ACED publică manualul „Producerea materialului săditor de măr” pentru fermierii moldoveni

Agrobiznes
-
0

Proiectul Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), finanțat de Guvernul Statelor Unite, a realizat un nou manual în limba română „Producerea materialului săditor de măr”.

Noul manual combină informații despre managementul calității pomilor altoiți în pepiniere, producerea altoaielor și portaltoaielor, precum și diverse tehnici și tehnologii folosite în procesul de producere a materialului săditor de măr. Conținutul narativ este însoțit, la toate etapele, de imagini și diagrame de calitate excelentă, iar la sfârșit au fost publicate fotocopii ale diferitor documente oficiale, formulare, certificate și reglementări ce țin de sectorul producător de material săditor în Republica Moldova.

Scopul acestei noi publicații este de a-i ajuta pe fermierii moldoveni implicați în producerea materialului săditor de măr să livreze pe piața internă pomi, care asigură recolte mai mari la o calitate mai înaltă și să îmbunătățească astfel perspectivele producătorilor de mere de penetrare a piețelor internaționale și majorare a profiturilor proprii.

Merele domină în prezent exporturile de produse proaspete din Republica Moldova, iar Rusia este destinația principală pentru merele moldovenești. Manualul a apărut într-o perioadă când producătorii moldoveni sunt nevoiți să-și sporească nivelul de competitivitate în plan internațional, pentru a fi pregătiți să-și apere vânzările pe piețele tradiționale și să pătrundă pe noi piețe.

La sfârșitul anului trecut și în prima jumătate a anului 2013, ACED a publicat ghidul „Producerea strugurilor de masă”, manualul „Producerea merelor”, și urmează să publice ghidul „Utilizarea în siguranță a pesticidelor”, în limbile română și rusă, vara curentă.

Exemplare individuale ale ghidului sunt disponibile gratis, pentru orice parte interesată, la oficiul ACED: etajul 3, Sediul Kentford, bd. Ștefan cel Mare 202, Chișinău, Republica Moldova. Acestea pot fi, de asemenea, comandate prin telefon: (+373)-22-595-265 sau email: [email protected].

Sursa: aced.md

Agricultura în Olanda. Află ce metode aplică fermierii olandezi pentru obţinerea unei producţii înalte

Agrobiznes
-
0

Agricultura olandeză este principala furnizoare la nivel mondial de produse horticole şi un exportator important de carne şi de produse lactate.

Chiar dacă deţine o suprafaţă agricolă de doar 2,3 milioane hectare, de aproape şapte ori mai mică decât cea a României, Olanda reprezintă la ora actuală unul dintre cele mai de succes modele de agricultură. Este practic al doilea exportator de produse agricole din lume, după SUA. De altfel, mai mult de jumătate din produsele agricole importate de ţara noastră provin din Olanda.

Deoarece este o ţară cu o mare densitate a populaţiei, aici nimeni nu îşi permite să irosească pământul.

Agricultorii îşi fertilizează foarte bine solul, folosesc maşini de ultimă generaţie şi reprezintă trei procente din populaţia activă a ţării. Majoritatea fermelor sunt de mici dimensiuni, însă productivitatea este foarte ridicată. Mai mult de jumătate din exploataţiile agricole ocupă sub 20 hectare.

Campioni la producţia de lapte

Creşterea vacilor pentru producţia de lapte este una dintre principalele îndeletniciri ale fermierilor olandezi. Combinaţia dintre câmpie şi clima plăcută şi umedă este ideală pentru acest tip de agricultură. Olanda înregistrează cea mai mare producţie de lapte pe cap de bovină din lume. Industria de prelucrare a laptelui se află la un nivel tehonlogic foarte ridicat. Piaţa lactatelor este auto-suficientă şi cele mai multe produse derivate din lapte sunt exportate.

Pe lângă vaci, olandezii se ocupă şi cu creşterea păsărilor, în special a puilor de găină şi raţelor, a tineretului de ovine, a porcilor şi curcanilor. Totodată, Olanda este cea mai mare exportatoare de ouă pe piaţa mondială.

