Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova (CNPM) cere Guvernului să adopte de urgenţă un plan naţional anticriză. Preşedintele CNPM, Leonid Cerescu, a comunicat, luni, într-o conferinţă de presă la IPN, că de la începutul anului moneda naţională s-a depreciat faţă de euro cu 26%, iar faţă de dolar – cu 34%, iar acest proces trebuie stopat. Oamenii de afaceri, băncile şi factorii de decizie trebuie să facă uz de toate instrumentele pentru a calma spiritele şi a nu admite speculaţii pe piaţa valutară.

„Solicităm prim-ministrului Republicii Moldova convocarea imediată a Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară, care are atribuţia de a asigura o coordonare adecvată între autorităţile publice în cazuri de şocuri financiare extraordinare. Facem apel către Guvern să lanseze elaborarea unui plan naţional anticriză”, a subliniat Leonid Cerescu.

Alexandru Slusari, prim-vicepreşedintele CNPM, a spus că din cauza oscilaţiilor pe piaţa valutară creditele s-au scumpit, iar după ce Banca Naţională a majorat faţa de refinanţare băncile refuză să mai acorde finanţări – ceea ce afectează procesul de activitate a agricultorilor. Alexandru Slusari spune că autorităţile ar trebui să ajute agricultorii cu plata creditelor, ar putea să decidă ca împrumuturile să fie întoarse la cursul care era în momentul când au fost luate. Prim-vicepreşedintele CNPM mai spune că agricultorii sunt afectaţi şi de majorarea preţurilor la toate produsele şi mărfurile pe care le folosesc în procesul de activitate – seminţe, combustibil, fertilizanţi etc.

Potrivit lui Igor Crapivca, vicepreşedinte CNPM, este de aşteptat că întărirea leului, din ultimele zile, nu va duce imediat la micşorarea preţurilor la produsele scumpite ca urmare a devalorizării monedei naţionale. Acesta a mai spus că atât pentru consumatori, cât şi pentru agenţii economici ar fi optim un curs de 15-16 lei pentru un dolar şi 17,5-18 lei pentru un euro.

Dinu Armaşu, director executiv al CNPM, a făcut apel la autorităţi să stabilească motivele declanşării crizei pentru a evita pe viitor astfel de situaţii.

CNPM organizează vineri, 27 februarie, o masă rotundă la care urmează să fie identificate elementele ce destabilizează situaţia pe piaţa valutară, să identifice riscurile imediate şi să elaboreze politici necesare pentru depăşirea crizei.

În timp ce soiurile și hibrizii din afară își fac tot mai mult loc pe piața autohtonă, cel mai mare producător de semințe din R. Moldova vinde în Olanda, Franța, Belarus și Rusia.

De aproape o jumătate de secol, a fost mereu aproape de bătăile inimii pământului, cum îi spune Iurie Tulei agriculturii, iar acum, ajuns la vârsta de pensionare, este mulțumit că tradiția va fi dusă mai departe. Are grijă de 360 de hectare de pământ la Olănești, Ștefan Vodă, pe care răsare o gamă variată de legume pentru producerea semințelor.

„Agricultura este inima pământului”

„Este adevărat că a fost o perioadă când tendința printre fermieri era să încerce soiuri și hibrizi de semințe aduse de pe piața estică sau cea europeană. Acum observăm că se întorc la ceea ce este tradițional, autohton. Nici nu are cum să fie altfel, fiindcă semințele selectate aici sunt cele mai adecvate condițiilor climaterice, solului specific acestui teritoriu. Agricultura este inima pământului. Dacă iei inima și o pui în alt trup, ea încet se stinge”, spune agricultorul.

De la Olănești, în Franța, Olanda, Belarus și Rusia

Iurie Tulei susține că semințele nu au căzut sub incidența interdicțiilor impuse de Kremlin și de aceea exportă anual pe piața rusă semințe în valoare de peste 100 de mii de dolari. De asemenea, anual livrează în Belarus producție de 130-140 de mii de dolari. În același timp, în gospodăria de la Olănești sunt produși hibrizi care sunt destinați pieței din Olanda și Franța.

