Au rămas pe drumuri după ce banca le-a luat și ultimul capăt de ață. Producătorii se simt ca „niște peștișori vânați și înghițiți de rechinii bancari”, scrie jurnalista Virginia Nica pentru Ziarul Național.
Nu-și putea găsi locul în dimineața ceea, totul în căsuța lui i se părea de neprețuit și parcă nu-i venea să creadă că nimic din ce a strâns o viață nu avea să-i mai aparțină. Andrei Eftodii din Căușeni aștepta ca, în câteva clipe, să sosească cei care îi vor lua totul și spune că nu putea să se oprească din a strânge la piept orice lucrușor de parcă așa avea să ia o parte cu sine.
„Cine o să ude florile?”
„M-a răzbit durerea atunci când am văzut că îmi iau toate florile de pe pervaz. Deja cât de bărbat eram, fără să vreau am simțit cum mă podeau lacrimile și i-am întrebat: De ce le luați? N-o să le puteți vinde la licitație. Cine o să le ude acolo? Nici nu se uitau în direcția mea, iar eu știam că așa și o să se ofilească și o să moară acolo”, a declarat producătorul.
Andrei Eftodii a contractat un credit de 300 de mii de lei în 2010 din care a achitat aproximativ o treime în primul an când a avut venituri de la cele zece hectare de livadă. Ca tot fermierul, a vrut și el să investească, să dețină un frigider pentru depozitarea fructelor și a mai împrumutat 25 de mii de euro, dar din acel moment spune că a călcat parcă într-o mlaștină unde orice ar fi făcut simțea cum se duce la fund. „Vindeam și cu 15 lei kilogramul de piersici și caise, iar acum, pe lângă înghețuri și alte nenorociri, prețul a căzut la doi-trei lei, iar piețele mi s-au închis”, spune cu un glas stins fermierul.
Fermierii, loviți de sistemul nemilos
Potrivit pomicultorului din Căușeni, deși veniturile nu-i umflau buzunarele, achita în lunile de vară circa 14 mii de lei lunar pentru credit cu o dobândă la creditul în lei de 20%, iar pentru creditul în euro această valoare era de 9%. „Nu învinuiesc anume această bancă. Suntem loviți de acest sistem nemilos, care ne pune la pământ și văd tot mai mulți fermieri disperați din cauza băncilor. Iată am lăsat în gaj terenul, casa și două hectare de pământ. Mi s-a luat în schimb tot. Mi-au luat și bunurile din casă, suprafața de livadă rămasă, frigiderul nefinalizat. Soția bolnavă de inimă nici nu știe. Iar mie mi-e rușine că umblu ca un boschetar”, s-a plâns Andrei Eftodii.
Ca niște peștișori, vânați de rechini
Juristul băncii comerciale, Octavian Croitoru, susține însă că s-au încercat toate căile pentru a nu se ajunge la sechestrarea bunurilor, însă producătorul nu a putut să întoarcă împrumutul, iar dobânzile sunt cele care au fost negociate la data încheierii contractului. Cazul producătorului de la Căușeni nu este unul singular, o asociație de producători vorbind despre un pomicultor care și-a pus capăt zilelor din cauza datoriilor bancare, iar vinificatorii spun că băncile lovesc mai tare în ei decât embargoul rusesc. „Nu ne mai pierdeam noi fără piața rusă, dacă nu erau datoriile acumulate din cauza dobânzilor înalte și dacă băncile nu ne includeau în „zona de risc”, refuzând să ne dea bani. Marea problemă este și în garantare, băncile solicitând un gaj despre care numai poți visa. Acum noi ne simțim ca niște peștișori vânați și înghițiți de rechinii bancari”, spune producătorul vinicol Petru Onofrei din Cahul.
Astăzi, datoriile vinificatorilor moldoveni la bănci se ridică la 1,73 de milioane de lei, iar pentru a spori accesul la finanțare al fermierilor, Ministerul Agriculturii își arată intenția de a crea, cu ajutorul partenerilor de dezvoltare, un fond de garantare al creditelor de cel puțin 30 de milioane de dolari.
BNM: „Lucrurile nu se schimbă peste noapte”
În timp ce în țările Uniunii Europene rata medie la dobânzile creditelor pentru investiții este de circa 3,85%, în R. Moldova acestea ajung să fie și de patru ori mai mari. Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei, Dorin Drăguțanu, a declarat pentru Ziarul NAȚIONAL că este de acord cu faptul că aceste dobânzi sunt foarte mari, însă lucrurile nu se schimbă peste noapte. „BNM, prin politica de țintire a inflației pe care am aplicat-o începând cu 2010, influențează aceste rate. Ele s-au înjumătățit în ultimii cinci ani, de la peste 20% în 2009, la peste 10% în 2014, deși încă sunt percepute ca rate destul de înalte. Problema nu poate fi soluționată simplu și rapid. Iată noua Lege a gajului va permite includerea bunurilor mobile ca garantare pentru credite la bănci și este necesar ca să avem o mai bună competiție a creditelor”, a precizat guvernatorul.
