Ciupercile sunt sănătoase ca hrană. Este ştiut că digestia este ajutată de conţinutul lor mare de fibre. Ele sunt sărace în calorii şi bogate în vitamine şi minerale, ceea ce înseamnă că sunt deseori folosite în dietă.
Ciupercile se consumă cel mai bine în stare proaspătă, dar îşi păstrează cea mai mare parte a elementelor nutritive şi a aromei chiar dacă sunt uscate, scrie Sepp Holzer în cartea sa ” Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică”.
Pentru fermieri, cultivarea ciupercilor poate reprezenta o importantă sursă de venit, cu costuri minime şi muncă puţină. Înainte de a creşte ciuperci la scară mare este important să acumulaţi experienţă şi să cultivaţi diferite feluri de ciuperci pe diferite substraturi. După ce petreceţi puţin timp experimentând, veţi putea transforma experienţa în profit.
Cultivarea ciupercilor pe lemn
Ciupercile care cresc pe lemn sau pe paie sunt cele mai uşor de cultivat, deoarece lemnul sau paiele sunt deja substraturi complete.Se poate folosişi un amestec de rumeguş sau alt material vegetal, deşi folosirea unui substrat mixt implică mai multă muncă şi este puţin mai riscant. Din acest motiv, este mai bine ca începătorii să folosească lemnul natural, astfel nefiind necesar vreun efort pentru prelucrarea lui.
Buştenii au avantajul că ocupă mai puţin spaţiu decât alte substraturi şi îmbunătăţesc aspectul oricărei grădini. Este important să folosiţi doar lemn de esenţă tare pentru specii ca gheba ciobanilor, păstrav de fag, bureţi galbeni, ciuperci shiitake sau ciuperca de iarnă. Lemnul provenit de la sâmburoase este cel mai puţin potrivit pentru cultivarea ciupercilor.
Buştenii de lemn de esenţă moale se descompun mult mai repede, astfel încât durata producţiei este mult mai scurtă. Culturile pe lemn moale pot creşte repede şi avea producţie în 6-12 luni. Lemnul de esenţă tare are nevoie de dublul acestei perioade, dar producţia durează semnificativ mai mult.Durata şi cantitatea producţiei depind şi de dimensiunea buşteanului şi de lungimea sezonului de creştere.
Lemnul ieftin şi de calitate inferioară,cum este lemnul pentru foc, poate fi folosit pentru cultivarea ciupercilor. Pe termen lung,lemnul de esenţă tare este mai productiv decât cel de esenţă moale. Unul din factorii care determină succesul creşterii ciupercilor este folosirea lemnului proaspăt şi sănătos. Acesta nu trebuie să fi fost colonizat de alţi fungi, deoarece aceştia vor înlocui ciupercile de cultură, producând eşecul culturii.
O bucată de lemn care a stat mai mult de jumătate de an, probabil ca nu mai poate fi folosită, de aceea va trebui să tăiaţi câte o bucată din fiecare parte a buşteanului înainte de însămânţare. Acest lucru va reduce riscul ca lemnul să fie colonizatde alţi fungi.
Buştenii proaspăt tăiaţi au cel mai bun nivel de umezeală; dacă folosiţi buşteni mai vechi, va trebui să-i înmuiaţi un timp pentru a atinge nivelul optim de umezeală.Pe lemnul de esenţă tare puteţi cultiva aproape orice tip de ciuperci, care vor face grădina mai aspectuoasă, dar vor da şi producţie.
Înmulţirea ciupercilor
Înmulţirea se face prin miceliu, deoarece ciupercile se reproduc de regulă pe cale vegetativă.În mod normal, toate ciupercile pot fi însămânţate folosind sporii.Totuşi, dacă aveţi doar câţiva buşteni de calitate, calea vegetativă este mai sigură.
Dopurile cu spori sunt de fapt nişte dopuri sau dibluri de lemn care sunt inoculate cu miceliul dorit, în vreme ce sporii de boabe sunt alcătuiţi din micelii cultivate pe diverse boabe. Este important ca materialul săditor să fie sănătos.
Miceliul ciupercilor cultivate este alb. Schimbarea culorii este un semn de mucegai, iar mirosul de stătut înseamnă că miceliul este contaminat sau expirat.Materialul săditor trebuie folosit cât mai repede posibil, deoarece nu poate fi păstrat mult timp.