„Sunt sigur că cererea pentru soiurile tradiționale va fi în continuă creștere și fermierii vor renunța la experimente în favoarea semințelor perfecționate de oamenii de știință de la noi. Soiurile omologate în R. Moldova sunt cele mai potrivite pentru cei care doresc rezultate calitative. Totuși, cea mai mare durere a producătorilor de legume rămâne a fi lipsa accesului la irigare. Avem sisteme învechite, care consumă multă energie și care trebuie reutilate. Dezvoltarea legumiculturii autohtone depinde anume de irigare. Dacă această problemă va fi soluționată, vom fi capabili să ridicăm agricultura noastră la un alt nivel și am putea face față concurenței din afară”, susține Iurie Tulei.

Semințele de soiuri tradiționale, în mâinile fiului

Fermierul de la Olănești se gândește să se retragă din activitatea agricolă în acest an, însă o face cu sufletul împăcat. „Fiica mea este medic, iar fiul meu a fost mulți ani în SUA. Acum a revenit acasă și este alături de mine pe acest tărâm al agriculturii, care este unul plin de obstacole, dar și de împliniri frumoase. Sunt sigur că este nevoie de mult curaj ca să lupți pentru ceea ce este tradițional, însă fiul meu va prelua ștafeta și sunt sigur că va atinge obiective frumoase. Tinerii sunt cei care vor continua ceea ce am inițiat și am luptat pentru ca să fie păstrat pentru generațiile viitoare”, a afirmat producătorul.

Semințele pure

Ștefan Ciobanu reprezintă unul dintre puținii agenți economici de pe piață care ambalează semințe autohtone. O mare parte dintre acestea este procurată de la Iurie Tulei. „Sunt crescute în condiții practic ecologice, sunt aplicate tratamente foliare, adică pe frunze, fiindcă sunt din cei care toarnă la rădăcină găleți de îngrășăminte și așteaptă să crească roșia cât capul. De exemplu, este foarte important ca pe o suprafață de circa cinci hectare să fie cultivat doar un soi. Sunt semințe curate, pure, care nu sunt polenizate cu alte soiuri. Este un producător deja testat și calitatea semințelor este incontestabilă”, susține Ștefan Ciobanu, care vinde semințele ambalate la standarde europene în capitală.

Cum sunt induși în eroare cumpărătorii?

Potrivit lui Ștefan Ciobanu, sunt încă doi agenți economici care ambalează semințe autohtone și de multe ori cumpărătorii sunt induși în eroare. „Vedem pe piață semințe din Ucraina care sunt ambalate în pachețele pe care scrie „made in Moldova” pentru a înșela cumpărătorii. Aceste pachețele au un conținut de 0,2 grame, în timp ce cantitatea de semințe autohtone ambalate constituie un gram”, a explicat Ștefan Ciobanu.

Prețurile pentru un pachețel de semințe de legume variază de la un leu până la 2,5 lei, însă tânărul spune că se fac reduceri de până la 30%, în cazul în care există cerere pentru o cantitate mai mare. Ștefan Ciobanu este convins că pachețelele cu semințe de legume de soiuri moldovenești ar avea priză pe piața externă, însă susține că sunt necesare investiții consistente.

„Este greu să pătrundem în afară, deoarece nu avem nici volumul care se cere, dar este necesar și de automatizat procesul. Noi, de exemplu, ambalăm semințele manual, însă sunt convins că semințele autohtone își vor face ușor loc datorită gustului legumelor noastre care până acum a impresionat orice străin”, susține procesatorul.

Tânărul spune că prețurile la semințele procesate de firma sa nu s-au schimbat în ultimii cinci ani și, chiar dacă deprecierea leului a scumpit mai totul în jur, cei care vor legume de calitate le pot cultiva procurând semințe autohtone fără să-și golească prea mult punga.

