Subvenţiile agricole în 2013: reguli noi, probleme vechi

Agrobiznes
-
0

Noile modificări ale regulamentului de subvenţionare a producătorilor agricoli urmăreşte, în opinia autorităţilor, perfecţionarea modului de repartizare a acestor subvenţii şi stimularea investiţiilor în agricultură.

Introducerea a două măsuri noi de subvenţionare agricolă, majorarea suportului oferit tinerilor fermieri şi grupurilor de producători, precum şi facilităţi pentru agricultorii din mediul rural sunt principalele modificări ale regulamentului de repartizare a acestor fonduri în 2013. Fermierii consideră, totuşi, că şi actualul regulament nu încurajează micii producători, iar suma fondului nu acoperă nici pe departe cheltuielile.

Reprezentanţii Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA) au prezentat în cadrul mesei rotunde „Politici de subvenţionare pentru anul 2013″ modul în care a fost repartizat anul trecut fondul de subvenţionare, precum şi modificările regulamentului din acest an.

Potrivit informaţiei furnizate, în anul 2012 a fost înregistrat un număr record de cereri de subvenţionare, aproximativ 5 mii sau de trei ori mai multe de cât în 2011. Cele mai multe solicitări au fost înregistrate pentru măsura 5, care se referă la subvenţionarea procurării utilajului şi tehnicii agricole. Chiar dacă au fost introduse anumite restricţii, prevederi de limitare sau plafonare, peste 42% din fonduri au fost consumate anume pentru satisfacerea cererilor pentru această măsură.

Investiţiile subvenţionate în sectorul agroindustrial au crescut în 2012 cu 30% faţă de 2011

În afara faptului că AIPA a fost nevoită să facă faţă numărului mare de cereri, s-a confruntat şi cu problema asigurării cu subvenţii a celor care nu au reuşit să le acceseze în 2011 din cauza epuizării fondurilor.

„În 2011 a fost stopat procesul de recepţie a cererilor în condiţiile în care fondurile au fost epuizate. Mai mult de jumătate din fondul de subvenţii pentru 2011 a fost alocat pentru achitarea datoriilor pentru 2010 şi, în rezultat, pentru asigurarea repartizării subvenţiilor solicitate de fermieri a rămas suma de 180 milioane. Cei care nu au reuşit în prima jumătate a anului să depună cereri pentru subvenţii s-au trezit cu imposibilitatea de a beneficia de suport din partea statului”, a precizat directorul adjunct al AIPA, Nicolae Ciubuc.

Totuşi, reprezentanţii AIPA dau asigurări că datorită noilor reglementări, cei care au fost lipsiţi de fonduri în 2011 au recuperat în 2012. Măsurile prioritare pentru autorităţi în urma politicilor implementare în sectorul agroindustrial sunt culturile pe teren protejat, plantaţiile multianuale, investiţiile în modernizarea şi renovarea fermelor, procurarea animalelor de prăsilă şi infrastructura post-recoltare şi procesare. Deşi au fost introduse anumite facilităţi şi a fost majorată suma pentru aceste măsuri, nu au fost înregistrate prea multe cereri privind investiţiile în aceste domenii. Pentru a impulsiona şi mai mult creşterea numărului de cereri pentru acest segment, sumele alocate vor fi majorate. Nicolae Ciubuc susţine că, în pofida condiţiilor dificile provocate de seceta dură şi a politicilor bugetar-fiscale din 2012, a fost atrasă o cifră record de investiţii în sectorul agroindustrial, de 4,6 miliarde de lei, cu 1,6 miliarde lei sau cu circa 30% mai mult decât în 2011.

Mai puţine acte pentru cererile de subvenţionare şi suport majorat pentru tinerii fermieri

Pentru anul 2013, în fondul de subvenţionare a fost aprobată suma de 400 milioane lei, care a fost suplimentată cu 60 milioane de lei din partea Comisiei Europene alocate sub formă de suport bugetar. La 30 ianuarie 2013 a fost aprobat regulamentul privind repartizarea şi gestionarea subvenţiilor.

Suplimentar la cele opt măsuri de subvenţionare aplicate în 2012, au fost introduse două măsuri noi privind subvenţionarea consolidării terenurilor agricole, precum şi a cheltuielilor de utilizare a sistemelor de irigare. Totodată, vor fi majorate fondurile pentru tinerii fermieri şi sunt introduse facilităţi în accesarea fondurilor pentru agricultorii din mediul rural. Potrivit regulamentului, tinerii fermieri sunt consideraţi cei cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, deşi în ţările europene este considerat fermier tânăr persoanele cu vârsta de 18-40 de ani.

Datorită integrării sistemului electronic, fermierii nu vor mai fi nevoiţi să prezinte actele de proprietate, dovada privind lipsa datoriilor la Bugetul Public Naţional, precum şi extrasul de la Camera Înregistrării de Stat. Totodată, doar pentru două măsuri şi nu trei cum era până acum, fermierii trebuie să prezinte un plan de afacere şi anume pentru înfiinţarea fermelor zootehnice, precum şi pentru infrastructura post recoltare şi procesare. De asemenea, a fost modificată şi prevederea regulamentului privind necesitatea studiilor în domeniu. „Până acum fermierii dintr-o gospodărie ţărănească care nu aveau studii, dar aveau şcoala vieţii, trebuiau să meargă la o companie de consultanţă, să încheie un contract, care de multe ori era fictiv. De aceea, pentru a nu crea obstacole în calea micilor fermieri care nu au diplomă sau studii specializate, am decis să excludem această obligativitate, excepţie făcând persoanele juridice”, a menţionat Nicolae Ciubuc.

Noi direcţii de subvenţionare în 2013: consolidarea terenurilor agricole şi irigarea

Noutăţile regulamentului privind măsurile de subvenţionare a investiţiilor în sectorul agroindustrial reprezintă acţiuni de stimulare a direcţiilor prioritare stabilite de autorităţi. În consecinţă, în cadrul măsurii privind subvenţionarea creditării agricole vor fi subvenţionate integral creditele cu o dobândă de până la 14%, deoarece până acum subvenţiile acordate erau cu mult mai mici decât valoarea dobânzii.

O altă modificare se referă la măsura privind stimularea înfiinţării plantaţiilor multianuale, care prevede că la subvenţionarea livezilor de măr cu densitatea pomilor de la 700 la 1 200 pe hectar, subvenţiile vor constitui în continuare 10 mii de lei la hectar, dar vor fi eligibile acele cereri pentru suprafeţele plantate în toamna anului 2012.

De asemenea, investiţiile în creşterea legumelor pe arii protejate vor beneficia de susţinerea suplimentară din cauza numărului mic de cereri pentru această măsură, din start fiind alocate subvenţii care să acopere 50% din valoarea investiţiei. În cazul sistemelor de irigaţie, subvenţiile vor acoperi şi alte cheltuieli ce ţin de ţeava care aprovizionează sistemul de apă şi pelicula care acoperă bazinul pentru acumularea apei.