Cum înmulţeşti miceliul
Dopurile inoculate cu miceliu nu sunt atât de susceptibile la mucegai precum în cazul sporilor crescuţi pe boabe sau sporilor de substrat,ceea ce le face potrivite pentru începători. Dacă doriţi mai multe dopuri de spori, aveţi nevoie doar de dopuri sau de dibluri de lemn. Ele trebuie înmuiate sau fierte pentru a atinge nivelul optim de umezeală şi pentru a elimina contaminarea cu alţi fungi.
Apoi dopurile fierte sunt băgate într-o pungă de plastic curată. Odată ce s-au răcit, adăugaţi câteva dopuri inoculate sau boabe cu spori şi întoarceţi punga cu gura în jos. În acest fel, aerul poate intra fără ca riscul de contaminare să fie prea mare. După aproape o lună, dopurile sunt complet colonizate şi pregătite pentru inoculare.
Crearea şi menţinerea culturii
Pentru a inocula un buştean cu miceliu, va trebui să daţi o gaură sau să tăiaţi o porţiune din el. Metoda folosită depinde de tipul de miceliu disponibil. Pentru dopurile cu spori, se face o gaură în buştean şi se introduce dopul. Dopurile ar trebui să fie distribuite uniform de-a lungul buşteanului pentru a asigura o colonizare rapidă.
O altă metodă este „inocularea în crestătură”. Se foloseşte un fierăstrău pentru a cresta buşteanul într-un loc sau două, în funcţie de dimensiunea lui. Crestăturile ar trebui să fie mai adânci decât jumătate din diametrul buşteanului. Aceste crestături sunt apoi umplute cu spori inoculaţi pe boabe sau spori de substrat. Apoi acoperi cu o folie de plastic sau cu o bandă adezivă pentru a nu se usca miceliul sau să nu se contamina cu mucegai.
Ciupercile au nevoie de o temperatură şi umezeală constantă pentruo bună creştere, aşa că eu aşez cultura într-o zonă umbrită. Buştenii inoculaţi sunt aşezaţi la grămadă. Pentru a preveni uscarea îi acopăr cu frunze şi saci de iută. Cea mai bună temperatură pentru creşterea miceliului acestor ciuperci este în jur de 20°C; la temperaturi mai mici, miceliului îi trebuie mai mult timp să colonizeze buşteanul.
Totuşi, temperaturile de peste 30°C trebuie evitate, deoarece pot ucide miceliul. Este cel mai bine să începeţi cultura de ciuperci primăvara sau vara devreme, deoarece miceliul are nevoie de două sau trei luni pentru a reuşi să colonizeze întregul lemn. Durata fazei de colonizare depinde de temperatură, umiditate, dimensiunea şi tipul lemnului.
Odată ce buşteanul este colonizat,eu îl scufund în pământ până la o treime din lungimea lui, în direcţia de creştere.Spaţiul dintre buşteni trebuie să fie suficient de mare pentru ca ciupercile care cresc pe părţile exterioare să poată fi recoltate în mod corespunzător. Îngroparea buşteanului este foarte importantă pentru succesul culturii şi va presupune puţină grijă. Acest lucru permite fungilor să obţină umezeală sau elemente nutritive din sol, ceea ce previne uscarea buşteanului şi reducând la minim volumul de lucru necesar menţinerii culturii.
Cultura rodeşte de obicei de mai multe ori pe an.Ciupercile apar în general lângă zona de inoculare şi pe partea laterală a buşteanului.
Sfaturi pentru o cultură sănătoasă
Dacă, după câţiva ani, încă nu aţi avut producţie şi miceliul nu a crescut bine, înseamnă că nu au fost condiţii optime. Buştenii inactivi pot fi activaţi înmuindu-i câteva ore în apă sau lovindu-i cu un ciocan de lemn sau cu o piatră. Umezeala şi loviturile stimulează creşterea sporilor de ciuperci.
O altă problemă comună este păşunatul. Nu doar oamenii mânâncă ciuperci, ci şi animalele.De asemenea şi melcii pot aduce pagube.O idee bună este de a aşeza un cerc protector în jurul culturii. Faceţi acest inel dintr-un amestec de cenuşă de lemn, rumeguş şi var stins.
Este important să-l păstraţi uscat tot timpul, astfel încât devine o barieră de netrecut.
O altă posibilitate ar fi o linie de tăieturi proaspete ale ierbii. Această linie trebuie menţinută udă. Această metodă poate reduce drastic înmulţirea melcilor.
Sursa: financiarul.ro
