnic, managerul fermei verifică efectivul fermei și centralizează datele culese care se transmit la sediul central al companiei.

Datorită condițiilor grele de muncă din cadrul fermei, salariile angajaților sunt motivante. Astfel un simplu văcar poate ajunge să câștige circa 100.000 de dolari anual.

Cantitatea mierii de mai pe alocuri este mai mică decât anul trecut. Află motivul

0

Apicultorii constată că albinele nu au reuşit să adune prea multă miere de mai. Pe alocuri cantitatea este chiar mai mică decât anul trecut, când a fost un an secetos. Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor, Ştefan Condratiuc, a declarat pentru IPN că, dacă în an s-a acumulat în jur de 30-40% din volumul tradiţional de miere de mai, anul acesta unii apicultori nu au extras mai nimic.

Situaţia este provocată de înflorirea devreme a salcâmului şi ploile care au urmat. Ştefan Condratiuc spune că salcâmul a înflorit la începutul lunii mai, când nu toate familiile de albine erau dezvoltate şi nu au fost în stare să adune polen, iar mai apoi au dat ploile şi au spălat polenul rămas.

Apicultorii au avut probleme şi cu familiile de albine, unele au pierit din lipsă de mâncare. De asemenea, în primăvară a fost o săptămână caldă, albinele mature s-au împrăştiat şi, când a dat iarăşi frigul, puietul a răcit şi a pierit. Ştefan Condratiuc estimează că în medie circa 20-25% din numărul total de familii de albine au fost pierdute.

Apicultorii speră că după ploile din ultima perioadă va înflori bine floare spontană (de câmp, de la fâneţe), de asemenea cea de floarea-soarelui şi aşteaptă să vadă cum va fi culesul mierii de tei. Despre preţuri, dacă vor creşte sau nu, Ştefan Condratiuc spune că este devreme să se facă prognoze. Acum un kilogram de miere de mai costă în jur de 70-80 de lei.

Sursa: ipn.md

Agricultură ecologică: Creşterea ciupercilor pe paie

0

În zilele noastre paiele sunt un produs irosit. În zonele unde sunt cultivate cereale poţi vedea cum paiele sunt lăsate să putrezească în căpiţe enorme pe câmp. Cu toate acestea,acest surplus de biomasă poate fi foarte util, scrie Sepp Holzer în cartea sa ” Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică”.

Paiele pot fi folosite ca strat protector şi sunt substratul ideal pentru cultivarea ciupercilor. Pe un singur balot, pot fi crescute multe kilograme de ciuperci cu efort minim.Ciupercile ajută la transformarea rapidă în humus a paiului ce putrezeşte lent.

Cu un volum minim de muncă, creşterea ciupercilor cu paie poate fi transformată într-o sursă de venit considerabil pentru fermieri. Acestea pot fi crescute cu uşurinţă în orice grădiniţă pentru consumul familial.

Ciuperci care pot fi crescute pe paie

Toate ciupercile din specia Pleurotus sunt potrivite pentru a fi crescute pe paie.

O altă varietate de ciupercă care poate fi cultivată cu uşurinţă pe paie este ciuperca Regele-stropharia. Este foarte bună pentru gătit şi poate fi crescută fără dificultate. Are nevoie de temperaturi de peste 10°C pentru a da rod. Necesităţile ei pentru umiditate sunt mult mai reduse decât în cazul ciupercilor în formă de scoică, ceea ce face ca ciupercile Regele-stropharia să fie mult mai uşor de întreţinut.

Substratul pentru cultivare

La cultivare poate fi folosit orice tip de paie.Cu toate acestea, există câteva condiţii de bază pe care substratul trebuie să le îndeplinească. E important în special ca substratul să fie sănătos şi în condiţie bună.

Ciupercile cultivate sunt foarte sensibile la competitori. Paiele ce deja au fost contaminate de alte ciuperci sunt nepotrivite şi nu pot fi folosite la cultivare. Paiele sănătoase ar trebui să aibă o culoare galbenă naturală, fără pete pământii sau închise la culoare şi nu ar trebui să miroase a mucegai.

Baloturile mici şi comprimate de paie sunt cele mai uşor de utilizat, pentru că pot fi uşor transportate când sunt ude. Paiele crescute convenţional nu sunt indicate, pentru că au fost tratate sau contaminate cu ierbicide, insecticide, fungicide, fertilizatori chimici şi alte chimicale cum ar fi stabilizatori de creştere, iar şansele de succes pentru o cultură de acest tip sunt mult mai scăzute cu paie ce nu au fost crescute organic. Din acest motiv, ar trebui să folosiţi paie ce au fost crescute natural.