Un rol important în rândul resurselor naturale ale micului regat îl ocupă bancurile sezoniere de heringi din Atlantic. Peştele proaspăt şi midiile se exportă în cantităţi mari, aducând venituri importante.

Teren fertil

Sistemul naţional de irigaţii şi canalizare a favorizat fertilitatea deosebită a solurilor în Olanda. Pe de altă parte, folosirea extensivă a chimicalelor a condus la o presiune ecologică şi la regularizări ale acestei politici, pentru a reduce amprenta negativă asupra mediului. Pe de o parte de teama poluării şi pe de altă parte din motive de sănătate, consumul de produse bio a crescut în ultimii ani.

În principal se cultivă cereale, cartofi şi sfeclă de zahăr. Olanda este cel mai mare furnizor de cartofi şi produse derivate acestora pe piaţa europeană.

O parte deosebit de importantă a sectorului agricol olandez o ocupă legumicultura şi horticultura. Culturile de flori, în special lalele, sunt apreciate în întreaga lume.

Expansiunea fermelor ecologice

Guvernul olandez, prin măsurile legislative pe care le-a promovat în ultimii ani, stimulează dezvoltarea practicilor ecologice în agricultură. În prezent, aproximativ 10 procente din bugetul ministerului agriculturii alocate pentru cercetare revin acestui sector. Pentru a permite producătorilor de produse ecologice să concureze cu agricultura tradiţională, autorităţile au semnat convenţii cu reprezentanţii companiilor de retail, scopul fiind creşterea consumului de produse ecologice cu 10 procente pe an.

Potrivit datelor oficiale, în 2010 existau în Olanda peste 1.400 de ferme certificate ca fiind unităţi de producţie în agricultura ecologică, ocupând aproximativ 50.000 ha, ceea ce reprezintă 2,6% din întreaga suprafaţă agricolă a ţării. Două treimi din aceasta este acoperită de păşuni permanente. Mai mult de 10 la sută din suprafaţă este utilizată pentru a cultiva fructe, legume, cartofi şi alte 10 procente pentru cereale.

Suprafeţe mai mici sunt utilizate pentru furaje şi alte culturi, iar aproape 740 ha sunt arii protejate. Suprafaţa medie a unei exploataţii ecologice este de 36,2 ha, cu 40 la sută mai mare decât cea a unei ferme tradiţionale. Mai mult de jumătate din producţia ecologică de fructe, legume, carne de vită şi de pasăre, lactate şi ouă este exportată, în special, pe pieţele din Europa.

Consumatorii olandezi au cheltuit anul trecut 583 mil. euro pe produsele ecologice, o cotă de 2% din piaţa agro-alimentară. Supermarket-urile au generat creşteri de peste 11% pe acest segment, cu vânzări totale de 257 mil. euro. Vânzările în magazinele de specialitate au crescut cu aproape 9%, la 235 de mil. euro.

INFO

HORTICULTURĂ
Producţia de flori

Olanda, cel mai mare exportator mondial de flori, a vândut anul trecut pe pieţele externe 3,6 miliarde bulbi de flori, în valoare totală de 313 miliarde euro. SUA a rămas cea mai mare piaţă individuală pentru florile olandeze, iar aproximativ 60% din exporturi au fost destinate Europei. În 2010, circa 23.200 ha au fost rezervate pentru cultivarea florilor, fiind înregistraţi 1.700 cultivatori. Suprafaţa medie a unei exploataţii specializate în cultivarea florilor a fost de 14 ha.

PAC
Pro reformă

Autorităţile olandeze se opun vehement plafonării plăţilor către marii fermieri. Olanda recunoaşte rolul agriculturii UE pe pieţele globale şi consideră că este importantă o monitorizare atentă a impactului schimbărilor de politică agricolă comună asupra pieţelor terţe, pe care Comisia ar trebui să o includă în Analiza de Impact privind viitorul PAC.

