Patologiile organelor digestive sunt în topul bolilor interne neinfecțioase la animalele de fermă. Schimbarea regimului de alimentație și înlocuirea bruscă a furajelor influențează negativ procesele de digestie.
În menținerea funcțiilor digestive și a metabolismului sănătos contează și calitatea furajelor, echililbrul și structura rației.
În funcție de organele sistemului digestiv, care sunt afectate, bolile acestora se divid în câteva grupuri:
- Afecțiuni ale cavității bucale, faringelui și esofagului;
- Afecțiuni ale prestomacelor și a cheagului;
- Afecțiuni ale intestinelor.
În continuare vom descrie cele mai răspândite boli ale sistemului digestiv la rumegătoarele mari.
Citiți și despre ologirea vacilor după fătare.
Stomatita la vaci
Este o afecțiune a mucoasei bucale. Poate fi provocată de factori mecanici, termici, chimici, biologici ș.a.
Etiologia. Iritațiile mecanice și leziuni ale mucoasei bucale în urma consumului de furaje aspre, cu vârfuri și margini tăioase, în urma uzurii inegale a dinților dar și din cauza pătrunderii corpilor străini.
Iritațiile chimice, care apar la administrarea preparatelor medicamentoase, la consumul plantelor toxice, a furajelor alterate, afectate de mucegai ș.a.
Simptome. Este afectat procesul de preluare a hranei și rumegarea. Apar leziuni, ulcere, vezicule sau papile dureroase în cavitatea bucală.
Mucoasa este uscată, edematoasă, mai ales în regiunea palatului dur (cerul gurii). Pe limbă, gingii, mucoasa buzelor și a obrajilor se foarmează placă de culoare gri-albuie.
Persistă miros respingător-ducliu din cavitatea bucală. Crește salivația, în special la etapele tardive. La îmbolnăvirea repetată poate apărea și febra.
Tratament. Afecțiunile mucoasei bucale de regulă se tratează complet în decurs de 5-10 zile.
La depistarea primelor simptome, din rație se exclud furajele dure, iritante. Se hrănesc doar fân moale de luncă, iarbă, fân opărit, rădăcinoase fierte.
Tratamentul local este necesar doar în cazuri severe. În rest se limitează la spălături cu diferite soluții speciale, pe care le va recomanda farmacistul sau medicul veterinar.
Faringita la vaci
Este o inflamație a țesuturilor faringelui.
Etiologia. Cele mai frecvente cauze sunt: consumul de apă rece, păscutul ierbii, acoperite cu brumă sau rouă rece, precum și agenți patogeni ai bolilor infecțioase (pasteureloza, antraxul ș.a.).
De asemenea poate fi provocată de leziuni mecanice, în urma consumului alimentelor fierbinți, administrarea medicamentelor, alimentelor dure, tăioase, sau la pătrunderea în faringe a obiectelor străine.
Simptome. Mărirea în volum a regiunii faringelui, senzații dureroase la palpație, poziția animalului cu gâtul întins înainte, mai ales când înghite hrana.
Este dereglată deglutiția, apare salivația excesivă. Pofta de mâncare rămâne în normă, rumegarea are loc mai încet. În caz de îmbolnăvire repetată, temperatura animalului poate crește cu 2-3oC.
Tratament. De regulă, faringita se tratează în 10-15 zile. În cazuri severe aceasta poate dura mai mult, ducând la complicații, ca pneumonia, pleurita, pericardita ș.a.
Pentru ca animalul să înghită mai ușor se va schimba rația, făcându-se accent pe fânurile de consistență moale sau opărite, iarbă de luncă.
Se indică și comprese pentru încălzire, proceduri fototermice (lampe UV). În cazuri mai grave se administrează antibiotice intramuscular.
Se fac și inhalări, irigări ale mucoasei faringelui cu soluții slabe de peroxid de hidrogen, sare de bucătărie ș.a.
Obstrucția esofagiană
Afecțiune destul de fregventă la rumegătoarele mari, care constă în blocarea parțială sau totală a esofagului, fapt ce împiedică trecerea bolului alimentar.
Etiologie. Poate fi cauzată atât de alimentația greșită, cât și de pătrunderea în tractului digestiv a obiectelor străine.
Furajele, care cauzează cel mai frecvent obstrucția sunt leguminoasele și rădăcinoasele (sfeclă, cartofi, morcov ș.a.), care se administrează în formă și dimensiuni necorespunzătoare și sunt consumate lacom.
Simptome. Animalul brusc devine agitat, refuză hrana, crește salivația. Poate fi mărită în dimensiune regiunea șanțului jugular stâng.