Subvenţiile acordate în acest an în valoare de 50% pentru fermele zootehnice de bovine se extind şi asupra materialelor de construcţii, precum şi a lucrărilor de proiectare a unei astfel de ferme. S-a triplat valoarea subvenţiei pentru procurarea ovinelor şi caprinelor de prăsilă cu vârsta de până la 20 de luni, de la 15 lei per kilogram până la 100 lei per kilogram, care permite recuperarea investiţiei în proporţie de 100%.

Una din măsurile suplimentare introduse în acest an prevede subvenţionarea consolidării terenurilor agricole în cadrul căreia vor fi compensate în proporţie de 50% din cheltuielile suportate pentru autentificarea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare, donaţie sau schimb şi înregistrare la organul cadastral teritorial a terenurilor agricole.

Pentru a beneficia de acest suport, fermierii trebuie să consolideze trei parcele indiferent de suprafaţă. Ultima măsură cuprinde acordarea subvenţiilor pentru stimularea irigării agricole. Vor fi subvenţionate în proporţie de 50-80% cheltuielile pentru energia electrică utilizată la pomparea apei prin sistemele centralizate, precum şi cheltuielile suportate pentru motorina şi benzina utilizată, de asemenea, la pomparea apei, subvenţiile alocate fiind de 50 de bani pentru fiecare metru cub de apă. Pentru a beneficia de aceste ajutoare, producătorii trebuie să prezinte lunar sau anual raportul privind utilizarea limitelor cantităţii de apă utilizată, iar Agenţia „Apele Moldovei” după aprobarea acestui raport va stabili mărimea subvenţiei pentru ca fermierul să le poată ulterior solicita de AIPA.

Tinerii fermieri vor putea beneficia de subvenţii majorate cu 10% pentru măsurile de investiţii în sectorul agroindustrial. Începând cu 1 martie au fost depuse 180 de solicitări care au fost deja analizate, iar altele 200 se află pe masa de lucru a AIPA. Subvenţiile nu vor mai fi repartizate în rate, în proporţie de 75% şi 25%, anul acesta fiind alocate subvenţii în proporţii de 100%. Termenul de acordare a subvenţiilor va fi de 30 de zile pentru cererile cu investiţii mai mici, iar solicitările mai complicate vor fi satisfăcute în 60 de zile.

Raluca Daminescu, reprezentant al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură România:

„E trist să spui că nu mai poţi aloca subvenţii din cauza că s-au terminat banii”

„Fondurile sunt alocate într-un mod echitabil şi transparent datorită unui sistem electronic performant şi vizibil pentru toţi cei care doresc să solicite subvenţii. Ceea ce am constat cu o oarecare surprindere şi tristeţe este faptul că nu ştiu cât este de mult sau puţin aceşti 400 milioane de lei anual, echivalentul a 25 mil. de euro, dar noi la APIA plătim aceşti bani într-o singură zi. E trist să spunem că în august ne-am oprit cu autorizarea plăţilor din cauza că s-au terminat banii. De aceea, poate şi cu insistenţa şi sprijinul fermierilor, autorităţile vor decide să aloce mai mulţi bani pentru susţinerea agriculturii. Într-adevăr, condiţiile impuse de AIPA pentru obţinerea acestor fonduri nu par uşoare pentru fermieri, însă dacă este să facem comparaţie cu cerinţele Comisiei Europene, aceste condiţii sunt destul de accesibile. Totuşi, cerinţele AIPA reprezintă un pas pentru a vă pregăti să atrageţi mai mulţi bani. În virtutea faptului că producătorii moldoveni vor avea posibilitatea să atragă fonduri europene, accesarea fondurilor de la AIPA este un exerciţiu foarte bun pentru a se obişnui cu cerinţele Uniunii Europene”.

Valeriu Cosarciuc, preşedintele Federaţiei Naţionale a Fermierilor din Republica Moldova:

„Fermierii mici, care sunt cei mai săraci, nici în anul acesta nu vor avea acces la subvenţii”

Considerăm că regulamentul de subvenţionare în agricultură este unul discriminatoriu pentru gospodăriile ţărăneşti. Fermierii mici şi mijlocii sunt discriminaţi şi ei obţin mai puţin decât contribuie la produsul agricol total anual. Fermierii mici care sunt cei mai săraci nici în anul acesta nu vor avea acces la subvenţii.

Inițial în proiectul regulamentului de subvenţionare nu era prevăzut subvenționarea livezilor de meri cu densitatea pomilor de la 700 la 1 200 pomi la hectar, prioritate fiind acordată livezilor mai mari. Evident că aceste tipuri de livezi pot fi plantate de fermierii mari, cu capacități sporite de finanțare. Inițial această propunere a fost acceptată de autorităţi, dar la aprobarea regulamentului final a fost impusă restricția că vor fi subvenționate livezile de meri care au fost înființate în toamna anului 2012. Prin urmare, fermierii care au plantat livezi de măr anterior perioadei menţionate sunt discriminați, fiind puși în situaţia să activeze în pierdere. În acest caz, fără susținerea din partea statului ei vor fi nevoiți să-și abandoneze afacerea în agricultură și să caute alte surse de venit, inclusiv și peste hotare. Suma fondului nu este îndeajuns pentru susținerea tuturor solicitanților. Un fond de un miliard de lei ar acoperi parțial cerințele fermierilor.

În acest context, noi solicităm modificarea regulamentului pentru anul 2013 prin completarea cu anumite prevederi. Acestea se referă la achitarea plăţilor pentru gospodăriile ţărăneşti în mărime de 100% din valoarea sumei autorizate în cazul când aceasta nu depăşeşte suma de 300 mii lei şi să fie eligibili pentru obţinerea subvenţiilor acei fermieri care au obţinut credite prin intermediul Asociaţiilor de Economii şi Împrumut.

În acelaşi timp, noi credem că este necesară direcţionarea a 50% din fondul de subvenţionare către gospodăriile ţărăneşti, iar mărimea fondului să valoreze nu mai puţin de 2% din PIB. Statul trebuie să stabilească care sunt direcțiile prioritare în care trebuie să se dezvolte agricultura Republicii Moldova, cum ar fi procesarea laptelui, a cărnii, fructe, legume, să creăm infrastructura post recoltare, frigidere, case de ambalare, să dezvoltăm producerea fructelor şi legumelor în sere etc.”

Articol scris de Virginia Nica

Sursa: eco.md

Vezi cu cît au crescut exporturile moldoveneşti în 2012 pe piaţa cehă

Agrobiznes
-
0

Relaţiile commercial-economice moldo-cehe înregistrează o dezvoltare dinamică. În 2012 volumul comerţului exterior cu Cehia s-a majorat cu 15%. Au crescut cu 50% exporturile moldoveneşti pe piaţa cehă.