Regatul Ţărilor de Jos, în cifre

• Teren agricol: 2,3 mil. ha (cca. 55,4% din suprafaţa totală a ţării)
• Teren arabil: 0,9 mil. ha (cca. 39% din totalul terenului agricol)
• Păduri: 0,37 mil. ha
• Păşuni: 1,1 mil. ha
• Populaţia: 16,5 milioane locuitori
• Membru fondator al UE

SUBVENŢII
Sprijin de 460 euro/ha

Fermierii olandezi beneficiază, în medie, de o subvenţie de 460 euro/hectar. În 2010, plăţile de sprijin în cadrul PAC au totalizat aproape 1,27 miliarde euro, din care aproximativ 823 milioane au constituit plăţi directe (64,9%), 73 milioane au fost alocate prin programul de dezvoltare rurală (5,8%) şi circa 372 milioane euro, pentru stimularea exporturilor (29,3%).

ECONOMIE
Valoarea producţiei

Conform rapoartelor oficiale, valoarea totală a producţiei agricole obţinută în 2010 a fost evaluată la 21,711 miliarde euro, ceea ce reprezintă 6,7 la sută din totalul înregistrat pe teritoriul Uniunii Europene. Sectorul vegetal a contribuit cu aproximativ 56,6 la sută, dintre care 39,5% a însemnat valoarea producţiei de legume şi produse horticole. Valoarea economică a sectorului zootehnic a reprezentat 43,4 procente din totalul producţiei agricole.

Un articol de Liviu Gordea

Sursa: revista-ferma.ro

A fost lansat concursul de acreditare a furnizorilor de echipament de peletizare şi tocare a biomasei. Vezi condiţiile de participare

Agrobiznes
-
0

Proiectul Energie şi Biomasă în Moldova şi Agenţia pentru Eficienţă Energetică (în calitate de agenţie implementatoare) lansează concursul de acreditare a furnizorilor de echipament de peletizare şi tocare a biomasei.

În cadrul programului vor fi eligibile doar echipamentele ce corespund următoarelor cerinţe:

  • se acceptă pentru procurare doar echipament nou şi performant din punct de vedere tehnologic, cu un consum redus de resurse energetice, conform parametrilor tehnici indicaţi mai jos;
  • nu se acceptă pentru procurare unităţi tehnice şi echipament agricol (combine, tractoare, semănători, etc.);
  • nu se acceptă pentru procurare unităţi de transport (inclusiv cele specializate);

Parametrii tehnici ai echipamentului de peletizare eligibil:

  • Umiditatea acceptabilă de funcţionare a echipamentului (%): ≥ 14 %;
  • Capacitatea de producere a instalaţiei (presei, tocătorului, uscătorului): ≥ 300 kg/h;
  • Puterea electrică a echipamentului: < 80 kW;
  • Cantitatea de energie consumată pentru producerea unui kg de pelete ≤ 0,2 kWh/kg;
  • Densitatea peletelor: ≥ 1100 kg/m3;
  • Forma matricei – conică;

Parametri tehnici ai echipamentului de tocare eligibil:

  • Capacitatea de producere a tocătorului: ≥ 10 m3/h – pentru crengi; ≥ 5 m3/h – pentru buşteni;
  • Factor motric – motor propriu sau agregat la tractor;
  • Diametrul biomasei înainte de tocare: ≤ 15 cm;
  • Dimensiunea biomasei după tocare: ≤ 1-2 cm;
  • Gradul de automatizare – colectare, tocare, stocare, descărcare;

Pentru participarea la concurs, potenţialii furnizori de echipament urmează să depună la sediul Agenţiei pentru Eficienţă Energetică (adresa: MD-2068, or. Chişinău, str. Alecu Ruso 1, et.10 (recepţia)), cererea şi setul de documente necesare. Nu vor fi acceptate dosare incomplete.

Informaţii suplimentare vor fi oferite la tel: (022) 31-10-01; 49-94-44, fax: 31-10-01. Procesul de acreditare a furnizorilor în cadrul programului nu are dată limită şi se va efectua continuu până la epuizarea fondurilor disponibile în cadrul programului.

Sursa: biomasa.aee.md

Culturi agricole profitabile în condiţii meteo extreme

Agrobiznes
-
0

După o toamnă foarte secetoasă – care a pus la încercare priceperea fermierilor în a valorifica puţina apă din sol pentru a înfiinţa culturi de rapiţă bine încheiate -, dar şi foarte lungă – care a făcut ca suprafeţele cu cereale de toamnă să revină la normal, iarna blândă şi destul de umedă a refăcut necesarul hidric al solului şi a creat condiţii foarte bune pentru dezvoltarea culturilor semănate în toamnă.

