Ce ar câştiga ţăranii basarabeni, dacă clasa politică de la noi ar îngloba (îngloda), din interese meschine, Republica Moldova în Uniunea vamală eurasiatică? Zic de Uniunea Vamală pentru că Uniunea economică se amână, Slavă Domnului. Dacă analizăm relaţiile „import – export” stabilite între membrii actuali Rusia, Belarus şi Kazakhstan în domeniul comerţul cu cereale şi produse din ele observăm un lucru foarte curios. Cu trecerea timpului Rusia reduce tot mai mult importul de materie primă cerealieră de la partenerii de Uniune, crescând concomitent către ele exportul de produse din cereale.
În anii 1980 agricultura în URSS era principalul beneficiar al surselor de stat (a cinchea parte din toate investiţiile şi subvenţiile). După nivelul electrificării, a înzestrării cu fonduri şi a chimizării CAI al URSS nu era cu mult în urma ţărilor dezvoltate. În ceea ce priveşte productivitatea muncii şi randamentul în URSS acestea erau, însă, de zece ori mai mici decât în ţările vestice. Preţul de cost al producţiei depăşea indicatorul analogic din ţările dezolate de 1,5 – 3 ori, iar pentru compensarea diferenţei de preţuri URSS –ul cheltuia 10 la sută din toate sursele bugetare. A cincia parte din gospodării erau nerentabile iar ramura în întregime necompetitivă. – Revista „Проблемы современной экономики”, N 4 (48), 2013.
Lucruri cunoscute, o să-mi spuneţi. Nu zic ba, dar nici nu cred că este cineva care ar afirma că agricultura Moldovei, făcând acum douăzeci de ani parte din Complexul agroindustrial sovietic a reuşit să iasă din criza în care a nimerit odată cu modificarea sistemului economic pornita în anii 90 ai secolului trecut. Sunt necesare reforme ample şi profunde pentru a avea o agricultură competitivă care ar avea ce scoate la export.
Avea dreptate viceprim-ministrul Valeriu Lazăr, când afirma în unul din episoadele ciorovăielii cu ministrul agriculturii în privinţa aprobării Strategiei de dezvoltare a agriculturii, că o agricultură performantă este una înalt tehnologiză, iar excesul de forţă de muncă din zonele rurale trebuie integrat în activităţi non-agricole. Or este cunoscut faptul că într-un Complex agroindustrial modern, cam 80 la sută din activităţi reprezintă domeniile de deservire (transport, prelucrare, depozitare, stocare etc.), şi, reieşind din specificul pieţei agrare, agricultura nu este o activitate care generează venituri mari, iar cei care ţin pe spatele lor ţara caută venituri în altă parte. De exemplu în SUA o familie medie de fermieri obţine numai 10 la sută din venituri din „prăşit”, restul 90 sunt din alte activităţi. Aş putea să spun câteva dintre aceste activităţi, dar mi-i să nu se supere brigăzile locale de împărţire a fondurilor europene, pentru că anume distribuirea banilor, din câte am înţeles, este cauza „înţepăturilor” dintre miniştri, iar, tot din această pricină, agricultorii autohtoni (2-3 la număr cărora, aşijderi, le-aş putea spune pe nume) ameninţă cu proteste.
Nu am, de asemenea, de gând să fac astăzi o radiografie a situaţiei agriculturii de la noi sau să propun careva proiecte de reforme în contextul celor spuse mai sus. Sunt oameni plătiţi să facă activităţile date, iar din disputele din jurul Strategiei sper să se aleagă şi necăjita noastră agricultură cu ceva.
În articolul de faţă aş fi pe deplin satisfăcut dacă argumentele pe care vreau să le aduc ar face faţă unor răspunsuri, într-o mică măsură, bineînţeles, la marea întrebare: ce ar câştiga ţăranii basarabeni, dacă clasa/pătura (ce categorii marxiste !?) politică de la noi ar îngloba/îngloda, din interese meschine, Republica Moldova în Uniunea vamală eurasiatică? Zic de Uniunea Vamală pentru că Uniunea economică se amână, Slavă Domnului.
Este evident pentru oricine că nucleul oricăror asocieri de state în spaţiul post-sovietic este Rusia care, din motive obiective, desigur, va trasa şi influenţa traiectoriile de evoluţie economică a conglomeratului şi, implicit, al celorlalţi fondatori. Pe noi, interesându-ne, complexul agroindustrial putem afirma în unison cu specialiştii ruşi că agricultura acesteia este, deocamdată, într-o criză perpetuă. Cu aceleaşi cauze şi cu consecinţe similare, cum este şi la noi, de altfel, poate pe ici- colea, cu iz de specific al ţării.
Citește continuarea acestui articol pe eco.md…
Comentarii