Datele au fost prezentate de către viceministrul economiei în exerciţiu, Octavian Calmâc, preşedinte din partea Republicii Moldova a Comisiei pentru cooperare economică moldo-cehă, la încheierea şedinţei a 4-a a comisiei. Evenimentul s-a desfăşurat la Chişinău, pe 19-20 martie, transmite IPN.

În cadrul şedinţei au fost analizate priorităţile de cooperare în domeniul implementării politicilor industriale, în special în crearea şi dezvoltarea parcurilor industriale. Părţile au abordat subiectul creării unei pieţe energetice comune în cadrul Comunităţii Energetice Europene. Un aspect al discuţiilor a vizat transmiterea experienţei cehe în domeniul susţinerii de către stat a întreprinderilor mici şi mijlocii, a bunelor practici în domeniul micro-finanţării. „În toamnă un grup de experţi moldoveni vor pleca la Praga, unde vor prezenta oportunităţile investiţionale pe care le oferă Moldova, iar către 2014 sperăm să începem cooperarea în proiecte investiţionale”, a spus Octavian Calmâc.

Preşedintele comisiei din partea Cehiei, Milan Hovorca, viceministru al industriei şi comerţului,a spus că Cehia, în calitate de ţară membră a UE, susţine opţiunile Republicii Moldova de integrare europeană. Oficialul a exprimat disponibilitatea colegilor cehi de a transmite experienţa de integrare a economiei Moldovei pe piaţa comunitară. El a spus că majorarea exporturilor moldoveneşti pe piaţa Cehiei constituie o dovadă a sporirii competitivităţii mărfurilor moldoveneşti.

Volumul comerţului exterior al Republicii Moldova cu Cehia în 2012 a înregistrat suma de 81,9 mln dolari (+15,39% faţă de 2011). După valoarea schimburilor comerciale, Cehia se situează pe locul 16 între partenerii comerciali ai Republicii Moldova. Exportul de mărfuri a înregistrat 16,9 mln dolari, majorându-se cu 49,9% faţă de 2011 . Cehia se situează pe locul 19 în topul ţărilor în care Republica Moldova efectuează exporturi. Importul a însumat în perioada respectivă 65 mln dolari, majorându-se cu 8,9 faţă de 2011.

Sursa: info-prim.md

În Rusia au fost identificate două noi focare de pestă porcină africană

Agrobiznes
-
0

Două noi focare de febră porcină africană au fost raportate recent de Rosselkhoznadzor, agenția de control veterinar din Federația Rusă.

Ambele focare au fost depistate în zone sălbatice, unul în regiunea Tver, unde a mai izbucnit anul trecut o epidemie de pestă porcină, iar celălalt în regiunea Tula.

Potrivit raportului Rosselkhoznadzor, Institutul de Cercetare a Virologiei şi Microbiologiei Veterinare a prelevat probe patologice de la carcasele de mistreț descoperite la Sarmanto, în districtul Venesky şi a identificat material genetic care atestă prezenţa pestei porcine africane. Carcasele de mistreț au fost distruse prin ardere, conform normelor sanitar veterinare.

În regiunea Tver, virusul de pestă porcină africană a fost depistat în zonele Denkovo, Romashin şi Maksyaeevo, în carcasele a nouă mistreți descoperiți morți.

De menţionat că pesta porcină africană este o boală infecţioasă specifică suideelor, de natură virală, caracterizată prin febră, tulburări generale grave şi leziuni septice.

Sursa: recolta.eu

Fabricile de lactate sunt în criză. Ce spun oficialii

Agrobiznes
-
0

Fabricile de lactate acuză lipsa materiei prime, pe fondul secetei care a afectat domeniul agricol anul trecut. În aceste condiţii, producătorii intenţionează să utilizeze lapte de import, dar invocă taxele prea mari. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii susţin că aceste companii vor beneficia de sprijinul necesar.

Cei mai mari procesatori de lapte din ţară susţin că din cauza crizei de materie primă au sistat exporturile.

„În 2007 am exportat 1.300 de tone de lapte praf. Exporturile s-au redus substanţial, şi, de fapt, au fost sistate”, susţine procesatorul de lapte din Bălţi, Elena Belan.

„Noi nu am îndeplinit comenzile toate anul acesta, fiindcă nu am avut producţie suficientă. Cam 20 la sută din comenzi nu le-am îndeplinit”, spune procesatorul de lapte din Râşcani, Gheorghe Angheluş.

Reprezentanţii Ministerului Agriculturii susţin că producătorii de lapte vor beneficia de asistenţa necesară.

„Noi putem accepta o cotă oarecare de lapte, care să intre în Republica Moldova fără a fi taxat şi asta o vor face exact acele întreprinderi mari care au nevoie de mai mult lapte şi au piaţă de desfacere. Pentru a-i afecta mai puţin pe cei care lansează businessul”, a declarat ministrul în exerciţiu al Agriculturii, Vasile Bumacov.

Mai mulţi fermieri din ţară au fost nevoiţi, în acest an, să-şi sacrifice animalele din cauza lipsei furajelor. Pentru a mări numărul de vaci mulgătoare, Ministerului Agriculturii a acordat crescătorilor de animale subvenţii în valoare de 12 milioane de lei. Pentru fiecare animal, statul a acordat 500 de lei.

Sursa: publika.md

Banca Mondială ne acordă 10 milioane de dolari pentru a reduce consecinţele secetei din 2012

Agrobiznes
-
0

Consiliul Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale a aprobat, la 19 martie curent, un credit de 10 milioane de dolari SUA pentru diminuarea consecinţelor secetei severe care a afectat în vara anului trecut agricultura Moldovei, comunică MOLDPRES.

„Proiectul „Asistenţă de urgenţă pentru agricultură” va reduce riscul amplificării în 2013 a efectelor secetei din 2012″, a menţionat Abdoulaye Seck, manager de Ţară pentru Banca Mondială în Moldova. El a adăugat că Proiectul va acorda beneficii monetare fermierilor din cele mai afectate raioane care au semănat în toamna anului 2012 grîu şi care vor cultiva porumb în 2013.

Suportul de urgenţă este în acord cu Strategia de Parteneriat a Băncii Mondiale pentru Moldova. Acest proiect complementează alte două proiecte, care sînt în prezent în curs de implementare, „Managementul dezastrelor şi riscurilor climatice în Moldova” şi „Competitivitatea agriculturii Moldovei”.

Asistenţa financiară oferită de Banca Mondială va merge la producătorii de grîu şi de porumb şi la procurarea furajelor pentru a preveni reducerea numărului de animale în cele mai afectate raioane.

Seceta severă din vara anului trecut a compromis recoltele de grîu, porumb, floarea-soarelui şi de alte culturi şi a dus la scăderea produsului brut în sectorul agrar cu 29,2 la sută, potrivit Biroului Naţional de Statistică.