Ploile din martie au provocat exces de umiditate, în special în vest, nord-vest şi în centrul ţării, iar temperaturile foarte scăzute au perturbat dezvoltarea culturilor, îndeosebi în zonele estice.

Fermierii sunt puşi în faţa unor noi provocări, începând cu eliminarea excesului de umiditate din solele afectate şi terminând cu monitorizarea extrem de atentă a fiecărei sole în scopul alegerii momentului optim pentru a erbicida, a afectua fertilizarea fazială sau pentru a aplica fungicidele şi insecticidele.

RAPIŢA
Tratamentele fungice – înainte de înflorit

Acolo unde răsărirea a fost bună, rapiţa are densităţi de 300.000-400.000 plante/ha, este foarte bine dezvoltată, cu plante viguroase şi ramificate corespunzător, iar cultura pune în valoare inputurile aplicate în toamnă şi la începutul primăverii.

În acestă perioadă, atenţia fermierului trebuie focusată pe protecţia culturii împotriva bolilor şi a dăunătorilor. Înaintea înfloritului trebuie aplicate fungicidele care să protejeze cultura împotriva: putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătării brune (Alternaria brassicae), făinării (Eurysiphe communis), putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) sau a putregaiului negru (Phoma lingam).

Aplicarea tratamentelor fungice este necesară acum mai mult ca oricând, mai ales că plantele foarte bine repornite în vegetaţie au fost supuse unui stres termic extrem şi unui surplus de umiditate, ceea ce ar putea crea condiţii optime de dezvoltare a patogenilor.

Începând cu faza de buton floral dezvoltat, obligatorie este protecţia împotriva dăunătorilor care atacă inflorescenţele: gărgăriţa seminţelor (Ceutorhynchus assimilis), ţânţarul silicvelor (Dasineura brassicae), gândacul păros (Epicometis hirta), afidele (Brevicoryne brassicae) şi mai ales gândacul lucios (Meligethes spp.).

CEREALELE DE TOAMNĂ
Atenţie la calitatea recoltelor

Culturile de cereale înfiinţate pe suprafeţe însemnate, intrate în iarnă cu stadii diferite de vegetaţie, s-au dezvoltat corespunzător la desprimăvărare şi au trecut cu bine peste perioada foarte rece din luna martie. Producţia de cereale de toamnă va fi foarte ridicată în acest an, iar decisivă pentru preţul recoltei va fi calitatea.

Solele fertilizate la începutul primăverii trebuie monitorizate atent, pentru a detecta momentul optim al aplicării tratamentelor împotriva complexului de boli foliare, a ultimei fracţii de azot şi a tratamentului doi sau, unde este cazul, trei pentru protecţia spicului. Menţinerea verde a aparatului foliar şi, în special, a frunzei stindard cât mai mult timp asigură nu doar umplerea corespunzătoare a boabelor, ci şi calitatea producţiei.

Un articol de Ion Voinea

Sursa: revista-ferma.ro

În pieţe au apărut căpşuni moldoveneşti. Vezi cât costă un kilogram

Agrobiznes
-
0

În pieţele din capitală au apărut căpşuni crescute în Moldova. Preţul unui kilogram la Piaţa Centrală ajunge până la 70 de lei.

Vasile Boţan creşte şi vinde căpşuni pe piaţa internă de 5 ani, dezvoltând o afacere de familie. Solicitat de IPN, producătorul a spus că în această săptămână va strânge prima roadă din acest an. „Este o afacere rentabilă să creşti căpşuni, dar şi investiţia este mare, mai mare decât la creşterea legumelor”, a spus bărbatul.

Mihail Suvac, şef de direcţie la ministerul de ramură, a declarat pentru IPN că în Moldova căpşuni se cresc doar în sectorul individual, pe suprafeţe mici. În 2012, estimativ, s-au recoltat 500 de tone de căpşuni, de pe o suprafaţă de 300 de hectare.