Expert-Grup lansează, cu suportul Fundației Soros-Moldova, Studiul „Despre cum se pierd banii publici” pentru trimestrul 4, 2014, care monitorizează executarea rapoartelor Curții de Conturi după auditul efectuat la Fondul de subvenționare a producătorilor agricoli și Fondul pentru Eficiență Energetică, în 2013.

Una din principalele constatări ale acestui Raport al Curții de Conturi este că modul de repartizare al subvențiilor este unul discriminator. Alocarea inechitabilă a resurselor financiare are loc în linii mari din cauza formulei de acordare a subvențiilor, formulărilor vagi ale măsurilor de subvenționare și nerespectarea Regulamentului de acordare a acestora.

Astfel, mărimea subvenției este direct legată de perioada de depunere a cererii și poate fi finanțată diferit în dependență de măsura de subvenționare: pentru investițiile în aceeași tehnică agricolă, mărimea subvenției poate fi diferită în cazul solicitării subvenției în cadrul a două măsuri diferite. Ea poate fi diferită și pentru finanțarea în cadrul aceleași măsuri.

˝Deși procesul de subvenționare a agriculturii a cunoscut mai multe măsuri de reformă în ultimii ani, formularea vagă a măsurilor de subvenționare, nerespectarea condițiilor descrise de regulamentul de subvenționare, competența limitată a funcționarilor, dar și a beneficiarilor, au generat cheltuieli neregulamentare de cel puțin 50 de milioane de lei, chiar dacă nu au fost cauzate pierderi sau prejudicii mari (ele nedepășind 1.7 milioane de lei în 2013). În plus, dualitatea interpretării măsurilor și modul de calculare a subvențiilor pune la îndoială acrodarea a cel puțin 150 de milioane de lei˝, constată autorii studiului.

În același timp, accesul la subvenții rămâne limitat – doar 0.3% din proprietarii de pământ beneficiază de acestea, iar până în prezent, nu a fost găsită o soluție viabilă problemei informării beneficiarilor la nivel local. ˝Lipsa procedurilor clare de depunere și recepționare a dosarelor a condiționat întârzierea înregistrării a peste 111 cereri de subvenționare, În condițiile în care, suma oferită poate varia masiv în funcție de data depunerii. Din acest motiv, aceste întârzieri trezesc oarecare suspiciuni. Regulamentul actual condiționează mărimea subvenției de perioada depunerii, este cel puțin echivocă întârzierea˝, a declarat Tatiana Savva, economist Expert-Grup.

Pe de altă parte, Fondul pentru Eficiența Energetică, se confruntă și el cu probleme de acces, probleme instituționale, de competență și în plus este inconsistent față de politicile naționale în energie. Deși Fondul are o importanță majoră, în condițiile dependenței țării noastre de importul de energie, numărul de beneficiari ale acestuia este extrem de mic.

Acest impact redus este cauzat de lipsa accesului la informație despre oportunitățile de finanțare la nivel local, unde anual se oferă peste 144 milioane lei pentru proiecte, dar și de lipsa capacităților atât la nivelul autorităților publice locale, cât și la nivelul beneficiarilor. O problema și mai gravă este întârzierea finanțării la nivelul autorităților publice centrale și a întârzierii reformelor instituționale, pentru ca Fondul să devină un mecanism sustenabil și accesibil.

Descarcă studiul ˝Despre cum se pierd banii publici, T4-2014˝.

La întrebările lui Tudor Iașcenco, directorul publicației Cuvântul, răspunde Andrei Gârlea, patronul Gospodăriei Ţărănești „Gârlea Andrei P.”, gospodărie care gestionează 3800 ha de pământ.

– Aproape două decenii gestionaţi una din cele mai mari gospodării agricole din regiunea Orhei. În această perioadă, cum a evoluat situaţia producătorului agricol de la noi?