Producătorii de cereale au primit cîte 119.90 lei per hectar de la stat, compensaţie pentru acoperirea parţială a cheltuielilor suportate la semănatul grîului de toamnă pentru recolta anului 2013. Pentru procurarea cerealelor furajere fermierii au primit o compensaţie de 499 de lei pentru un animal.

Potrivit regulamentului aprobat de către Guvern, în scopul diminuării consecinţelor secetei din 2012 şi susţinerii producătorilor la semănatul grîului de toamnă pentru recolta anului 2013, precum şi în scopul păstrării şeptelului de animale, vor fi alocate 50 de milioane de lei.

De la momentul aderării Republicii Moldova la Banca Mondială, în anul 1992, Moldova a beneficiat de o sumă totală de 950 de milioane de dolari SUA, alocată unui număr de 46 de proiecte realizate în ţară. În prezent, portofoliul Băncii Mondiale include 12 proiecte active cu un angajament total de 296 de milioane de dolari SUA. Domeniile de suport includ educaţia, asistenţa socială, e-guvernarea, sănătatea, apa şi canalizarea, agricultura, dezvoltarea businessului şi altele.

Sursa: moldpres.md

Sfaturi utile despre creşterea prepeliţelor

Agrobiznes
-
6

1. Incubaţia

Ouăle pentru incubat trebuie să aibă o fertilitate de minim 90% şi trebuie conservate în cele mai bune condiţii pe perioada dinainte de introducere la incubat.

Păstrarea ouălor trebuie să fie făcută într-o cameră răcoroasă, la o temperatură de 10 – 15 grade C, dar nu pentru mai mult 7 zile. Pe timpul păstrării ouăle trebuie să fie periodic întoarse cu 180°.

Ouăle mici sau prea mari, ouăle cu coaja rugoasă sau pigmentaţie albăstrie sau chiar deformate nu sunt ouă bune pentru clocit.

Ouăle pentru clocit trebuie să fie curate, cu coaja întreagă, să aibă un aspect uniform, să nu fie nici prea mici şi nici prea mari, să aibă coaja netedă şi tare, să prezinte o pigmentaţie maronie bine distribuită pe suprafaţa cojii şi să aibă cel mult 5 sau 6 zile.

Acestea trebuie colectate de la cuştile unde se află o grupă de 1 la 3, un mascul la trei femele, care să fie împreună de cel puţin 7 zile. În perioada în care nu se doreşte colectarea de ouă pentru încubat se recomadă modificarea grupei la 1 la 5.

Timpul de incubare al ouălor de prepeliţă este de 16 zile. Temperatura în incubatoare, măsurată deasupra oului cu un termometru, ar trebui să fie între 38 şi 38,5 grade Celsius.

Trebuie avut în vedere că termometrul să nu atingă ouăle, se măsoară temperatura aerului din incubator, nu temperatura oului pus la clocit, deoarece între cele două există o diferenţă.

Scăderile de temperatură din incubator în perioada clocitului, datorate căderilor de curent, termostat defect sau o încălzire defectuoasă, nu au efect negativ dacă temperatura aerului din încăpere variază între 27 şi 30 grade Celsius.

O temperatură permanent ridicată, 40 grade Celsius, şi mai mult, duce la moartea tuturor embrionilor datorită coagulării albuşului.

O subtemperatură permanentă de 35-36 grade Celsius prelungeşte termenul ieşirii din ou a puilor şi reduce rezultatul cu până la 20% faţă de numărul iniţial de ouă.

Umiditatea relativă a aerului în perioada preclocirii, adică în primele 14 până la 15 zile, trebuie să fie de 55-60%. Începând cu a 15-a zi, umiditatea relativă a aerului trebuie ridicată la 90-100%, astfel se uşurează ieşirea puilor din gaoace, deoarece se ridică umiditatea din interiorul oului.

Aceasta se poate atinge foarte uşor cu ajutorul unei stropitoare de mână. O umiditate mult prea mică în perioada ieşirii din ou poate duce la lipirea puiului de pieliţa oului.

Pentru a ridica umiditatea aerului este recomandat să stropim abundent atît ouăle cât şi pereţii incubatorului cu o zi inainte de ieşirea puilor, chiar dacă primii pui au spart coaja.

Citește despre Prepelițe: Hrană, incubație, creșterea tineretului.

Întoarcerea de două ori pe zi a ouălor în perioada preclocirii este absolut necesară, pentru a împiedica lipirea embrionului de pieliţa oului şi pentru clocirea uniformă de jur împrejur a ouălor.

Ouăle proaspăt puse la clocit nu trebuie întoarse, în primele 36 de ore de incubare, deoarece în această perioadă se formează reţeaua foarte fină de vase sanguine şi de asemenea inima embrionului.

La fel trebuie procedat şi cu 36 de ore înainte de ieşirea puilor din gaoace, ouăle nu mai trebuie întoarse deoarece puiul deja format şi-a luat poziţia pentru ieşirea din ou şi nu vrea să fie deranjat.

În timpul primelor 8 ore de la ieşirea puilor din ou este de preferat să nu deschidem uşa incubatorului, prin aceasta nu se va obţine decât o schimbare a temperaturii iar intregul proces al ieşirii din ou ar fi dat peste cap.

La 8-10 ore după ce au ieşit primii pui din găoace trebuie efectuat un control, precum şi adunarea puilor ieşiţi şi uscaţi şi aşezarea lor într-o cutie pregatită dinainte.

Puii care sunt proaspăt ieşiţi şi nu sunt uscaţi trebuie băgaţi înapoi în incubator. Toate cojile goale trebuie scoase din incubator.

Ouăle rămase trebuie verificate pentru a ajuta puii care au ciobit oul dar nu au reuşit să iasă, însă trebuie ajutaţi numai acei pui care au absorbit tot sângele şi au retras sacul vitelin. După alte 8-10 ore se face al doilea control.

2. Creşterea puilor de prepeliţă

O cuşcă pentru creşterea puilor de prepeliţă în primele 10-15 zile de viaţă (timp în care puii au nevoie de o sursă artificială de caldură), trebuie să aibă pereţii inchişi (placaj, pal, etc) iar podeaua şi tavanul pot fi din plasă de sârmă pentru a asigura ventilaţia necesară.

Pereţii trebuie să fie închişi pentru a împiedica formarea curentului. Înaintea aducerii puilor în cuşcă, aceasta trebuie să aibă pusă în funcţiune sursa de căldură şi reglată astfel ca temperatura aerului la podea să fie de cel puţin 30-32 grade Celsius.

Dacă temperatura nu se poate măsura se poate observa comportamentul puilor, dacă stau unul în celălalt, temperatura este prea mică, dacă fug de instalaţia de încălzire, temperatura este prea mare.

Podeaua cuştii sub instalaţia de încălzire ar trebui acoperită în primele zile cu hârtie de ziar. Sursa de apă, jgheabul, trebuie să fie de 15-20 mm adânc.