Sursa: ipn.md

Soluţii contra secetei: mai multe firme agricole din Transnistria şi-au instalat maşini de ploaie artificială

Agrobiznes
-
0

De la începutul lunii mai direcția Sistemele de Irigare Transnistrene a lansat 26 de stații de pompare care vor asigura alimentarea cu apă pentru irigarea a 8578 hectare de teren agricol.

Potrivit unui comunicat al ministerului agriculturii și resurselor naturale al regiunii, citat de agenția „Infotag”, 12 stații de pompare au fost puse în funcțiune în raionul Slobozia, apa pentru irigare se livrează firmelor agricole „Rustas” prin sistemul de irigare Ciobruciu (1511 ha), „Agrostil” – prin sistemul de irigare Parcani (1281 ha), „Agrostar” – prin sistemul de irigare Sucleia (189 ha).

12 stații de pompare funcționează în raionul Grigoriopol, unde apa este livrată beneficiarilor funciari ai combinatului de produse de panificație local și cel din Tiraspol, dar și firmei „Agricol PPC”. La Bender au fost pornite stațiile de pompare Bender-2 și Chițcani-2, pentru irigarea terenurilor „Agroghisca”, „Cardi” și ale întovărășirilor pomicole.

Conform spuselor specialistului principal al direcției îmbunătățiri funciare și dezvoltare tehnică, Evgheni Spiridonov, „seceta din anul 2012 și prejudiciul cauzat complexului agroindustrial al RMN au demonstrat în mod elocvent că un sistem de irigare dezvoltat este o pârghie eficientă în obținerea unor recolte mari și constante de culturi agricole principale”.

Spiridonov a relatat că pentru o irigare mai rațională a culturilor agricole, beneficiarii funciari din raionul Grigoriopol au achiziționat 19 de mașini de ploaie artificială de tip „Fregat” și 13 agregate de ploaie artificială cu acoperire largă, produse de firma austriacă „Bauer”.

„Alte 24 de stații sunt în stadiu de lansare, urmând să asigure anul acesta irigarea garantată a peste 14 mii de teren agricol”, a precizat Spiridonov.

Restabilirea sistemelor de irigare ale regiunii a demarat în anul 2012, cu investiții de 12 mil. rub. În particular, a fost construită o linie electrică de 10 kW cu lungimea de 7,5 km, datorită căreia cinci mari beneficiari funciari și-au extins apreciabil ariile irigate. La 29 de stații de irigare au fost reparate acoperișurile, înlocuite geamurile, s-au achiziționat 4 pompe pentru stațiile de pompare principale.

În perioada sovietică, peste 80 mii ha de teren în regiunea transnistreană erau acoperite prin irigare, dar în ultimii 20 de ani rețelele de ameliorare au degradat din cauza finanțării insuficiente. Anul trecut guvernul local a aprobat un program prin care până în anul 2015 ariile irigate garantat urmează să atingă o suprafață de 30 mii ha. În anul 2013 se aplică un tarif la apă preferențial, ținând cont de curentul electric, de 0,61 rub. ($0,05) pe un metru cub. Complexul de îmbunătățiri funciare din Transnistria este compus acum din 135 de stații de pompare, deservite și păzite de peste 850 de persoane, notează Infotag.

Vezi cu cît va creşte producţia de cereale la nivel mondial în 2013

Agrobiznes
-
0

În conformitate cu previziunile publicate de FAO în luna mai, se prevede o creştere puternică pentru grâu la nivel mondial, dar este de aşteptat şi un nou record pentru orz, ovăz şi sorg în 2013.

Dacă condiţiile meteorologice se vor păstra în parametrii apropiaţi de normal (spre deosebire de cele din 2012), este de aşteptat ca producţia de grâu la nivel mondial în 2013 să ajungă la 695 milioane de tone, adică cu 5,4 la sută mai mult decât recolta de anul trecut şi doar cu aproximativ 6 milioane de tone mai puţin decât nivelul record obţinut în 2011.

De asemenea, în 2013 este de aşteptat ca producţia de orz, ovăz şi sorg să stabilească un nou record istoric de 1 266 milioane de tone – cu 9.3 la sută mai mult decât maximul anterior de 1 167 milioane de tone înregistrat în 2011.

