Normarea încărcăturii de rod a pomilor fructiferi este o lucrare absolut necesară la piersic, prun, cais, măr şi chiar la păr, şi are ca scop îmbunătăţirea mărimii şi a calităţii fructelor.

Lucrarea se poate executa manual sau chimic (prin folosirea unor substanţe de rărire) şi se recomandă atunci când legarea fructelor este exagerat de mare în inflorescenţă.

Cantitatea de fructe care se îndepărtează

Volumul răririi depinde de dimensiunea potenţială a fructului matur dintr-un anumit soi. În general, cu cât mărimea normală a fructului la maturitate este mai mare, cu atât mai largi vor fi spaţiile de pe care trebuie să se îndepărteze rodul ramurilor.

Distanţa corectă a fructelor rămase pe ramuri depinde de suprafaţa foliară pentru un fruct, precum şi de vigoarea generală a pomului. Pentru a produce un fruct de dimensiune mare şi de calitate bună, sunt necesare aproximativ 35 frunze sănătoase, de dimensiuni medii.

Cantitatea de fructe care trebuie îndepărtată de pe un pom prin rărire depinde în special de mărimea pomului şi de capacitatea lui de rodire. Dacă pomul nu suportă mai mult de 30-40 kg/pom (piersic), sau 50-70 kg/pom (măr), cantitate considerată suficientă pentru ca fructele să se dezvolte până la mărimea dorită, rărirea se va face la distanţe fixe, de 15-20 cm, de-a lungul ramurii. Fructele care prezintă diametrul optim în momentul intervenţiei, dacă nu sunt în număr prea mare, se vor reţine.

Rărire manuală, mecanică sau chimică

• Rărirea manuală permite obţinerea unei încărcături optime şi o repartizare omogenă a fructelor.

În practică, lucrarea se efectuează de către cultivator astfel:

• prin „atingere”, detaşând unul după altul toate fructele considerate ca fiind în număr prea mare sau cu poziţie defectuoasă.
• global, începând cu stadiul de mugure roz. Rărirea poate fi realizată ţinând vârful ramurii cu o mână şi eliminând cu cealaltă mână, acoperită cu o mănuşă, mugurii, folosind un beţişor, sau chiar cu un cleştişor. Operaţiunea începe cu stadiul de buton floral şi continuă până la căderea petalelor.

Dacă rărirea se face când fructele au diametrul de 8-10 mm (cât aluna), ea trebuie încheiată înainte de întărirea sâmburelui.

La încheierea lucrării, pe pom vor fi menţinute 400-600 fructe, în funcţie de vigoarea pomului şi a ramurilor de rod.

Operaţiunea, destul de costisitoare prin faptul că necesită 25-40 zile de lucru/ha, de persoană, este absolut obligatorie pentru obţinerea unor fructe de calitate.

• Rărirea mecanică se realizează folosind fie un cârlig care vibrează şi care transmite vibraţiile unei şarpante, unei ramuri anticipate sau unui ax, fie un pieptene oscilant, care permite perierea ramurilor de rod, una după alta.

Vom utiliza aceste mijloace atunci când fructele au o anumită dezvoltare. Vibraţia este eficace pentru fructele cu diametrul minim de 12-14 mm. Aceste două utilaje nu asigură o rărire complet satisfăcătoare, chiar dacă „pieptenul” permite efectuarea unei operaţii mai precise.

În ambele cazuri, multe fructe rămân grupate, iar încărcătura nu este repartizată regulat, aşa cum se întâmplă în cazul răririi manuale. Această rărire permite totuşi „uşurarea” rapidă a pomilor, ea fiind considerată o tehnică de ultimă oră.

• Rărirea chimică, utilizând substanţe care permit inhibarea formării florilor sau distrugerea lor, are ca avantaj, faţă de rărirea manuală, timpul redus de execuţie şi, prin urmare, scăderea costului de producţie.

De-a lungul anilor au fost testate numeroase substanţe active, care se deosebesc prin modul principal de acţiune.

Cu toate acestea, se observă o lipsă de eficacitate asupra soiurilor timpurii, acestea fiind şi cele mai vizate la rărire. S-a demonstrâat o variabilitate a rezultatelor, atribuită concentraţiei aplicate, condiţiilor climatice din timpul aplicării, soiului, dar şi a unei repartizări a fructelor rămase către vârfurile ramurilor, care presupune un oarecare risc de crăpare şi de scădere a calităţii.