– Gospodăria noastră a fost fondată în august 2000 cu 4,75 ha pământ propriu şi 160 ha arendate pe moşia comunei Păpăuţi. În prezent administrăm 3800 ha în 11 localităţi (7 primării) din raionul Rezina. În 2002 am fondat în cadrul gospodăriei prima în ţară staţie de maşini şi tractoare particulară, în care o bună parte din tehnică era veche, restabilită cu forţele proprii. Acum dispunem de tehnică şi inventar agricol performante, utilizăm tehnologii moderne, recomandate de savanţi şi partenerii de afa-ceri. În ultimul deceniu, în ansamblu pe sectorul agroindustrial din ţară şi regiunea Orhei, starea de lucruri s-a îmbunătăţit. Dar probleme încă există destule.

– În opinia Dvs., la moment care sunt cele mai stringente probleme şi care ar fi soluţiile optimale de depăşire a lor?

– Probleme avem multe şi toate-s actuale. O bună parte din ele pot fi soluţionate doar în complex, cu eforturi bine coordonate ale autorităţilor, actorilor politici, producătorilor agricoli etc. Pentru că spaţiul de ziar este limitat, mă voi referi succint numai la câteva. Producătorii agricoli din R.Moldova suferă foarte mult din cauza monopolului şi înţelegerilor de cartel care predomină la noi în domeniul comerţului cu carburanţi, tehnică, piese de schimb, fertilizanţi, chimicale, seminţe pe de o parte, dar şi achiziţiile de produse agricole pe de alta.

Uitaţi-vă numai ce se întâmplă la noi cu produsele petroliere. Pe piaţa mondială preţurile la petrol s-au redus comparativ cu ianuarie 2014 mai mult de 2 ori. Negustorii de produse petroliere de la noi, pe parcursul anului, întâi au majorat preţurile la benzină şi motorină cu mai mult de un leu, apoi le-au redus cam tot cu atâta. Şi toţi negustorii de produse petroliere permanent ţin acelaşi preţ, deşi sunt sigur că cifrele de afaceri sunt diferite. Nu mai vorbesc de accizele foarte mari stabilite de stat la benzină şi motorină.

Tot aşa se întâmplă şi în celelalte domenii. Avem o Lege antimonopol, avem Agenţia pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Consiliul Concurenţei, Agenţiaa pentru Protecţiaconsumatorului etc., dar nimeni nu intervine cu acţiuni concrete în apărarea producătorului şi consumatorului autohton. Prin Federaţia Fermierilor, Uniagroprotect noi am solicitat Guvernului şi Parlamentului să permită şi fermierilor să aducă în ţară carburanţi, pentru propriile necesităţi. Nu ne permit, pentru că aceasta contravine intereselor importatorilor actuali de produse petroliere, o parte dintre care sunt printre parlamentari, demnitarii din structurile guvernamentale.

De mai mulţi ani se discută despre necesitatea aplicării faţă de producătorii agricoli a unui impozit unic consolidat, calculat la grad/ha. Într-un timp parcă şi conducerea de vârf căzuse de acord, dar apoi proiectul respectiv de lege iarăşi s-a pierdut undeva prin sertarele Parlamentului.

Dar problema zilierilor? În agricultură cea mai mare parte a lucrărilor sunt sezoniere şi de atâta ar trebui odată şi odată reglementate relaţiile dintre angajatori şi persoanele angajate temporar, pentru că altfel se ciocnesc cu dificultăţi şi unii şi alţii.

Moldova este o ţară agrară. Dar până azi dezvoltarea sectorului agroindustrial nu este o prioritate pentru autorităţile noastre, pentru că asta nu a coincis până acum cu interesele unor membri ai Guvernului şi Legislativului. De aici şi atitudinea neglijentă faţă de producătorii agricoli şi ramură în ansamblu.

O problemă serioasă este lipsa de transparenţă în repartizarea fondurilor, granturilor şi subvenţiilor pentru sectorul agroalimentar, faptul că o mare parte din proiectele de acte normative şi legislative ce vizează domeniul nostru nu sunt consultate cu Federaţia Fermierilor, Uniag-roprotect, alte organizaţii din sectorul agroindustrial. Avem nevoie de un mecanism eficient de responsabilizare a funcţionarilor publici pentru acţiunile sau inacţiunile lor cu impact negativ asupra agenţilor economici.