Din acest total, producţia de porumb este prognozată a fi de aproximativ 960 de milioane de tone, cu cca. 10 la sută mai mare decât în 2012. Cea mai mare parte a creşterii este de aşteptat din partea Statelor Unite, cel mai mare producător din lume, unde culturile de porumb se îndreaptă spre cel mai ridicat nivel din 1936 încoace. Măsurile de revenire determinate de seceta de anul trecut în principalele ţări producătoare vor contribui, de asemenea, în mod decisiv la producţiile record de anul acesta.

În pofida creşterilor de producţie preconizate, utilizarea cerealelor la nivel mondial este de aşteptat să stagneze în 2012/2013, constrânsă de creşterea preţurilor la cereale şi cererea slabă de etanol. Cererea de cereale la nivel mondial este estimată acum la 2 332 milioane de tone, aproximativ neschimbată faţă de nivelul din 2011/12.

Stocurile mondiale de cereale la sfârşitul sezonului 2013 sunt estimate la 505 milioane de tone, în creştere cu 1 la sută (5 milioane de tone), faţă de prognoza anterioară şi cu 3 procente (16 milioane tone) sub nivelul lor de deschidere.

O scădere bruscă a comerţului mondial de cereale este de aşteptat în 2012/13 pentru toate cerealele majore. La 304,4 milioane de tone, aceasta ar fi cu aproape 1 milion de tone mai mare decât prognoza din luna anterioară, dar care reprezintă totuşi o scădere de aproximativ 4 procente (13 milioane tone) faţă de 2011/12.

Indicele FAO pentru preţul cerealelor a avut o medie de 235 de puncte în aprilie, în scădere cu 10 puncte (4,1 la sută) faţă de martie 2013, dar de aproape 11 puncte (4,9 la sută), faţă de aprilie 2012.

Sursa: gazetadeagricultura.info

Stocurile de porumb ale SUA vor atinge nivelul record din ultimii 50 de ani

Agrobiznes
-
0

Estimările arată că rezervele de porumb ale Statelor Unite, cel mai mare cultivator și exportator de pe piața mondială, vor atinge cel mai mare nivel înregistrat din 1960. Producția va cunoaște o revenire spectaculoasă după seceta de anul trecut, arata un raport recent publicat de Bloomberg.

Până la recolta de anul viitor, stocurile de porumb ale SUA vor ajunge la 51,77 milioane de tone metrice, ceea ce înseamnă o creștere de 167%, față de volumul stocurilor de anul trecut. La rândul său, producția va crește cu 31%, ajungând în acest sezon la 358,7 milioane de tone. Goldman Sachs Group Inc. a estimat că prețurile contractelor futures vor scădea în următoarele șase luni, ajungând până la 5,25 dolari pe bușel (206,68 dolari/tonă). Acest preț reprezintă cu 19% mai puțin decât prețul tranzacționat ieri la Bursa din Chicago, adică 255,40 dolari/tonă.

Anul trecut în luna august, cea mai severă secetă înregistrată din 1930 a adus prețurile nivelul record de 8,49 dolari/bușel (334.24 dolari/tonă). În acest context, comerțul cu porumb s-a prăbușit cu 26%, ceea ce a afectat prețurile de pe piața globală a alimentelor.

Prețul contractelor futures este încă de două ori mai mare față de nivelul mediu din ultimele douăzeci de ani. Prin urmare, fermierii din Brazilia până în Ucraina au mărit suprafața cultivată cu porumb, sperând să poată „mușca” din cota de exporturi a SUA.

Pe de altă parte, fermierii din SUA și-au planificat să semene porumb pe cea mai mare suprafață, înregistrată din 1936, estimează Departamentul pentru Agricultură al guvernului american (USDA). Suplimentarea de stocuri, în volum de 84,84 milioane de tone, reprezintă mai mult decât consumul anual al Uniunii Europene.

Livrările de porumb ale SUA se vor reduce cu 55%, față de începutul sezonului. USDA prognozează cel mai redus nivel al vânzărilor de porumb, din 1972, ceea ce ar însemna cel mai mare declin înregistrat din 1960.

