Creșterea racilor – cerințe, particularități

Aclimatizarea racilor și creșterea lor pentru a obține profit este o activitate relativ nouă, abia după anul 1950 în numeroase țări din Europa au început să se studieze condițiile necesare de întreținere în crescătorii specializate.

Specii de raci recomandate pentru creștere

Speciile de raci răspândite și recomandate pentru creștere în regiunea noastră sunt racul de râu (Astacus astacus) și racul de baltă (Astacus leptodactylus), ultimul fiind rezistent la „pesta racului” și posedă o plasticitate ecologică înaltă față de condițiile mediului.

Interesul sporit față de aceste crustacee se datorează:

• cărnii gustoase și ușor digerabile;
• prețului înalt de comercializare;
• concurenței mici.

Racii pot fi crescuți în sistem intensiv în bazine speciale în spații închise, sau extensiv în lacuri artificiale.

Condiții necesare pentru întreținerea racilor

Apa trebuie să fie suficient de bogată în oxigen dizolvat, peste 5,2 mg O₂/l, cu pH-ul între 7-8,5 și temperatura apei în perioda de vară de la 14 până la 22^oC.

Au nevoie obligatoriu de adăposturi de 20 cm lungime, 12 lățime și 9 cm înălțime. Pentru acestea pot servi pietre, rădăcini de arbori, veselă uzată ș.a.

Creșterea dirijată a racilor în condiții rentabile este strâns legată cu punerea la punct a reproducerii. Pentru aceasta se recomandă procurarea femelelor purtătoare de ouă.

Obținerea de răcușori se realizează în heleșteie speciale, cu adâncimea între 1,5-2,5 m, cu temperatura apei de 18-20^o C, cu 5,2-6,2 mg O₂/l dizolvat și cel uțin 33 mg Ca/l apă.

Etapele de dezvoltare și creștere a racilor

Dezvoltarea ouălor de rac durează 7-8 luni, timp în care femela, prin mișcări ritmice, le asigură oxigen și le spală de diferite particule. Ecloziunea se face prin ruperea membranei oului de către embrion, de aici începe stadiul larvar care durează 7-10 zile.

După această perioadă are loc prima năpârlire a răcușorilor, care ramân în continuare protejați de abdomenul mamei. După o nouă năpârlire, în a 18-20-a zi de la ecloziune răcușorii devin autonomi și ating lungimea de 12,5 mm și 50 mg în greutate.

În vara anului I au loc 5 năpârliri, în vara a II-a și a III-a câte 3. Năpârlirea racilor are loc și în vara anilor IV și V, constituind un fenomen complex, când corpul se debarasează de carapacea veche și o înlocuiește cu alta mai voluminoasă, realizând astfel creșterea corpului.

Un rac de consum de cca 9 cm, se obține la vârsta de 3-4 ani, dacă este întreținut și hrănit corespunzător.

Creșterea și dezvoltarea corpului la rac continuă până la vârsta de 5-6 ani, cu unele diferențieri în funcție de sex și abundența hranei.

Lungimea corpului și masa corporală a racilor în funcție de vârstă

Racii tineri în primele stadii de dezvoltare preferă hrana de origine animală, în timp ce adulții au un regim preponderent vegetarian (90%).

Temperatura optimă a apei pentru tineret este de 18-23^oC, iar pentru adulți între 17-21^oC.

Răcușorii se cresc în bazine mici, cu dimensiuni de 15/7 și adânci de 1,3 m săpate în pământ (de preferință soluri calcaroase), prevăzute în corpul digurilor laterale cu tuneluri largi de 5,5 cm, iar pe fundul bazinelor e necesar să existe pietre.

Într-un asemenea bazin se pot întreține cca 1400 femele purtătoare de ouă. Femelelor li se poate institui o rație formată din deșeuri de la abator, pești fără valoare economică, mormoloci de broască, morcov feliat.

O asemenea femelă poate crește cca 15 răcușori, pe care îi protejează până în luna iunie sub abdomen, dată după care se recomandă scoaterea femelelor, deoarece pot ataca proprii pui.

Peste vară, femelele se fecundează din nou, iar iarna următoare vor fi pretabile pentru introducerea lor în bazinul pentru tineret.

Răcușorii năpârlesc la fiecare 15 zile, dacă temperatura apei este între 14-15^oC.

În bazinele de creștere, în primul an de viață densitatea recomandată este de 600 exemplare la m²apă, iar în vara anului II 300 exemplare la m². Ulterior, densitatea în bazinele de creștere este de 5-20 exemplare la m², cu tunele adecvate pentru refugii în perioada năpârlirii. Suprapopularea bazinelor în care sunt crescuți poate duce la canibalism.

Specificul nutriției racilor

Racii sunt animale omnivore cu predominarea hranei vegetale, dar cea animală este foarte importantă mai ales pentru tineret și pentru femele în periaoda reproducerii.

Faptul că racii consumă organismele intrate recent în putrefacție, sau animale moarte, îi face să intre în categoria unor adevărați epuratori ai apei.

În perioada rece nu se hrănesc.

În sezonul de vară racii caută hrana de-a lungul malurilor, fără a depăși 15 m de la locul refugiului sau a adăpostului. Hrana sau prada depistată cu ajutorul antenelor, este prinsă cu chelele și apoi ruptă cu ajutorul picioarelor.

Racii vânează pește viu, broaște, șobolani de apă, carne depreciată (hoituri), alături de zooplancton.

Dintre componentele vegetale racii consumă alge filamentoase, frunzele arborilor căzute în apă, plante cu flori.

Dușmanii: bizamul și șobolanul de baltă, iar dintre boli ”pesta racului” provocată de ciuperca Aphanomyces astaci Sch, alături de maladia petelor provocată de asemenea de o ciupercă Nicosis astacorum.