Aplicată în perioada de înflorire, ea impiedică legarea a 40-60 la sută dintre florile răspândite pe ramură, în funcţie de stadiul lor de deschidere. Pe de altă parte, lucrarea permite o oarecare marjă de intervenţie, în funcţie de condiţiile climatice din momentul aplicării, asigurând astfel o rărire foarte timpurie, favorabilă creşterii fructului. Cu toate acestea, o rărire de corecţie, manuală, rămâne indispensabilă.

La măr, perioada de executare a răririi corespunde unei mărimi a fructelor de 8-12 mm diametru şi se aplică Amid 80 Cluj în doză de 1000 ppm, Norchim 1000 ppm sau Dirigol 500 ppm, iar la prun, rezultate bune se obţin prin stropirea cu Ana în concentraţie de 0,05%. Rărirea chimică, deşi uşurează mult munca omului, nu realizează o rărire corespunzătoare, fiind totuşi necesară o corectare manuală.

Costuri, beneficii, riscuri

Cu toate că rărirea fructelor ar putea părea o operaţie drastică şi costisitoare, trebuie să ţinem cont de faptul că fructele mici sunt mai greu de comercializat. În plus, rărirea fructelor reduce în acelaşi timp şi manopera la recoltare, precum şi pericolul ruperii ramurilor sub greutatea fructelor.

La piersic, limitarea destul de timpurie a numărului de fructe pe pom este necesară pentru obţinerea de fructe de talie comercială apreciată.

O rărire concepută defectuos, dacă pomul este foarte încărcat, va favoriza o producţie de fructe de calibru redus, care vor avea un preţ de vânzare mic. Dimpotrivă, o rărire excesivă riscă, în funcţie de soi, să favorizeze diferite accidente: crăparea sâmburilor, a fructului sau pur şi simplu obţinerea de fructe de dimensiuni mari, greu de comercializat, fie chiar şi la o producţie mai scăzută.

Supraîncărcarea pomilor se reflectă în calitatea gustativă scăzută.

Concurenţa dintre mărimea fructelor şi dezvoltarea ramurilor poate aduce, de asemenea, prejudicii recoltei viitoare.

Ce fructe eliminăm?

Prin rărire se urmăreşte suprimarea:

• fructelor duble, deformate, atacate de insecte sau boli;
• fructelor prea apropiate unele de altele;
• fructelor situate la baza ramurii, sau dimpotrivă, la extremitatea ramurilor;
• fructelor de dimensiuni mici;
• fructelor incorect situate: sub ramură, sau în interiorul coroanei.

Încărcătura optimă a pomilor

Calculul încărcăturii optime a pomilor se face în momentul tăierilor de iarnă, atunci când stabilim numărul ramurilor de rod, sau al altor formaţiuni fructifere, de pe pom, pe care le vom păstra. O tăiere suplimentară, dacă cea de iarnă se dovedeşte insuficientă, este necesară primăvara târziu, pentru a reduce costul răririi din timpul verii.

Potenţialul de producţie al unei livezi trebuie să ţină seama de mai mulţi factori: soi, portaltoi, vigoare, vârsta livezii etc. Potenţialul producţiei estimate se împarte la greutatea medie a fructelor din soiul luat în calcul. Astfel vom obţinâe un anumit număr de fructe la hectar, de exemplu între 150.000 şi 300.000.

Această cifră o vom împărţi la numărul pomilor, raportat tot la un hectar, şi vom afla încărcătura de fructe pentru un pom, rezultat care se majorează cu 10-20 la sută, pentru a lua în calcul şi eventualele accidente şi căderea fiziologică, care poate avea loc înaintea recoltării.

ŞTIAŢI CĂ…

• La mijlocul perioadei de vegetaţie, în cazul soiurilor tardive, fructele mici se îndepărtează abia la prima cădere fiziologică a fructelor.

• Durata operaţiei de rărire la hectar este foarte variabilă; ea poate oscila între 50 şi 500 ore, în funcţie de vigoarea şi de dezvoltarea pomilor, de procentul de legare al soiului, precum şi de modul de conducere a coroanei etc.

• Pentru toate speciile, rărirea manuală se execută întâi la soiurile extratimpurii şi timpurii, apoi la cele cu maturare mijlocie şi tardivă.

• În ţările mari cultivatoare de fructe, rărirea manuală face parte din tehnologia de cultură şi se execută în mod sistematic, anual.

• Întrucât nici o substanţă folosită la rărirea chimică nu a dat depline satisfacţii până în prezent, rărirea manuală rămâne tehnica cea mai folosită.

Sursa: revista-ferma.ro