Cum poate sectorul agricol asigura securitatea energetică a țării în condiții de criză

Politicile naționale elaborate în domeniul energeticii nu luau în calcul posibilitatea de a folosi biomasa vegetală în producerea de biogaz.

Dar, să analizăm experiența altor țări în producerea energiei din biomasă.

În Germania, de exemplu, aproximativ 35% din consumul intern de energie provine din surse regenerabile, iar energia din biomasă reprezintă 25% din sursele energetice regenerabile.

Totodată, producerea de biogaz din biomasă are un efect pozitiv și asupra mediului înconjurător, deoarece CO2 produs în urma arderii de biomasă are un circuit închis în cadrul economiei circulare și în comparație cu energia eoliană și solară biogazul poate fi stocat pe termen lung.

Producerea de biogaz are un raport de 1:4 între inputul și randamentul net de energie.

În urma schimbării la nivel mondial a condițiilor de aprovizionare cu gaze naturale, Germania analizează în prezent posibilitatea de a mări de două ori capacitatea de producție a biogazului pentru a înlocui importurile de gaze naturale.

După cum știm din postările anterioare Republica Moldova, fără regiunea Transnistreană, are o suprafață de aproximativ 550.000 ha terenuri agricole pârloagă.

Aceste terenuri necultivate în mare parte se află în proprietatea publică a „statului” sau „unităților administrativ-teritoriale”.

Bineînțeles, o parte din aceste terenuri sunt date în arendă în mod ilegal producătorilor agricoli pentru a crește veniturile anumitor persoane din localitățile rurale.

Însă acest lucru nu este posibil fără ca instituția cadastrală de la noi din țară să faciliteze corupția în domeniul relațiilor funciare care în rezultat, descurajează investițiile străine în agricultura din Moldova.

Competitivitatea agriculturii din România și Bulgaria a sporit datorită investițiilor străine. În prezent, aceste țări strâng roadele creșterii competitivității lor agricole exportând pe piața mondială o producție de cereale tot mai mare.

Capacitățile de păstrare a cerealelor în aceste țări este în continuă creștere, pe când în Moldova capacitățile de păstrare a cerealelor și producere a biogazului sunt reduse și stagnează în continuare.

Suprafețele necultivate de pe malul drept al râului Nistru sunt îndeajuns pentru a asigura securitatea energetică a țării noastre, dacă ar fi cultivate de exemplu cu porumb care ar fi folosit la producerea de biogaz.

Suprafață de 550.000 ha este suficientă ca Moldova să devină independentă energetic față de importul de gaze naturale.

Această declarație poate fi justificată în felul următor: Moldova importă anual în jur de 1.200.000.000 metri cubi de gaze naturale care este echivalent cu 12.660.000.000 KWh (1m3 gaz natural = 10,55 kwh).

Se cunoaște că 1 ha de porumb produce 22.000 kwh/an. Respectiv pentru 12.660.000.000 KWh este nevoie de 575.455 ha de porumb.

Important de menționat faptul că este dificil de produs biogaz din dejecții lichide animaliere, deoarece utilizarea antibioticelor în sectorul zootehnic creează condiții ostile dezvoltării bacteriilor anaerobe, vital necesare la producerea de biogaz.

Respectiv, biomasa poate fi utilizată la producerea de etanol (biocombustibil) fapt care are un sens puternic din punct de vedere economic.

În Brazilia, de exemplu, 25% din producția de etanol este amestecată cu benzina de la pompă. Aproape 50% din autoturismele de pe drumurile Braziliei utilizează biocombustibilul E85, iar 2% chiar și E100.

Autovehiculele cu motoare care pot funcționa cu orice combustibil de la 0% până la 100% etanol, fără modificări au fost disponibile pe piața Braziliei începând cu 1979, iar aeronavele de mici dimensiuni începând cu 2005.

Producerea biogazului din biomasa vegetală (de ex. porumb) a fost recomandată țării noastre de a fi implementată încă în 2011/2012 în cadrul unui proiect-pilot din satul Brăviceni, raionul Orhei.

De reținut este că biogazul poate fi produs și din alte tipuri de biomasă cum ar fi sfecla de zahăr și/sau sfecla furajeră.

Dar, în perioada respectivă, factorii de decizie au preferat importul de gaze naturale în defavoarea aprovizionării țării cu energie alternativă bazată pe creșterea producției agricole.

Ministerul Agriculturii de atunci a stabilit sectoarele vitivinicol și de producere a merelor ca fiind sectoarele prioritare ale agriculturii naționale în fața sectorului cerealier.

Acest lucru a fost previzibil în momentul când la Ministerul Agriculturii au fost angajați consilieri cu experiență de birou și nu în domeniul afacerilor agricole.

Acum este ultima șansă să schimbăm și reorganizăm agricultura din Moldova în așa mod ca acest domeniu în continuare să rămână coloana vertebrală a economiei naționale, prin asigurarea securității alimentare și independenței energetice a țării noastre.

Dacă vrem cu adevărat să schimbăm lucrurile în țară, trebuie să acționăm imediat și hotărât.