Pentru a preveni înnecarea puilor, în primele 10-15 zile, este necesară umplerea jgheabului cu pietricele. În primele 3-4 zile se dizolvă în apa de băut un amestec de vitamine şi minerale pentru ca puii să fie asiguraţi cu vitaminele necesare vieţii.

Hrănirea ar trebui să aibă loc la fiecare 2-3 ore, prin împrăştierea unei cantităţi mici de hrană. După 2-3 zile de viaţă se recomandă aşezarea unei hrănitoare care să permită puilor să se hrănească de fiecare dată când le este foame.

Hrănitoarea se poate confecţiona dintr-o bucată de placaj sau lemn de 20-25 mm înalţime şi acoperită cu plasa de sârmă cu ochiurile de 10-15 mm.

Aceasta îi împiedică pe pui să răcăie prin hrană şi să o risipească. Hrana trebuie să fie de calitate, starter cu un conţinut de proteine brute de 24-27%.

După 10-12 zile se poate trece la hrană cu un conţinut de proteine brute de 20-22%. La vârsta de 20-25 zile începe năpârlirea, schimbarea penelor, nu trebuie să vă faceţi griji deoarece nu este semn de boală, este un proces natural.

Când puii de prepeliţă împlinesc 21-25 de zile este indicată mutarea lor în alte cuşti unde este posibilă hrănirea şi alimentarea cu apă prin jgheaburi exterioare.

3. Determinarea sexului puilor

Sortarea după sex a puilor se poate face după aproximativ 21 de zile şi numai după aspectul exterior. Masculul are pe burtă pene cu o clară nuanţă de maro iar puii de gen feminin au pe burtă pene gri cu pete negre.

Avantajul separării puilor constă în faptul că la masculi se poate da o hrană cu proteine mai puţine 15-16%, care costă mai puţin. Separarea timpurie după aspectul exterior este permisă numai la anumiţi pui.

Alţii se pot separa numai după maturizarea sexuală, la 38-40 zile, şi se face astfel: se ţine prepeliţa cu spatele în sus: puicuţa prezintă o cloacă normală, asemănătoare cu a altor păsări, la mascul se poate observa deasupra cloacăi o vezică seminală umflată de culoare roşiatică, iar o uşoară apasare cu degetul mare şi cel arătător pe vezică duce la ieşirea spermei care este cremoasă şi de culoare albă.

Femelele trebuie puse cel târziu în ziua a 35-a în cuştile pentru depus ouăle, pentru a avea timp să se obişnuiască înainte de a începe să ouă.

Primele femele încep să ouă după 38-40 zile de viaţă, în a 50-a zi au o rată de ouat de 50% iar la vârsta de 60 de zile ating o rată de 75-80%. Masculii bine dezvolaţi se pot tăia de la vârsta de 45-50 zile.

4. Prepeliţele ouătoare

Pentru prepeliţele ouătoare este recomandat ca pe perioada creşterii să nu se formeze grupe prea mari. O cuşcă cu dimensiunile 120 cm lungime şi 50 cm lăţime poate fi ocupată de 60 de păsări.

Cuşca pentru ouat se deosebeşte de cea pentru creştere prin faptul că podeaua este înclinată spre faţa cuştii, pentru a permite ouălor să se rostogolească în canalul de colectare.

La construirea unei cuşti pentru ouat trebuie avut în vedere faptul că prepeliţa are o mare nevoie de apă şi că aceasta trebuie schimbată de cel puţin două ori pe zi. 60 de păsări au nevoie zilnic de aproape 3 litri de apă.

Află și despre Creșterea fazanilor – profitabil, simplu și captivant.

Igiena este, ca şi în alte crescătorii de animale, o obligativitate ca şi curăţarea zilnică a tăvii cu excremente precum şi asigurarea unei bune aerisirii a spaţiului unde sunt ţinute cuştile.

5. Iluminarea

Pentru o bună producţie de ouă este necesară prelungirea zilei în mod artificial, pentru a ajunge la o durată totală a zilei de 18 ore. Câteva becuri de 15-20 W, bine plasate pentru a ilumina jgheaburile de apă şi mâncare, ajunge pentru 16-24 de cuşti aşezate pe mai multe nivele.

6. Hrănirea

Deoarece prepeliţa are nevoie de o hrană zilnică de aproximativ 20 de grame pentru a produce ouă, hrana trebuie să fie de calitate şi să conţină cel puţin 18% proteine.

Fiecare crescător poate să utilizeze ce amestec de hrană doreşte, important este ca hrana să conţină toate mineralele şi vitaminele importante.

Fiecare schimbare de hrană trebuie facută lent, în decurs de 3-4 zile, pentru a evita deranjamentele pe tractul intestinal.

Ca metodă de hrănire este folosită hrănirea printr-un jgheab exterior deoarece această metodă uşurează munca, diminuează pierderea hranei şi înlătură posibilitatea amestecării hranei cu excremente.

Deoarece capacitatea unui jgheab pentru hrană este prea mică pentru nevoia de hrană pentru o zi a prepeliţelor este necesară umplerea lui de mai multe ori pe zi.

Acesta trebuie să fie umplut cu hrană cel mult două treimi pentru a evita risipa de hrană. Se poate observa că la o nouă dare a hranei, chiar dacă mai este mâncare în jgheab, multe prepeliţe sunt atrase spre o nouă hrănire.

7. Adăparea prepeliţelor

Asigurarea apei se poate face prin mai multe metode însă trebuie ţinut cont de faptul că prepeliţele au nevoie tot timpul de apă proaspată şi rece, să bea când vor.

O modalitate simplă şi cel mai des întâlnită este adăparea prin jgheaburi puse pe margine sau pe peretele din spate al cuştii. Această metodă este rentabilă şi uşor de manevrat, cel puţin din punctul de vedere al umplerii cu apă proaspată.

Este recomandat, în perioada de creştere a puilor şi o dată pe lună în creşterea celor mature, administrarea în apă a unui amestec de vitamine şi minerale (Polivit, 3,4 zile).

Sursa: ouaprepelita.com

Perioada optimă de plantare a căpşunilor: soiuri pentru toamnă

Agrobiznes
-
1

Perioada optimă de plantare a căpşunilor

De-a lungul unui an, putem identifica mai multe perioade optime de înfiinţare a plantaţiei de căpşuni, în funcţie de tipul stolonilor şi de finalitatea producţiei. Dacă vom folosi:

  • plante proaspete, provenite direct din pepinieră, perioada optimă de plantare este toamna, din septembrie şi până la începutul lunii octombrie, iar primăvara, la sfârşitul lunii martie şi pe tot parcursul lunii aprilie.
  • plante recoltate primăvara devreme şi păstrate în depozite frigorifice speciale, cunoscute şi sub denumirea de „frigo plants” sau plante „frigo”, vom efectua plantarea în luna mai. Stolonii fiind foarte viguroşi, de tip A, vor avea producţie după şase-opt săptămâni de la plantare, adică tocmai în timpul verii. Puse în pământ la sfârşitul lunii iulie şi în luna august, plantele „frigo” vor asigura o producţie normală în primăvara anului următor.

