„Atâta timp cât locul unde te-ai născut nu te lasă nepăsător la toate greutățile și problemele cotidiene și istorice, atâta timp, cât orice bucurie și realizare a ta o legi de locul de baștină, de pământul pe care îl bătătorești zi de zi, atâta timp, cât mâinile tale caută să facă fiecare metru pătrat din bucățica ce-ți aparține, mai bine zis, îți e dată spre a o ocroti și a o îmbunătăți – țara trăiește”.
Sunt cuvintele poetesei Alexandra Ungureanu, din satul Cucuieții-Vechi, raionul Râșcani, care nu demult a devenit agricultor, lansând împreună cu soțul Emil, o afacere de familie în domeniul cultivării pomușoarelor.
”Născută la țară, e firesc să iubesc această ramură – agricultura – considerată și cea mai complicată, dar după părerea mea, cea mai adevărată, cea mai vie, cea mai aproape de inimile noastre”, a mărturisit Alexandra Ungureanu.
Pe atunci când nici nu cunoștea încă faptul, că va face parte din tagma agricultorilor, după o vară secetoasă și nemiloasă, când fiecare ființă visa la o ploaie izbăvitoare și care, în sfârșit veni, marea bucurie se revărsă Alexandrei în versuri.
”Peste durerea unui pământ însetat,
Peste rana uscată a unui izvor,
Peste frunza căzută din pomul rotat,
Plouă duios și durut, ca un dor,
Lacrimi cerești se preling liniștit,
Tânără-n țarini pâinea se naște,
Speranța în ziua de mâine a sporit
Și poate norocul de-acum ne va paște,
Plouă frumos, cum demult n-a plouat,
Firav învie de-acu râulețul,
Sfios, ne-ndrăzneț, printre pietre a luat,
Calea din nou obosit, ca drumulețul,
Plouă cu stropii veniți din baladă,
Cu tângă de doină, cu glas de cocori,
Se vede că Domnul s-a întors să ne vadă
Și-a fost zguduit și cuprins de fiori!!!”
La început a fost un vis, o idee. Au fost sădite primele plante, construită căsuță în câmp. Apoi, insuficienţa precipitațiilor a convins-o în nevoia de a construi un lac, la început micuț, apoi înălțat încetul cu încetul.
Treptat, Alexandra a fost absorbită de această afacere. Sădit, îngrijit, udat… De unde să iai bani? Cum să tratezi corect? Unde să vinzi? Și numai două plus două mâini.
Puțin probabil, că regina Angliei Elizaveta a II-a să ne calce hotarele, dar în plantația agricultorilor, soiul de căpșun remontantă cu acest nume ocupă un loc de cinste. La modesta ei reședință din Cucuieții-Vechi au atâția vizitatori!!! Gustul ei, aroma, frumusețea și ce-i mai exotic, fructele ei, ascunse pe sub frunze, chiar și după 2-3 înghețuri, i-au transformat în niște vrăjitori, care nasc povești. Câtă bucurie pentru puști! Câtă uimire în ochii celor mari!
Nu mai puțină bucurie le aduce și zmeura, la fel remontantă de soiuri – Pinguin, Șapca monamaha, Briliantovaia… – mai multe fructe decât frunze. Anul acesta au reușit să planteze o suprafață impunătoare – 0,5 ha, coacăzul și agrișul cu suprafața de aproape 1 ha, și toate acestea fac parte din istoria lor de succes. Investiția în afacere a fost de 187,500 lei, nici mare și nici mică, dar fiind susținuți de rudele care muncesc în Italia, au reușit.
Nu se opresc aici. Visurile prind aripi, ideile devin îndrăznețe. Și după primul aju- tor de subvenționare, au căpătat încredere în forțele proprii și în sprijinul celor de-alături. Dar ar vrea să accentueze, că succesul acestei minunate țări, care așteaptă cu răbdare și speranță să fie ridicată din genunchi, de brațele noastre, purtată și așezată la loc de cinste, binemeritat.
Sunt prea mari cuvintele. Poate, dar la bază sunt rezultatele, care vorbesc de la sine. Și, totuși, principalele sunt cunoștințele în domeniu. ”Informat” – înseamnă înarmat. Ce bine le-a prins cursul de instruire organizat din cadrul Proiectului „Suport în Utilizarea Remitențelor pentru Crearea Noilor Afaceri și a Locurilor de Muncă”, suportul din partea Proiectului la înregistrarea unei gospodării țărănești și elaborarea unui plan de afacere. Cât de neprețuite sunt sfaturile unor prieteni agronomi, sau agricultori, ca și ei. Iar cei, care se ”îmbolnăvesc” de agricultura pomușoarelor, le aprind torța de aici din câmp.
Fiecare plantă vândută, sau dăruită, primește și un certificat de naștere cu instrucțiuni de plantare și îngrijire, cu urări sincere de bun augur. ”În timp ce noi visăm la ceea ca să mai putem aduce încă noi pomușoare de goji, cătină albă sau afine, tot ceea ce ne-ar face mai împliniți”, a mărturisit Alexandra Ungureanu.
”Dar anii, viața personală? Cum zicea Skarlet – mă voi gândi mâine. Și ca orice creștin, mă rog pentru orice suflet numai bine. Pentru mine îi mulțumesc de sănătate și de acea iubire constructivă, cu jertfire de sine, pentru că mi-a permis a mă uni cu marea bucurie a celor ce ne vizitează. Aș vrea să-i aduc și un mic reproș – mai bine îmi dădea aripi în locul picioarelor, să pot a le reuși pe toate”, a spus la încheiere poetesa și antreprenoarea Alexandra Ungureanu.
Acest material a fost elaborat și editat în cadrul Proiectului ”Suport în Utilizarea Remitenţelor pentru Crearea Noilor Afaceri şi a Locurilor de Muncă”, finanțat de Uniunea Europeană, co-finanțat de Cooperarea Cehă pentru Dezvoltare și implementat de Caritas Republica Cehă și A.O. ”ProRuralInvest”, și este destinată persoanelor cu intenții de a crea și dezvolta noi afaceri, precum și specialiștilor și consultanților.
Comentarii