Cu cinci luni înainte de recoltă și mari suprafețe din Midwest așteptând să fie semănate, întoarcerea vremii secetoase ar putea afecta producția. Estimările USDA privind recolte record în ultimii trei ani s-au dovedit a fi greșite, din cauza vremii. Specialiștii americani au ratat și prognoza privind scăderea cu 13% a producției de anul trecut, deși a fost cea mai drastică scădere din ultimii 20 de ani.

În acest an, semănatul a fost mult întârziat, situație care nu s-a mai întâmplat din 1984. Printre cauze se numără vremea ploioasă, zăpada care a căzut în unele zone agricole și temperaturile foarte reci pentru această perioadă. Până pe 5 mai erau însămânțate doar 5% din culturile de porumb, ceea ce înseamnă cu 56% mai puțin decât media ultimilor cinci ani.

„Cu fiecare zi de întârziere a campaniei de semănat, culturile sunt supuse un risc tot mai mare de a fi polenizate în perioada cea mai călduroasă din an”, a declarat Jacquie Voeks, senior consultant al companiei Stewart-Peterson Group din West Bend, Wisconsin. „Condițiile în care sunt însămânțate culturile sunt departe de a fi ideale, ceea ce îndreptățește îngrijorarea că productivitatea va fi sub medie”, a mai precizat specialistul.

Cele mai mari producții se pot obține în Iowa, regiunea cu cele mai importante culturi de porumb din SUA, a estimat Roger Elmore, agronom și profesor la Universitatea de Stat din Ames, Iowa. Condiția este ca semănatul să se încheie pe 18 mai. Fiecare zi de întârziere poate reduce productivitatea cu până la 60 de kg pe hectar.

Cererea de etanol pe piața americană este în scădere și, în consecință, cantitatea de porumb folosită în acest sector a scăzut cu 9,2%, și va ajunge în august la 115,6 milioane de tone, estimează USDA. După nivelul record al exporturilor de etanol, atins în 2011, anul trecut ritmul livrărilor s-a redus, iar în 2013 este posibil să se mențină acest trend. Scăderea interesului față de etanolul american este în strânsă legătură cu apetitul cumpărătorilor pentru biocombustibilii brazilieni, mai ieftini, produși din trestie de zahăr.

Sursa: recolta.eu

Combaterea dăunătorilor prin metode biologice la culturile agricole

Agrobiznes
-
0

Combaterea prin metode biologice presupune utilizarea unor vietăţi (insecte, ciuperci, bacterii etc.) împotriva dăunătorilor culturilor agricole şi poate fi o alternativă la tratamentele chimice.

Principalii dăunători combătuţi prin mijloacele biologice în legumicultură sunt: musculiţa albă de seră, păianjenul roşu şi purecii.

Musculiţa albă de seră

Specia Trialeurodes vaporariorum este foarte dăunătoare nu numai în seră, ci şi în câmp şi în solar, mai ales pentru tomate, din cauza secreţiilor dulci pe care le depune pe frunze, constituind un mediu foarte propice pentru dezvoltarea fumaginei. Prezenţa acesteia perturbă creşterea plantei şi depreciază producţia.

De mult timp, entomologii şi cultivatorii au pus la punct o metodă de combatere, utilizând parazitul Encarsia formosa, o mică viespe (0,6 mm lungime), care are toraxul negru şi abdomenul galben.
Adulţii acestei specii zboară activ vara şi primăvara, în general pe timp frumos, iar parazitul îşi depune ouăle în larvele (în formă de solzi) musculiţei albe.

Ouăle eclozează în interiorul „solzilor” după patru zile, larvele hrănindu-se timp de opt zile înainte de a se transforma în pupe. În acest moment, culoarea solzilor se schimbă de la alb la negru-brun, confirmând parazitarea.

Adultul speciei parazite apare zece zile mai târziu. Durata dezvoltării depinde de temperatură şi este mai mare când temperaturile sunt scăzute.

Parazitul nu consumă nici material vegetal (mai puţin secreţiile dulci depuse pe frunze), nici alte insecte şi se introduce în momentul apariţiei primelor musculiţe, iar echilibrul parazit/dăunător trebuie să fie optim.