– Apropo, care este şi care ar trebui să fie, în opinia Dvs., rolul autorităţilor publice, locale şi centrale, în dezvoltarea sectorului agroindustrial?

– În primul rând, crearea unor condiţii normale de activitate.

Am în vedere elaborarea unei politici fiscale, care să stimuleze implicarea populaţiei în activitateaeconomică, dezvoltarea businessului mic şi mijlociu. Până acum autorităţile de toate rangurile, prin majoritatea actelor normative, atitudinea faţă de producători (nu numai producătorii agricoli, dar şi cei din industrie, sfera serviciilor, comerţ) au favorizat mai mult dezvoltarea economiei tenebre.

În situaţia noastră autorităţile ar trebui să fie o punte de legătură dintre producători, procesatori şi consumatori. Anume cu ajutorul autorităţilor la noi ar trebui să ajungă şi să se încetăţenească tehnica, utilajul şi tehnologiile moderne, iar, pe de altă parte, să se deschidă căile spre pieţele de desfacere a produselor autohtone. De autorităţi depinde mult dezvoltarea industriei de prelucrare, păstrare şi ambalare a producţiei agricole, accesul la diverse linii convenabile de creditare şi asigurarea stabilităţii financiare a agenţilor economici şi a persoanelor fizice; combaterea reală a atacurilor de tip rider asupra mediului de afaceri. De mai mulţi ani tot constatăm că trebuie redus cardinal numărul organelor de control, care la noi este extrem de mare, dar mai departe de vorbe lucrurile nu merg. Deşi toţi înţeleg, că anume din aceste organe cresc tentaculele corupţiei.

În baza parteneriatului public-privat ar fi bine de creat mai multe centre agroalimentare regionale, prin intermediul cărora agricultorii şi-ar comercializa producţia agroalimentară atât pentru consumatorii autohtoni, cât şi la export.

În aceeaşi ordine de idei, ar fi bine de elaborat, la nivel naţional, dat şi local un program de industrializare a localităţilor rurale, prin susţinerea creării unor întreprinderi mici şi mijlocii de prelucrare a producţiei agricole, prestarea de servicii sociale.

– Există mai multe opinii că anul curent va fi unul deosebit de dificil pentru producătorii agricoli. Dvs. de ce părere sunteţi?

– Şi eu cred că anul curent va fi dificil pentru agricultori. La mulţimea de probleme nominalizate mai sus trebuie să mai adaug că preţurile la fertilizanţi, tehnică, piese de schimb, chimicale, seminţe s-au majorat cu 30-100%, băncile au mărit dobânzile la credite, în această situaţie se majorează şi fondurile de salarizare, impozitele, taxele.

Dar posibilităţile de acoperire a acestor cheltu-ieli rămân absolut incerte. Subvenţiile oferite de stat sunt mai mult simbolice. Mulţi producători încă nu au primit subvenţiile promise pe anul trecut. Am auzit vorbe că în anul curent subvenţiile vor fi şi mai modeste. Culturile de toamnă arată destul de prost, nu se ştie ce surprize ne vor aduce celelalte culturi, dar şi piaţa de desfacere a producţiei. Din păcate, în condiţiile ţării noastre agricultura a fost şi rămâne cea mai riscantă afacere…

Sursa: Cuvintul.md

Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ion Sula a avut o întrevedere cu reprezentanţii ONG-urilor din agricultură: Federaţia Naţională a Fermierilor, „UniAgroProtect”, „Moldova-Fruct”, „Agroiform” şi Asociaţia Cultivatorilor de Struguri.

În cadrul discuţiei au fost abordate mai multe probleme din actualitatea agricolă, anunță serviciul de presă al MAIA.

Reprezentanţii structurilor nonguvernamentale din domeniul agricol au expus propuneri privind majorarea Fondului de Subvenţionare pentru anul curent, încheierea repartizării compensaţiilor pentru pomicultorii şi viticultorii care au suferit pierderi de pe urma embargoului rusesc, utilizarea eficientă a Creditului Polonez, continuarea activităţilor de fondare a Centrului Naţional Agroalimentar.