Zona devine dureroasă la palpație. La obstrucția completă vaca rumegă în gol, înghite des, salivația devine spumoasă, poate apărea tusea și timpanismul ruminal.
Respirația devine dificilă, mucoasele cianotice (culoare albăstruie).
Tratament. Presupune în primul rând eliminarea obiectului străin. Acesta poate fi extras sau împins în rumen.
Manipulările pot fi efectuate cu mâna sau cu sonda specială. Se poate administra intern ulei vegetal pentru lubrifierea tractului.
În caz de timpanism sever se face puncția rumenului. Pentru înlăturarea spasmului se administrează subcutan soluție de atropină sau platifilină.
Afecțiunile prestomacelor și a cheagului
Prestomacele joacă rol primordial în digestie datorită procesului de fermentare și descompunere, efectuat cu ajutorul microflorei ruminale.
Bolile acestora se referă în mod principal la dereglarea funcției motorii a prestomacelor.
Pot fi afectate și procesele biocghimice în digestia ruminală, la fel ca și echilibrul acido-bazic (acidoza sau alcaloza).
Atonia ruminală
Este o dereglare a funcției motorii (contracției) a rumenului. Poate fi acută sau cronică. Se întâlnește frecvent la vacile de lapte în stabulație.
Etiologie. Poate fi cauzată de hrănirea în abundență cu furaje concentrate, siloz de calitate inferioară, afectat de mucegai ș.a.
La fel, influențează și trecerea bruscă de la furaje suculente la cele uscate, precum și lipsa de mișcare.
Atonia secundară cu evoluție cronică este provocată de diferite boli infecțioase, mastite, reticulite, dereglări metabolice, inflamații ale cheagului, boli ale ficatului, plămânilor sau a cordului.
Simptome. Pierderea poftei de mâncare și refuzul hranei, slăbiciuni, izolare de turmă, apatie, dereglarea rumegării și a eructației, ocazional mărirea în volum a rumenului.
Contracțiile ruminale sunt rare și cu intensitate scăzută. Vaca poate fi constipată, fecalele se reduc în volum, sunt acoperite de mucus.
Temperatura corporală de regulă se menține în normă. La atonia secundară, invers, apare febra.
Boala are caracter cronic, starea animalului se poate ameliora pe o perioadă, apoi brusc deveni gravă. Vacile treptat slăbesc, pierd din greutate și productivitate.
Tratament. Atonia acută decurge rapid, însănătoșirea animalului are loc peste 3-5 zile. Vaca se ține la dieta foamei primele două zile, apă se dă la discreție.
Mai târziu se hrănește cu fân moale, apă cu puțină tărâță, rădăcinoase crude (morcov, sfeclă, cartofi).
Se efectuează masajul rumenului de 2-3 ori pe zi, câte 10-15 minute.
În caz de acumulare a gazelor în rumen, se face sondarea acestuia, se elimină o parte din conținut, introducându-se în schimb 2-3 litri de conținut ruminal de la o vacă sănătoasă.
Pentru activarea fucției motorii se administrează intravenos soluție de clorură de sodiu sau novocaină cu glucoză.
Procedura se repetă o dată pe zi timp de 3 zile. Din remediile naturale se recomandă intern tincturi de veratrum, rădăcină de gențiană, pelin sau alcool etilic (vodcă, țuică) 200-500 ml.
Timpanismul ruminal la vaci
Este caracterizat prin acumulări de gaze în rumen, cu mărirea în volum a acestuia.
Etiologie. Cel mai frecvent factor cauzal este hrana cu furaje necorespunzătoare, care provoacă fermentația excesivă și formarea de gaze.
Pericol prezintă pășunatul pe imaș cu plante boboase (lucernă, mazăre) sau pe imaș cu rouă, alimentația cu frunze de varză sau sfeclă, iarbă proaspăt cosită sau alterată.
O altă cauză poate fi excesul de concentrate, trecerea de la stabulație la pășunat, făcută cu neatenție.
Dacă nu se hrănesc cu fân înainte de ieșirea la pășune, vacile mănâncă lacom multă iarbă suculentă, care cauzează meteorismul.
Simptome. Semnele apar brusc. Vaca devine neliniștită, refuză hrana, des întoarce capul spre abdomen, ține spatele încovoiat, se culcă și se scoală des.
Abdomenul se mărește considerabil în volum în partea stângă, la palpare este dur. Contracțiile ruminale sunt slabe sau dispar complet.
În cazuri avansate animalul respiră greu, cu gura deschisă și gâtul întins. În lipsa tratamentului vaca suferă de insuficiență de oxigen, pulsul se intensifică, mișcările devin discoordonate, vaca cade și moare de asfixie, paralizia cordului sau intoxicație.