Pe lângă aceasta, paiele oferă sursa principală de nutrienţi pentru ciuperci, ceea ce va absorbi şi reţine orice prezenţă a unei substanţe dăunătoare.

Având în vedere că aceste ciuperci dezintegrează materialul organic, paiele nu reprezintă singura opţiune. Pot fi la fel de bine crescute pe stuf, gunoi de grădină tocat sau multe alte substraturi. Totuşi, cu aceste substraturi alternative nu este la fel de uşor de lucrat şi va trebui să experimentaţi din când în când pentru a alege compoziţia corectă pentru o recoltă bună.

Înmulţirea prin spori a ciupercilor

Culturile de paie pot fi populate folosindu-ne de înmulţirea cu ajutorul unui substrat sau prin dopuri inoculate.Necesităţile în ce priveşte calitatea sporilor sunt la fel ca atunci când creşteţi ciupercile folosind lemn.

Există totuşi, o altă metodă de a prelungi viaţa unei culturi de paie. Pentru a face asta, luaţi nişte miceliu dintr-un balot sănătos ce a fost pătruns adânc şi îl introduceţi într-un nou balot. Miceliul se va răspândi dintr-un balot pătruns într-unul proaspăt la scurt timp de la contact. În acest fel scapi nu doar de efortul de a cumpăra spori de ciuperci noi în fiecare an, dar şi de popularea substratului.

Crearea şi menţinerea culturii

Unul dintre cele mai importante criterii pentru succesul unui culturi este ca substratul să fie îndeajuns de umed astfel încât paiele, la început uscate, să fie umezite corespunzător. Pentru a face asta, las baloturile câteva zile într-un recipient umplut cu apă. Aceasta facilitează colonizarea de către micelii.

Apoi scot baloturile afară cam pentru o zi astfel încât apa în exces să se usuce. Astfel, paiele îndeplinesc toate condiţiile pentru populare. Ca şi în cazul culturilor cu butuci, acesta ar trebui să fie puse într-un loc foarte bine umbrit.

Când poziţionezi baloturile ar trebui să te asiguri că este destul spaţiu între ele pentru că ciupercile vor creşte peste întregul balot.Dacă foloseşti un substrat cu spori, trebuie să faci un număr de găuri în mijlocul balotului, pe care le umpli apoi cu spori şi îl închizi prin strângerea paielor. Dacă foloseşti doape sau dibluri cu spori, ar trebui să-i aranjezi în baloturi distribuiţi în mod egal. Dopurile ar trebui împinse chiar până în mijlocul balotului.

Cu cât baloturile sunt colonizate mai repede, cu atât e mai puţin probabil ca alte tipuri de fungi să contamineze cultura. Temperatura optimă pentru creşterea miceliului la ciuperci ce cresc pe paie este puţin peste 20°C. Dacă popularea culturilor se face primăvara sau la începutul verii, rezultatele vor apărea în maxim trei luni.

Culturile cu paie cer foarte puţină întreţinere în plus. Trebuie doar să verifici baloturile din când în când pentru a te asigura că sunt destul de umezi.Deşi miceliul are nevoie de umiditate, este sensibil la excesul umezeală. Dacă baloturile vor fi lăsate în exterior expuse la intemperii, ar trebui să fie acoperite în cazul ploilor puternice şi de durată.

Sfaturi practice

Culturile de paie au o durată de viaţă de unul până la doi ani. După această perioadă, baloturile sunt epuizate şi pot fi folosite ca îngrăşământ sau mulci.Ele pot fi folosite de asemenea în grădini ca îngrăşământ organic. În acest caz este posibil ca ciupercile să apară dintr-o dată în straturile de legume.

Sursa: financiarul.ro

Circa 150 de exportatori de fructe şi legume au discutat despre barierele la export. Vezi detalii

0

Circa 150 de exportatori de produse alimentare au analizat împreună cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA), Serviciului Vamal şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat barierele care există în calea exportului produselor agroalimentare din Republica Moldova. 

Potrivit agenţiei moldpres, la întrunirea republicană a exportatorilor de produse alimentare a fost prezentat studiul „Bariere interne la comerţul de fructe şi legume proaspete din Republica Moldova – dincolo de abordări simpliste”, elaborat la iniţiativa MAIA cu susţinerea financiară a PNUD. Potrivit acestuia, barierele la export enunţate de participanţii la studiu se referă, în particular, la procedura de eliberare a certificatelor fitosanitare şi de inofensivitate, la chestiuni legate de procedurile vamale şi la probleme ce ţin de aspecte fiscale.

