Recoltarea lucernei, ca şi a celorlalte culturi furajere, constituie o lucrare de mare importanţă în fermele de creştere a animalelor, deoarece aceasta influenţează direct producţia, valoarea nutritivă a furajului şi durata de folosire a culturii. Stadiul de dezvoltare a plantelor constituie indicele morfologic ce determină momentul optim de recoltare a culturilor de lucernă, se arată într-un articol publicat de revista Ferma.
Momentul optim de cosire pentru producţii de peste 40 t/ha
Cosirea plantelor de lucernă într-o fenofază timpurie de vegetaţie (în stadiul vegetativ sau butonizare) are ca efect creşterea calităţii furajului (conţinut mai scăzut în fibre şi o digestibilitate mai ridicată, conţinut mai mare de proteine), dar şi o producţie de masă verde mai scăzută. Odată cu înaintarea în vegetaţie, deşi producţia are o tendinţă de creştere, scade puternic calitatea furajului, prin diminuarea suprafeţei foliare a plantelor şi implicit a conţinutului de proteine, respectiv a digestibilităţii (vezi figură). Ca urmare, stabilirea perioadei de recoltare între fenofazele de butonizare şi început de înflorire constituie momentul optim de cosire a plantelor de lucernă.
Scăderea valorii nutritive a lucernei este determinată şi de proporţia de frunze, care, odată cu înaintarea în vegetaţie, înregistrează o diminuare semnificativă. Astfel, din datele prezentate în Tabelul 1 rezultă o descreştere proporţională a acestui parametru de la aproximativ 70% (în faza vegetativă a lăstarilor), până la 30-40%, în faza de înflorire deplină. Scăderea proporţiei de frunze determină şi o diminuare drastică a conţinutului de proteină, de la 22-24% la 16-18%. Aceste rezultate confirmă recomandarea care stabileşte ca moment optim de recoltare a lucernei, intervalul de vegetaţie între butonizare – început de înflorire, când plantele au cea mai mare proporţie de frunze (50-60%) şi când se pot realiza producţii de peste 40 de t/ha masă verde, cu un conţinut de proteine brute între 20 şi 22%.
Numărul şi intervalul de cosiri
În timpul fiecărui an de vegetaţie lucerna realizează mai multe recolte, în funcţie de zona de vegetaţie, de condiţiile de tehnologie aplicată şi de condiţiile climatice. Unele studii efectuate, privind numărul şi intervalul de cosiri, demonstrează influenţa pe care o au aceşti parametri tehnici asupra producţiei şi calităţii lucernei (Tabelul 2).
În condiţiile în care se realizează 3-4 cosiri pe an, la intervale de 45-50 de zile, se obţin producţii mai mari de fitomasă furajeră (50-60 t/ha), cu un conţinut mai scăzut de proteină brută (15-18%), dar cu o cantitate mai mare de proteină brută la unitatea de suprafaţă. În zonele în care lucerna se recoltează mai des, cu 5-6 cosiri pe an, la intervale mai mici, de 30-35 zile, iar cosirea plantelor are loc la început de butonizare, producţia scade la 35-40 de t/ha, dar creşte valoarea nutritivă a furajului (conţinutul de proteină brută de 20-23%). Totuşi, numărul mai mare de cosiri va duce, inevitabil, la scăderea perioadei de folosire a culturilor de lucernă, de la 5-6 ani la 3-4 ani.
Verigi tehnologice esenţiale pentru extinderea longevităţii şi perenităţii lucernei
Înălţimea de cosire este un parametru important ce influenţează atât producţia, cât şi calitatea furajului, dar mai ales longevitatea folosinţei şi perenitatea lucernei. Astfel, rezultatele a numeroase studii consideră că înălţimea optimă de cosire a lucernei, la care se obţine o producţie bună cu o proporţie mai mare de frunze şi cu o valoare ridicată a furajului, este de 5-7 cm.
În condiţiile în care cosirea se efectuează la o înălţime mai mare, creşte proporţia de resturi organice (de plante) rămase pe teren, ce influenţează negativ calitatea furajului.
De asemenea, cosirea la o înălţime mai mică influenţează negativ capacitatea de refacere vegetativă a lăstarilor, dar şi calitatea şi producţia lucernei. Aceasta, deoarece, la baza plantelor (la nivelul solului) există o zonă cu substanţe nutritive de rezervă ce asigură refacerea vegetaţiei şi perenitatea plantelor.
Cosirea la înălţimea mai mică de 5 cm antrenează o pierdere importantă a acestor substanţe de rezervă, având ca rezultat scăderea vitezei de refacere a lăstarilor şi epuizarea treptată a acestora până la dispariţie.
Totodată, o înălţime de tăiere mai mică favorizează dezvoltarea mai rapidă a unor specii de buruieni (ştevia), care concurează puternic plantele de lucernă. De asemenea, la această înălţime de tăiere, lumina pătrunde mai bine, favorizând germinaţia unor seminţe de buruieni. Această infestare cu buruieni afectează puternic durata de folosire a culturilor de lucernă. În timpul perioadelor de secetă, cosirea joasă favorizează o pierdere şi mai mare a apei prin evaporaţie din sol, ca urmare a spaţiilor de teren neacoperite cu vegetaţie.
În condiţiile realizării unei cosiri la înălţimea optimă de 5-7 cm, frunzele rămase în urma tăierii asigură continuarea procesului de fotosinteză şi refacerea rapidă a vegetaţiei pentru următorul ciclu de producţie.
În general, efectul înălţimii de tăiere are o importanţă mai mare asupra creşterii randamentului decât asupra valorii nutritive a lucernei. Această afirmaţie este confirmată de unele rezultate ştiinţifice care consideră că reducerea cu 1 cm a înălţimii de cosire creşte randamentul cu 0,1-0,4 t/ha substanţă uscată, dar scade valoarea nutritivă. Această situaţie îl obligă pe fermier să facă un compromis între realizarea unor producţii mari, cu o valoare nutritivă scăzută, sau o producţie bună, dar cu o calitate mai mare a furajului.
TABELUL 1: PROPORŢIA DE FRUNZE ŞI CONŢINUTUL DE PROTEINĂ BRUTĂ AL PLANTEI DE LUCERNĂ ÎN TIMPUL FENOFAZELOR DE CREŞTERE
TABELUL 2: INFLUENŢA NUMĂRULUI ŞI INTERVALULUI DE COSIRI ASUPRA PRODUCŢIEI ŞI CALITĂŢII LUCERNEI
MODUL DE EVOLUŢIE A PRODUCŢIEI ŞI A CALITĂŢII FURAJULUI, ÎN PERIOADA STADIILOR DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE A PLANTELOR DE LUCERNĂ
Un articol publicat în revista Ferma nr. 10/215 (ediţia 1-14 iunie 2018)
Comentarii