Pregătirea plantării de căpşuni în toamnă

  • Alegerea terenului, în funcţie de tipul solului şi de amplasare. În general, căpşunul preferă solurile mai uşoare, aerisite, fară exces de umiditate, luto-nisipoase, argilo-nisipoase şi lutoase.

Deşi am primit multe rapoarte despre rezultatele foarte bune obţinute pe soluri mai grele, argiloase, trebuie să ştim că acestea se lucrează mai greu şi necesită o bună afânare, prin lucrări mecanice şi manuale.

Nu se recomandă solurile foarte acide sau sărăturate, iar PH-ul trebuie să fie mai mare de 5,8.

Terenul este bine să fie situat în apropierea unei surse naturale sau artificiale de apă, deoarece căpşunul trebuie irigat, indiferent de zona în care se cultivă.

Nu se vor înfiinţa plantaţii de căpşun pe terenuri în pantă mare, unde putem planta pomi şi arbuşti fructiferi, dacă solul este favorabil.

  • Pregătirea terenului pentru plantare. Dacă eliberăm terenul de cultura anterioară în timp util, vom lăsa buruienile să crescă 15-20 cm, apoi vom erbicida întreaga suprafaţă cu o soluţie pe bază de Glifosat (Roundap, Gliphogan, Cosmic, Sikosto etc.) cu 3-4 l/ha. După 5-8 zile, se poate executa arătura de bază.

Este bine ca gunoiul de grajd să se aplice plantei premergătoare, ţinând cont de rezerva mare de buruieni care pot împiedica dezvoltarea plantei. Gunoiul de grajd se poate folosi şi înainte de a efectua arătura, dar trebuie să fie foarte bine fermentat (de doi ani), administrându-se 50-80 tone/ha. După ce se ară, terenul se poate lucra grădinăreşte.

În cazul în care nu s-a aplicat gunoi, se poate face o fertilizare chimică cu o formulă de îngrăşământ complex, mai săracă în azot, şi mai bogată în fosfor şi potasiu. Recomandăm îngrăşămintele îmbogăţite cu Mg şi Zn, având în vedere frecvenţa cu care se manifestă carenţa în aceste două elemente la majoritatea plantaţiilor. Se aplică, în general, 3-500 kg complex/ha, în funcţie de starea de aprovizionare a solului.

Există două tipuri de mulcire a căpşunilor:

– cu paie, când terenul rămâne plan, după care se poate executa plantarea.

– cu folie neagră, înainte de plantare, când terenul se modelează în straturi, apoi se poziţionează instalaţia de irigare prin picurare, se acoperă cu folie neagră şi se fac orificiile pentru plante, dacă acestea nu au fost făcute de producător.

  • Alegerea soiurilor. În România, pe aproape 70 la sută din suprafaţa ocupată cu plantaţii de căpşuni, în prezent, se cultivă soiul Premial, urmat de Redgauntlet, Dana şi Elsanta. În ultimii ani, s-au lansat în cultură soiurile Magic, Real şi Coral. Pe suprafeţe mici se mai întâlnesc şi soiurile Senga Sengana, Marmolada, Elsinore (indiferent la fotoperioadă) şi altele.

Pe plan mondial, cele mai răspândite soiuri sunt Elsanta, Honeoye, Camorosa, Marmolada, Chandler şi Darselect.

Soiuri precum Fresno, Madamme Moutot, Talisman, Tioga, Aiko, Totem, Brio, Pajaro, Bogota şi multe altele, citate în unele lucrări de specialitate, nu se mai găsesc în cultură de zeci de ani, unele fiind probabil dispărute şi din colecţiile ştiinţifice din ţară.

  • Stabilirea distanţelelor de plantare. În funcţie de sistema de maşini agricole folosită în plantaţie, distanţele de plantare variază astfel: 80 şi 90 cm între rânduri şi 25 şi 30 cm între plantele aflate pe un rând. Pe suprafeţe mici, în grădină, când se lucrează manual, distanţa de plantare între rânduri se poate reduce la 60-65 cm. Rândurile trebuie să fie echidistante. În condiţiile unor posibilităţi minime de mecanizare, este de evitat sistemul de plantare în benzi.

Plantarea materialului săditor

Se poate face manual sau mecanizat, cu maşina de plantat răsaduri.

  • Plantarea manuală este cea mai răspândită şi are cele mai bune rezultate la prindere, deşi este mai costisitoare. Lucrarea se poate face folosind plantatoare speciale în formă de U, cu sapa sau uneori cu plantatoare în formă de lingură. Nu se vor folosi cele conice, specifice legumiculturii.

Înainte cu una-două zile de a începe plantarea, se face o irigare. Materialul se poate pune în pământ şi după o ploaie, dar atunci când terenul s-a zvântat la suprafaţă.

Pentru început, se marchează terenul cu ţăruşi, la distanţele de plantare între rânduri, apoi se întind sârme sau sfori cu distanţa marcată între plantele de pe un rând. Dacă sforile nu sunt marcate, se va folosi măsura făcută pentru primele câteva zeci de plante, apoi se va creea foarte repede obişnuinţa, iar plantarea va decurge uşor, chiar şi fără măsură.

Dacă lucrarea se execută cu plantatorul special de căpşuni, plantele nu se mai mocirlesc, iar rădăcina acestora nu se mai fasonează, operaţiunea fiind efectuată odată cu plantarea. Dacă se foloseşte lingura de plantat sau sapa, mai întâi se fac gropile, apoi se plantează stolonii cu rădăcina dreaptă, până la nivelul coletului. După plantare, mugurele central trebuie să fie la nivelul solului.

  • Plantarea mecanică se execută cu maşina de plantat răsaduri de legume MPR 5 sau MPR6, sau cu altă maşină de plantat răsaduri, concomitent realizându-se şi udarea. Plantele trebuie fasonate înainte de plantare, apoi frunzele şi rădăcina. După plantare, se verifică toate plantele, iar eventualele greşeli se corectează manual.

În ţările din vest, în special în SUA, s-au perfecţionat maşini de plantat căpşuni care realizează o plantare relativ uniformă. Totuşi, cele mai multe plantaţii, chiar şi în ţările vestice, se realizează manual. Procentul de prindere în cazul plantării mecanice este mai scăzut, iar după două săptămâni de la plantare, se intervine pentru completarea golurilor.

GREŞELI FRECVENTE

  • În cazul în care copca (gropiţa) din pământ nu este suficient de adâncă, vârful rădăcinilor se îndoaie în sus.
  • Când mugurele central (inima) rămâne cu 1-2 cm deasupra solului, plantele se înrădăcinează greu sau se usucă.
  • Când mugurele central este îngropat uşor în pământ, planta se usucă.
  • Dacă solul nu este bine tasat în jurul plantei, rădăcina nu are contact cu solul, iar plantele vor suferi în dezvoltare sau apar mucegaiuri pe rădăcină.
  • Dacă după plantare nu se efectuează udări, plantele se ofilesc.