Tratament. Evoluția bolii depinde de acțiunile întreprinse. Prognosticul este rezervat, fiind dependent de tratament și de faza administrării acestuia. Se întreprind măsuri pentru a provoca eructația.
Se scoate limba afară, iritând mecanic palatul moale, se efecuează masajul rumenului, apăsând intens cu pumnul, vaca se plasează pe pantă, cu trenul anterior mai sus, se asigură mișcarea intensă, preferabil pe pantă, spre deal.
Din remediile tradiționale se dau intern ulei de floarea-soarelui, alcool etilic, borș acru, bicarbonat de sodiu, cărbune activat, tinctură de veratrum.
Farmacistul veterinar poate recomanda și preparate medicamentoase contra timpanismului.
În caz, că măsurile efectuate nu dau rezultat, gazele trebuie evacuate mecanic.
Procedura se face cu ajutorul sondei, puncției ruminale cu ajutorul trocarului sau, în cazuri severe, operatoriu, prin rumenotomie.
Reticulita traumatică la vaci
Prezintă inflamația rețelei, provocată de perforarea acesteia la ingerarea obiectelor străine, de regulă metalice și ascuțite.
Etiologie. Datorită structurii anatomice a aparatului digestiv (preluarea hranei cu limba), vacile sunt incapabile să selecteze ce nimerește în stomac.
Din cauza pășunilor poluate, acestea des înghit obiecte străine, prioritar metalice (sârme, ținte, ace ș.a), care pătrund în tractul digestiv și se opresc la nivelul rețelei, perforând-o.
Ulterior apare inflamația organului propriu zis sau a celor vecine cu trecerea infecției în cavitatea abdominală.
Simptome. Dureri în regiunea abdominală, care fac animalul neliniștit. Se observă poziții și mișcări neobișnuite. Scade pofta de mâncare, productivitatea.
Poate crește temperatura corporală. Senzațiile dureroase pot fi observate la orice mișcare specifică, la mersul la vale, la culcare și sculare.
Caracterul distinct al afecțiunii se consideră durerea în regiunea procesului xifoid la palpare, această manipulare fiind cel mai frecvent folosită pentru diagnostic.
Tratament. Este îndreptat spre înlăturarea obiectului străin din rețea. De regulă se face cu ajutorul unei sonde magnetice, cu condiția, că obiectul nu a ieșit din cavitatea reticulară.
În cazuri mai avansate se efectuează intervenții chirurgicale, pentru depistarea și extragerea obiectului străin.
Terapia conservativă presupene măsuri de recuperare a funcțiilor organelor afectate.
În acest scop, animalului i se asigură regimul de odihnă și o dietă corespunzătoare. Se limitează hrana cu furaje grosiere.
Gastroenterita la vaci
Reprezintă inflamația, prioritar acută, a mucoasei gastrice și intestinale.
Afectează animalele de toate vârstele, dar mai frecvent tineretul, atingând rate de îmbolnăvire până la 80-100% din efectiv.
Etiologia. Îmbolnăvirile masive pot avea loc la încălcarea tehnologiei de prelucrare a furajelor, condițiile sanitar-veterinare necorespunzătoare, cu slăbirea imunității, dar și la infecții în masă cu diferiți agenți patogeni.
Simptome. Cel mai important semn al bolii este schimbarea consistenței maselor fecale.
Acestea sunt moi, cu prezența mucusului și a particulelor de hrană nedigerată. Diareea este însoțită de un miros puternic respingător.
De la contracțiile permanente pentru efectuarea actului de defecare, membrana mucoasă a intestinului gros poate ieși în afară.
Animalul este epuizat, lipsește pofta de mâncare, temperatura corporală crește. Se intensifică pulsul și respirația.
Poate fi înregistrată pierderea în greutate, reducerea elasticității pielii și a luciului părului.
Tratament. Animalul bolnav se izolează imediat, pentru a exclude posibilitatea transmiterii infecției la tot efectivul, se limitează hrănirea acestuia, se anunță medicul veterinar.
Acesta poate face spălături gastrice, pentru eliminarea toxinelor, cu ajutorul soluției izotonice sau cu bicarbonat de sodiu. Pentru golirea intestinelor se administrează laxative.
Pentru evitarea epuizării animalului, în apa pentru consum acestuia i se adaugă glucoză, clorură de sodiu, acid ascorbic.
Se prescriu antibiotice pentru combaterea agenților patogeni și vitamite pentru recuperare.
Pentru restabilirea florei intestinale se administrează probiotice. Treptat și cu grijă se revine la alimentația normală.
Comentarii