Studiul a relevat şi constrîngeri fundamentale ale exportului produselor moldoveneşti. Acestea sînt determinate de trei factori externi majori: consumatorii ruşi migrează spre segmentul de supermarkete, Rusia a devenit membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi concentrarea exportului pe piaţa Rusiei este prea mare.

Vasile Bumacov, ministru al Agriculturii şi Industriei Alimentare a declarat că exportul produselor agroalimentare este un lucru strategic pentru ţara noastră şi Ministerul Agriculturii va face tot ce este necesar pentru a exclude barierele existente la export. „Barierele apar din partea unor întreprinderi sau persoane care încearcă să monopolizeze acest domeniu”, a specificat ministrul.

Tudor Baliţchi, director al Serviciului Vamal a afirmat la întrunire că în ultimii ani procedurile vamale au fost simplificate şi că acţiunile în acest sens vor continua, astfel încît agentul economic să nu simtă prezenţa Serviciului Vamal la trecerea frontierei.

Ponderea livrării peste hotare a produselor agroalimentare în exportul total al Republicii Moldova variază între 42 şi 48 la sută.

 

Livrările de vin moldovenesc în Ucraina ar putea fi reduse! Află motivul

0

Republica Moldova ar putea pierde una dintre cele mai mari piețe de desfacere a vinurilor – Ucraina, după ce deputații Radei Supreme a acestei țări, Andrei Sencenco și Ecaterina Vașciuc, au lansat inițiativa de micșorare a taxei de import la vinuri de la mărimea în vigoare, de 0,3 euro, la 1 euro per litru și proiectul de lege respectiv a fost înregistrat deja în parlamentul ucrainean.

Potrivit agenţiei Infotag, documentul prevede și anularea taxei de import preferențiale la vermut și divinuri și egalarea acesteia cu taxa obișnuită. Astfel, în loc de taxa de import preferențială zero în vigoare, urmează să fie aplicată o taxă de 1 euro per litru la vermut și 3,5 euro per litru la divinuri, brandy și whisky.

Motivul invocat al inițiativei este „reducerea catastrofală a producției de vin în Ucraina în ultimii ani; în 2011 – cu 41%, în 2012 – cu 25%”.

În opinia autorilor proiectului de lege, această situație este legată de concurența dură a vinurilor autohtone cu cele de import. Legiuitorii susțin că dacă taxele de import la vinuri vor fi mărite, importurile se vor reduce cu 20%, iar bugetul se va suplimenta cu 8,96 mil. euro.

Aderând la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), Ucraina și-a asumat anumite angajamente de reducere a taxelor de import la alcool, precizează infotag.

În anul 2012 Moldova a exportat produse alcoolice în valoare de $142 mil., dintre care 13,9% au revenit Ucrainei. Această țară este a treia pe lista consumatorilor principali de produse de vinificație din R.Modova.

Fermierii cer majorarea Fondului de Subvenţionare cu 500 mil. lei. Ce solicitări mai au fermierii faţă de Guvern

0

Federația Națională a Fermierilor din Moldova (FNFM) a adresat o scrisoare premierului Leancă în care solicită majorarea Fondului de Subvenţionare pentru anul 2013 cu 500 mil. lei.

În aceeaşi scrisoare, FNFM propune o serie de acţiuni, drept priorităţi pentru primele 100 de zile de guvernare. Astfel, fermierii insistă asupra revenirii la cota TVA de 8% pentru agricultură.

De asemenea, aceştia solicită modificarea Regulamentul de repartizare a subvenţiilor pentru producătorii agricoli, dar şi achitarea în regim de urgenţă a subvenţiilor pentru înfiinţarea semănăturilor de porumb şi de grâu. Mai mult, fermierii propun ca aceste compensaţii să fie plafonate la maximum 400 mii lei per beneficiar.

În aceeaşi ordine de idei, agricultorii cer modificarea Legii cu privire la piața produselor petroliere, ce ar permite importul de produse petroliere direct de către Cooperativele de Întreprinzători create de producătorii agricoli.

Mai mult, FNFM solicită neaplicarea TVA la importul de materii prime, componente utilizate la producerea mărfurilor pentru export.

Fondul de subvenţionare a agricultorilor moldoveni în anul curent este de 460 mil. lei, cu 60 mil. lei mai mult comparativ cu anul trecut.

Sursa: eco.md