AVANTAJELE PLANTAŢIEI DE TOAMNĂ

În primul rând, toamna este o prioadă cu un vârf de lucrări în agricultură mai scăzut decât primăvara. Astfel, dacă avem terenuri libere, în special cele care au fost cultivate cu cereale păioase sau cu alte culturi legumicole, care părăsesc terenul devreme, în timpul verii, recomandăm plantarea de toamnă a căpşunului.

Toamna beneficiem de vreme călduroasă şi de o frecvenţă mai redusă a ploilor.

Un alt avantaj este acela că primăvara plantele sădite în toamnă pornesc mult mai bine în vegetaţie, beneficiază de precipitaţiile din timpul iernii, iar noi suntem scutiţi de un volum mare de lucru exact într-o perioadă intensă de lucrări, mai ales, pe legumicultori.

IMPORTANT

  • Cea mai frecventă întrebare care mi-a fost adresată de fermieri cu privire la plantarea de toamnă a fost dacă plantele vor produce în anul următor. Răspunsul este negativ. Totuşi, dacă toamna este lungă, iar plantele se îngrijesc şi se hrănesc în mod corespunzător, se poate obţine o producţie de cinci-şase tone/ha în primăvara următoare, uneori chiar mai mare, care asigură o recuperare parţială, dar rapidă, a investiţiei în plantaţie.
  • Sfatul meu este ca, indiferent că plantăm în toamnă, sau în primăvară, trebuie avem în vedere o producţie maximă abia după un an de la plantare.
  • Atenţie la folia negră pe care o folosiţi: există folie specială pentru căpşuni, care rezistă de-a lungul a doi-trei ani, fiind tratată UV. Nu se foloseşte folia specială pentru legumicultură.
  • După plantarea efectuată în toamnă, se aplică una sau două tratamente împotriva principalelor boli de frunză. Informaţi-vă de la furnizorul dumneavoastră de material săditor dacă plantele au fost tratate înainte de vânzare.
  • Nu folosiţi stoloni din plantaţii comerciale, deoarece aceştia sunt afectaţi de bolile, virozele, nematozii şi de dăunătorii din plantaţia de producţie. S-a observat, în ultimul timp, că asupra plantaţiilor înfiinţate cu material săditor adus din Italia sau din alte ţări vestice, mai exact din plantaţii comerciale, se abat cu precădere două dintre cele mai păgubitoare boli ale căpşunului: Verticillium şi Phytophtora cactorum.

În plus, calitatea slabă a materialului de plantare va aduce recolte mult mai modeste sau chiar neeconomice.

Articol scris de Nelu Orlaie

Sursa: revista-ferma.ro

Idei de afaceri: creşterea iepurilor californieni

Agrobiznes
-
0

Numele rasei provine de la denumirea statului California, unde a fost creată. La baza producerii acestei rase a stat ideia obţinerii unui iepure de mare valoare comercială, rustic, precoce şi cu producţie mare de carne.

În vederea realizării acestui obiectiv, încă din anul 1923 au început încrucişările experimentale între două rase mici: Himalaia şi Chinchilla mic.

În urma acestei încrucişări a rezultat un număr de produşi. Dintre toţi a fost ales un iepuroi ce întruchipa cel mai bine o parte din caracterele scontate ale viitoarei rase şi care a fost împerecheat cu femelele din rasa Neozeelandeză alb, cu scopul de a imprima produşilor dimensiuni corporale mai mari şi a spori gradul de precocitate.

Printr-o selecţie riguroasă a produşilor rezultaţi din această încrucişare s-a reuşit să se obţină un nucleu de iepuri asemănători ca aspect cu rasa Himalaia, însă de dimensiuni mai mari, cu o mare producţie de carne, precoci şi rustici. Pe parcursul a cinci ani, caracterele respective au fost consolidate şi se transmiteau ereditar şi în mod constant descendenţilor.

În anul 1928, rasa a fost recunoscută oficial. În acelaşi an au fost prezentate câteva exemplare la expoziţia din South Gate (California). După 11 ani, în 1939, rasa a fost standardizată. Astăzi este una dintre cele mai populare rase, de mare valoare zootehnică şi comercială. Datorită multiplelor ei calităţi, rasa s-a răspândit în multe ţări din lume, inclusiv la noi, şi câştigă din ce în ce mai mult teren, fiind una dintre rasele de iepuri de casă cele mai frecvent utilizate în producerea de hibrizi pentru carne.

Dinamica greutăţilor corporale:

Vârsta (în luni):      1     2     3    4     5     6     7
–––––––––––––––––––––––––––
Greutatea (în kg): 0,5  1,0  1,7  2,3  2,8  3,4  4,0

Aspect, armonie, defecte

Greutatea medie normală a rasei Californiene se consideră a fi de 4,0 kg, cea minimă de 3,5 kg, iar cea maximă de 5,0 kg.

• Fenotipul rasei şi armonia de ansamblu

Capul este de mărime potrivită. Urechile le poartă în sus, în formă de V şi au o lungime de 11-11,5 cm. Gâtul este scurt şi bine ataşat de cap şi trunchi.

Trunchiul este relativ lung, proporţionat, uniform de larg (pe toată lungimea lui), bine îmbrăcat în muşchi (mai ales la nivelul trenului posterior). Membrele sunt aproximativ scurte, puternice şi cu aplomb general corect.

• Calitatea blănii

Corpul este acoperit cu păr foarte des şi uniform distribuit pe suprafaţa sa. Lungimea părului este de circa 3 cm.

• Culoarea de acoperire şi desen

Culoarea de acoperire este albă pură, fără ton gălbui sau gri, cu excepţia extremităţilor care sunt negre.

Desenul negru trebuie să cuprindă botul (masca trebuie să aibă forma ovală, să fie fără colţuri, să cuprindă porţiunea delimitată între vârful botului, oasele nazale până la nivelul ochilor, iar lateral se poate întinde pe maxilar şi chiar mandibulă), urechile, coada şi membrele anterioare (de la genunchi în jos).

Ochii sunt de culoare roşietică, iar pupila de un roşu-intens. Ghearele au culoarea cornului închis. Culoarea de bază este albă pură.

• Defecte uşoare

Greutatea corporală sub limita normală prevăzută de standard. Uşoare abateri de la fenotipul rasei şi lungimii urechilor. Densitatea mică a părului, diferenţe în plus sau în minus privind lungimea părului faţă de prevederile standardului.

Mască deformată sau chenăruită. Culoarea desenului depăşeşte articulaţia jaretului sau genunchiului. Existenţa unor fire sau pete colorate la nivelul culorii de acoperire. Diferenţe privind culoarea ochilor sau ghearelor faţă de prevederile standardului.