În urma unui schimb productiv de opinii, Ministrul Agriculturii a susţinut în mare parte propunerile formulate, urmând ca acestea să fie studiate şi de alţi factori de decizie, cum ar fi Ministerul Economiei şi cel al Finanţelor.

Comisia Naţională de Integritate a dispus iniţierea controlului în privinţa ex-ministrului Agriculturii, Vasile Bumacov. Membrii CNI îl suspectează că, în perioada mandatului său, ar fi încălcat regimul juridic al conflictului de interese.

Asta deoarece copiii săi, Diana şi Vitalie Bumacov, ar activa în cadrul unor instituţii subordonate ministerului, până mai ieri, condus de Bumacov.

Comisia Naţională de Integritate ar fi constatat că Diana Bumacov, fiica ex-ministrului Agriculturii Vasile Bumacov, ar fi angajată în cadrul Unităţii pentru implementarea Programului de restructurare a Sectorului Vitivinicol. Instituţia subordonată Ministerului Agriculturii, a fost înfiinţată în anul 2010 în vederea gestionării unui împrumut de 75 de milioane de euro din partea Băncii Europene pentru Investiţii.

Totodată, Vitalie Bumacov, fiul ex-ministrului, ar activa în cadrul Fondului „Provocările Mileniului”, instituţie creată de Guvern în urmă cu cinci ani, în vederea implementării unui program de modernizare a sectorului agricol. În cadrul aceleiaşi structuri, Vasile Bumacov a activat în calitate de membru al Consiliului de Observatori.

Contactat de Jurnal TV, fostul demnitar a respins acuzaţiile. El a declarat că fiul său a fost selectat în urma unui concurs, iar fiica nu a fost niciodată angajată în cadrul instituţiilor subordonate Ministerului Agriculturii.

Dacă se va stabili că a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, fostul ministru al Agriculturii, Vasile Bumacov, riscă o amendă de până la 6 mii de lei.

Producătorii agricoli care au luat credite de la bănci în valută străină sunt în pragul falimentului. Aceştia susţin că odată cu creşterea euro şi dolarului valoarea creditelor s-au dublat. Fermierii aşteaptă susţinere din partea statului, în caz contrar riscă să fie judecaţi, iar afacerile lor să fie închise, transmite Studio-L TV.

A vrut să facă investiţie în agricultură, dar s-a pomenit în situaţia că va trebui să vîndă tot ce are pentru a rambursa creditul de la banca. Vorbim despre Vasile Bacal din satul Caplani raionul Ştefan Vodă. Fermierul cultivă de mai mulţi ani fructe şi legume în sud-estul ţării, iar în anul 2012 a decis să ia un credit de la bancă de 150 de mii de dolari pentru a-şi construi un frigider de păstrare a producţiei agricole. Creditul urma să fie rambursat pînă-n anul 2017 cu o rată a dobînzii de 4,5 la sută.

Bărbatul povesteşte că în momentul cînd a făcut împrumutul un dolar american pe piaţa din Moldova constituia 12 lei şi 50 de bani, acum însă acesta este de aproape 25 de lei, iar în loc de un milion şi jumătate de lei care trebuia să-i ramburseze, acum este nevoit să întoarcă băncii peste trei milioane, cifră care îl bagă în faliment.

Anul acesta Vasile Bacal a produs peste o mie de tone de ceapă şi cîteva sute de tone de struguri, bărbatul spune că de obicei ceapa era exportată în Federaţia Rusă şi un procent foarte mic în Europa. Acum însă exportul a fost stopat, iar ceapa rămîne încă în frigider.

Din cei 150 de mii de dolari împrumutaţi de la bănci fermierul a construit un frigider modern în care poate fi stocat în jur de o mie de tone de fructe şi legume.

[youtube_sc url=”https://www.youtube.com/watch?v=x9wnHO18KXk”]