Prezenţa musculiţei albe şi a secreţiei dulci pe plantele de tomate este sursă de hrană pentru parazit.
Temperatura ambiantă trebuie să fie de peste 13°C, întrucât, în funcţie de temperatură, parazitul îşi poate „urmări” prada şi în exterior, în culturile de câmp.

Tehnici de combatere biologică:

• Metoda „pest-in-first”: câteva muşte albe sunt introduse în cultură cu 14 zile înainte de lansarea parazitului (la un grad de atac de 20 de larve pe plantă). Controlul prădătorului se realizează în 12 săptămâni.

• Din 15 în 15 zile, începând cu momentul plantării, se introduc în cultură câte 8 larve parazitate pe plantă.

Păianjenul roşu (Tetranychus urticae)

Lupta chimică este, în general, puţin eficace împotriva acestui dăunător foarte polifag, care poate produce pagube la majoritatea speciilor cultivate şi, în special, castraveţilor.
Prădătorul cel mai des utilizat este tot un acarian de culoare roşie-orange, foarte mobil, numit Phytoseiulus persimilis.

Fiecare femelă de Phytoseiulus depune 50-60 de ouă timp de 3-4 zile, care eclozează în 2-3 zile, urmând o perioadă cu 3 stadii larvare. Ciclul complet durează 7 zile, adică jumătate din timpul necesar păianjenului roşu pentru aceeaşi evoluţie.

Ca urmare a mobilităţi mari şi a necesităţilor de hrană, parazitul este foarte eficace în căutarea prăzii, fiecare femelă devorând zilnic până la 5 adulţi şi 30 de ouă (sau păianjeni tineri).

Ca şi la Encarsia, supravieţuirea prădătorului este legată de prezenţa prăzii sale.
Spre deosebire de Tetranychus urticae, Phytoseiulus nu hibernează şi de aceea trebuie adus în fiecare primăvară.

Una din metodele folosite constă în a introduce pe fiecare plantă 20 de tetranicus la 10 zile după plantare şi după 14 zile se dispun câte 2 phytoseiulus la câte două plante. Este vorba de aceeaşi metodă „pest-in-first”, în care dăunătorul este introdus înaintea prădătorului pentru a asigura hrana acestuia din urmă.

Controlul intervine după 4-6 săptămâni, dar Tetranicus urticae trebuie reintrodus după 3-4 săptămâni.

Pe tomate, unde densitatea plantelor este mai mare (de patru ori faţă de castraveţi), trebuie aplicată altă tehnică care ar putea consta în lansarea a 20 de prădători pe plantă în „pete de infestare”.

Combaterea purecilor

Culturile legumicole din câmp şi din spaţii protejate sunt atacate de mai multe specii de pureci, cum ar fi Puricele verde al piersicului (Myzus persicae) şi Puricele negru (Aphis fabae).

Purecii manifestă o rezistenţă deosebită la pesticide. Câţiva paraziţi naturali limitează atacul în câmp şi pot însoţi dăunătorii şi în spaţiile protejate. În special, în aceste ultime condiţii, impactul este variabil, în funcţie de specia cultivată, de densitatea dăunătorului – purecilor etc.

Dezvoltarea metodelor biologice

În ţările Europei Vestice, poluarea mediului şi toxicitatea produselor chimice asupra sănătăţii omului au făcut să se dezvolte lupta biologică atât în câmp, cât şi în spaţii protejate.

Progresele obţinute în combaterea biologică a principalilor dăunători au făcut din lupta biologică o armă sigură, eficace şi nepoluantă la îndemâna tuturor producătorilor agricoli. Printre factorii care impun dezvoltarea metodelor de combatere biologică menţionăm:

• apariţia fenomenelor de rezistenţă a principalilor dăunători la pesticide;

• dificultatea de a utiliza produse foarte toxice, ca urmare a producţiei care se consumă cel mai adesea în stare proaspătă;

• impactul asupra mediului prin poluarea aerului, apei, solului şi, în final, a producţiei destinate alimentaţiei umane;

• reglementările din ce în ce mai stricte privind utilizarea pesticidelor.

Sursa: revista-ferma.ro

1...1.9331.9341.935...1.968Pagina 1.934 din 1.968