• Defecte grave

Greutatea corporală se situează sub limita minimă sau peste cea maximă admise de standard. Corp disproporţionat, îngust, deşirat, musculatură slab dezvoltată. Urechi mai lungi de 13,5 cm. Existenţa unei prea mici densităţi a părului sau a unei prea mari diferenţe a lungimii lui faţă de prevederile standardului.

Ochi sau gheare de alte culori decât cele prevăzute de standard. Mască ce depăşeşte nivelul ochilor, colţuroasă, chenăruită. Înspicări sau pete albe în interiorul desenului negru sau pete negre pe suprafaţa culorii de acoperire.

Sursa: revista-ferma.ro

Vezi ce ţări au producţie bună de porumb şi record la rapiţă!

Agrobiznes
-
0

Marea Britanie a importat 305,5 mii tone grâu în decembrie 2012, din care 107 mii tone au provenit din Germania. Aceasta este cea mai mare cantitate lunară importată înregistrată din iulie 1992. În decembrie 2011 s-au importat doar 93,8 mii tone grâu.

Cumulat, în sezonul iulie-decembrie 2012 s-au importat 1,3 milioane tone grâu, cu mult mai mult decât în perioada precedentă a sezonului trecut, când s-au importat 881,9 milioane tone.

În ultima lună a anului trecut, Marea Britanie a exportat numai 35 mii tone grâu, iar în primele 6 luni ale sezonului exportul total a fost de 512 mii tone, comparativ cu 1,5 milioane tone cât s-au exportat în perioada iulie – decembrie 2011.

Tot în decembrie 2012 s-au importat 88,6 mii tone orz şi 13,3 mii tone ovăz.

ARGENTINA
Producţie bună de porumb

Oficialităţile din Buenos Aires estimează, pentru sezonul 2012/2013, o producţie de porumb de 25 milioane tone. Vremea uscată şi caldă din luna ianuarie a redus din randamentul potenţial al culturilor şi a modificat prognoza privind viitoarea producţie. În ultimul raport, USDA a estimat producţia de porumb a Argentinei la 27 milioane tone.

În condiţiile în care se va realiza o producţie de 25 milioane tone porumb, aceasta ar reprezenta o creştere cu 16% faţă de sezonul trecut (şi va fi cea mai mare din ultimele 13 sezoane), când seceta prelungită a limitat producţia la 21,5 milioane tone.

În ceea ce priveşte producţia de soia (2012/2013), oficialii argentinieni apreciază că aceasta va fi de 50 milioane tone, în timp ce previziunile USDA estimează că se vor recolta 53 milioane tone soia.

UCRAINA
Mai mult ulei de floarea soarelui

Producţia de ulei de floarea soarelui, în luna ianuarie, a fost de 338 mii tone, cu 2% mai mult decât în luna decembrie 2012 şi cu 0,6% mai mult decât în ianuarie 2012.

În ultimele cinci luni ale sezonului curent, în Ucraina s-au produs 1,635 milioane tone ulei de floarea soarelui, cu aproape 1% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

KAZAHSTAN
Au început însămânţările de primăvară

Anul acesta, după Ucraina şi Rusia, şi Kazahstanul a început mult mai devreme campania de semănat de primăvară faţă de anul trecut. Până la data de 21 februarie, în 21 de ferme s-au semănat primele 3 mii de hectare, în partea de sud a Kazahstanului.

În Ucraina, până la 20 februarie erau deja semănate 15 mii de hectare, iar în Rusia fermierii au început campania de semănat de primăvară.

BULGARIA
Exporturi mai mari

În perioada 1 iulie 2012 – 28 ianuarie 2013, Bulgaria a exportat 1,911 milioane tone, cu puţin mai mult decât în aceeaşi perioadă din sezonul 2011/2012, când au fost exportate 1,798 milioane tone. Din totalul exporturilor efectuate în sezonul 2012/2013, către statele Uniunii Europene au plecat 1,7 milioane tone grâu şi 210,561 mii tone au plecat în afara UE.

În aceeaşi perioadă din 2012/2013, au fost exportate 300,74 mii tone orz (faţă de 305,5 mii tone în aceeaşi perioadă din 2011/2012) şi 214,133 mii tone porumb (740,3 mii tone porumb în perioada similară din 2011/2012).

Exportul bulgar de floarea soarelui a fost de 317 mii tone în perioada septembrie-decembrie 2012, cu 28% mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului 2011. Principala destinaţie continuă să fie statele UE. În primele 15 zile ale lunii ianuarie 2013, Bulgaria a exportat doar 6 mii tone floarea soarelui, faţă de 50 mii tone cât s-au exportat în perioada 1-14 ianuarie 2012.

Prin portul Varna, de la începutul anului 2013, au fost exportate 110 mii tone cereale, mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. În 2012, prin portul Varna au fost manipulate 400 mii tone cereale. Pentru creşterea capacităţii portuare este necesară o investiţie de 60 milioane euro într-un nou terminal.

UE
Noi taxe la importul de etanol

Producătorii americani de etanol critică Uniunea Europeană pentru impunerea de noi taxe vamale pentru importul de etanol, ceea ce va conduce la o creştere cu 10 la sută a preţului etanolului american vândut în Europa (cca. 0,25 USD/galon).

De pe urma efectelor acestor taxe vor beneficia producătorii din Germania, Franţa, Marea Britanie şi alte state producătoare de energie regenerabilă dar, în acelaşi timp, ameninţă să sporească tensiunile comerciale transatlantice.

Taxa vamală de 62,30 euro/tonă are drept scop împiedicarea exportatorilor americani de etanol să vândă în Europa sub costul de producţie. Noua taxă vamală a intrat în vigoare odată cu publicarea oficială din 25 februarie şi, conform declaraţiilor de la Bruxelles, are drept scop protejarea producătorilor europeni de biocombustibili care au suferit „un prejudiciu material”, ca urmare a importurilor de dumping din Statele Unite în anii 2010-2011.

Producătorii americani de etanol au înregistrat în ultimele 12 luni o creştere a cotei de piaţă, ajungând la 15,7%, comparativ cu 1,9%, cât aveau în anul 2008.

BELARUS
Record la rapiţă

În Belarus, principala cultură pentru ulei este rapiţa. Nici floarea soarelui şi nici soia nu s-au cultivat înainte de 2012. Anul trecut s-au recoltat 705 mii tone rapiţă, cu 86% mai mult decât în 2011 şi cu aproape 15% mai mult decât precedentul record, înregistrat în anul 2009. Tot anul trecut s-a cultivat experimental floarea soarelui şi soia şi, chiar în condiţiile meteo dificile din vara trecută, s-au obţinut rezultate încurajatoare.

Sursa: revista-ferma.ro

1...1.9531.9541.955...1.969Pagina 1.954 din 1.969