Pe măsură ce Republica Moldova înaintează pe drumul preaderării la Uniunea Europeană, legislația privind materialul semincer începe să fie armonizată cu regulile comunitare.
În cazul semințelor de legume, acest lucru înseamnă, printre altele, introducerea obligativității certificatului ISTA la import.
Pentru marii jucători din piață, această cerință este parte din normalul comerțului internațional. Pentru companiile mici, care importă cantități reduse de semințe pentru pasionații de legumicultură, aceeași regulă devine însă o barieră costisitoare, uneori imposibil de depășit.
Acest articol explică unde se află dificultățile, care sunt consecințele pentru micii importatori și ce soluții pot fi inspirate din experiența statelor UE.
Ce reprezintă certificatul ISTA în logica UE
Certificatul ISTA, emis de laboratoare acreditate, confirmă puritatea, germinația, umiditatea și alte caracteristici ale semințelor. În comerțul internațional este considerat standardul minimal pentru verificarea calității.
În procesul de aliniere la acquis, UE cere ca semințele importate din țări terțe să respecte metodele ISTA, pentru a asigura aceleași garanții ca materialul produs în interiorul Uniunii.
Această cerință, justificată pentru loturile industriale, devine problematică atunci când este aplicată uniform tuturor importurilor, indiferent de dimensiune.
De ce certificatul ISTA devine o problemă pentru importatorii mici
Dificultățile apar în mai multe zone:
- Certificatul ISTA este costisitor, iar costul nu se raportează la valoarea importului, ci la fiecare lot (specie-soi-producător).
- Pentru loturile mici, de câteva sute de plicuri, prețul certificatului poate depăși valoarea comercială a semințelor.
- Importatorii mici sunt obligați fie să transfere costul în prețul final (ceea ce face semințele inaccesibile), fie să renunțe la anumite soiuri, fie să abandoneze complet importurile.
- În paralel, procesul logistic este complicat: prelevare oficială, expedierea probelor, așteptarea rezultatelor și coordonare cu autoritățile fitosanitare.
În final, segmentul de nișă – semințe pentru grădinari amatori și colecționari – este cel mai lovit. Dispare diversitatea, apar întârzieri, iar unii distribuitori renunță complet la anumite produse.
Ce spune experiența statelor membre ale UE
Statele UE s-au confruntat și ele cu această tensiune între controlul oficial și accesul la diversitate. Soluțiile aplicate au fost variate, dar toate merg în aceeași direcție: reguli diferențiate pentru segmentul nonindustrial.
Cele mai reușite instrumente europene includ:
- Derogări pentru cantități mici destinate utilizatorilor neprofesioniști.
- Regimuri speciale pentru „varietăți de conservare” sau soiuri tradiționale – cu cerințe simplificate și limite cantitative.
- Reducerea cerințelor de certificare pentru semințele destinate grădinarilor amatori.
- Posibilitatea ca materialul să fie controlat la destinație, nu obligatoriu la frontieră.
- Acceptarea unor certificate alternative (precum Blue Certificate) pentru fluxurile cu risc scăzut.
Aceste mecanisme arată că Bruxelles-ul nu tratează uniform toate tipurile de importuri, iar flexibilitatea există deja în cadrul legislativ european.
Ce soluții ar putea adopta Republica Moldova
Pornind de la aceste modele, Moldova poate adapta legislația astfel încât să respecte logica europeană, dar și să protejeze micii importatori și pasionații de legumicultură.
1. Derogări automate pentru cantități mici. Introducerea unor praguri sub care importurile destinate utilizatorilor neprofesioniști să beneficieze de reguli simplificate. Ar reduce costurile și ar menține diversitatea pe piață.
2. Regim simplificat pentru semințele pentru amatori. Crearea unei categorii speciale de „material semincer pentru utilizatori neprofesioniști”, cu:
- etichetare minimală,
- trasabilitate,
- controale prin sondaj, nu certificare obligatorie pentru fiecare lot.
3. Control la destinație și valorificarea capacităților naționale. Republica Moldova dispune deja de laboratoare care pot testa semințele conform metodologiilor ISTA. În loc să condiționeze intrarea în țară de certificatul extern, statul ar putea accepta ca analizele să fie efectuate intern, după import, pentru loturile mici.
4. Folosirea certificatelor alternative. Pentru fluxurile cu risc redus, Blue International Certificate poate fi suficient, cel puțin în perioada de tranziție.
5. Sprijin economic pentru operatorii mici. Cofinanțarea analizelor, scheme de ajutor pentru microîntreprinderi și cooperative sau scutiri de taxe pentru loturile destinate segmentului de hobby.
Comentarii