Endometrita – boală frecvent întâlnită la vaci după fătare

Orice fătare la vaci poate fi însoțită de riscul infectării endometrului. Endometrul este membrana mucoasă a uterului, bogată în vase sangvine. Inflamația acestei mucoase este numită endometrită.

În timpul fătării și după aceasta, în endometru se creează condiții deosebit de favorabile pentru pătrunderea microorganismelor patogene, care provoacă procesul inflamator. Coloniile de bacterii se înmulțesc rapid în țesuturile uterului, cauzând iritație și intoxicație tisulară.

În această perioadă organismul vacii este slăbit și opune rezistență slabă agenților patogeni. Aceștia pătrund tot mai profund, ducând la inflamația țesuturilor.

Dacă tratamentul nu se administrează la timp, boala poate duce la infertilitate, la peritonită, dar chiar și la moartea vacii.

În acest articol vom vorbi mai amănunțit despre specificul bolii și anume:

• Cauzele endometritelor la vaci;
• Tipurile de endometrite;
• Simptomele comune ale endometritei;
• Diagnosticarea endometritelor la vaci;
• Tratamentul endometritei.

Citiți și despre febra vitulieră sau ologirea vacilor înalt-productive după fătare.

Cauzele endometritelor la vaci

Vacile aceluiași efectiv, întreținute în condiții egale, pot reacționa diferit la procesul de parturiție. Unele suportă absolut normal, altele pot fi deosebit de receptive la pătrunderea agenților patogeni.

În urma cercetărilor, unii specialiști menționează, că până la 50% din endometrite apar ca consecință a retenției placentare.

Pe locul doi se plasează involuția uterină (în normă aceasta se petrece timp de 14 zile). În cazul dat, patologia uterului nu permite revenirea țesuturilor la starea normală și provoacă procesul inflamator.

În 5% din cazuri, boala apare în urma avorturilor, în 4% – în urma distociilor (fătărilor dificile).

Cel mai frecvent, patologia este provocată de:

• Complicații la eliminarea învelitorilor fetale;
• Traumatisme uterine în procesul parturiției;
• Încălcarea normelor de igienă, a sterilității în timpul și după fătare;
• Intoxicarea organismului animalului;
• Patologii ale sistemului endocrin, cu dereglări hormonale;
• Condiții de întreținere și alimentație precare, care reduc rezistența generală a organismului.

Tipurile de endometrite

• Endometrita catarală – apare la 4-5 zile după parturiție, ca urmare a tulburării tonusului uterin. Se urmăresc simptome locale, starea generală fiind satisfăcătoare. Se poate înregistra febră, inapentență, diminuarea producției. Apar secreții sero-mucoase, roșii întunecate, asemănătoare cu lohiile. Se manifestă edemul și hiperemia mucoasei vaginale. După 8-10 zile secrețiile se reduc cantitativ, devin transparente, uterul revine la normal. În cazuri nefavorabile, boala trece în stadiul cronic sau endometrita cataralo-purulentă;
• Endometrita purulentă acută – este întâlnită mai rar și se manifestă prin inflamație genitală purulentă și modificări ale stării generale a vacii. Forma purulentă acută evoluează din cea catarală sau este urmarea retenției învelitorilor fetale, a distociilor, traumatismelor uterine și infecțiilor cu microorganisme patogene. La 6-10 zile de la parturiție se modifică starea generală a animalului, apare febra, inapetența, dereglări ale rumegării, diminuarea producției. Secrețiile vulvare conțin țesuturi necrotizate și devin mai abundente la efort. Culoarea lor este brun-roșietică, treptat devenind galbene-verzui, cu miros respingător. După încă 2-4 zile starea se ameliorează, secrețiile capătă aspect alb-cremos, devin mai abundente în poziția culcată a vacii. Treptat secrețiile devin transparente și se reduc cantitativ. Cel mai frecvent însă, vindecarea este aparentă, boala trecând în stadiul cronic.
• Endometrita fibrinoasă – este însoțită de eliminări vaginale cu conținut de fibrină în formă de flocoane. Acestea au aspect mucos, de culoare galben brună, cu fulgi vizibili. Starea generală a animalului nu este schimbată. Temperatura corporală rămâne în normă sau crește nesemnificativ. Prognosticul este în mare parte favorabil.
• Endometritele catarală și purulentă cronice – apar ca urmare a formelor acute, prezintă semne șterse și au o evoluție de lungă durată. Secrețiile apar periodic, mai mult în stare culcată, au culoare albicioasă, tulbure, posibil cu fulgi de puroi; se intensifică în călduri. Vaca slăbește progresiv, producția scade, apare sterilitatea.  

Vedeți și recomandări utile privind însămânțarea artificială a vacilor.

Simptomele comune ale endometritei

Acestea includ schimbări locale și generale, întâlnite frecvent în diferite forme ale bolii. Simptome caracteristice unui tip anume al bolii citiți în punctul precedent.

• Cel mai frecvent simptom sunt secrețiile vaginale, de diferite culori, consistență, miros, care au fost descrise mai sus, în funcție de forma patologiei;
• Prezența crustelor uscate de culoare gri în jurul organelor genitale externe și pe așternutul vacii;
• Edemul și hiperemia organelor genitale, mărirea în volum a organelor, hipo- sau atonie uterină;
• Creșterea temperaturii corporale cu până la 2 ^oC;
• Des poate fi observată cifoza (arcuirea în sus a coloanei vertebrale) specifică actului de micțiune (urinare);
• Vaca pierde pofta de mâncare, rumegarea poate fi afectată parțial sau lipsește total;
• Animalul slăbește, scade producția de lapte.

Aflați și despre mastita vacilor de lapte, cum o recunoaștem și o tratăm.

Diagnosticarea endometritelor la vaci

Ținând cont de numărul mare de factori cauzali ai bolii, examinarea animalului se face periodic. În condiții de laborator se efectuează cercetări, unde specialiștii depistează în microflora infectată stafilococi, streptococi, colibacili sau fungi.

Dar deoarece investigațiile de laborator durează până la 2 săptămâni (timp în care boala evoluează semnificativ), specialiștii veterinari folosesc următoarele metode de diagnostic:

• Palpația transrectală sau transvaginală;
• Inspecția organelor genitale externe;
• Examinările histologice (examenul microscopic al țesuturilor afectate).

Tratamentul endometritei

Diagnosticul și tratamentul cât mai rapid permit vindecarea rumegătoarelor cu consecințe minime asupra sănătății și a productivității acestora.

Preparatele vor fi administrate doar de către medicul veterinar, ținând cont de tabloul clinic și particularitățile individuale de sănătate și întreținere.

Pentru eliminarea conținutului uterin și a învelitorilor fetale se administrează preparate din grupurile ocitocice, parasimpaticomimetice, ergotamine, preparate hormonale.

Aseptizarea cavității uterine se efectuează cu ajutorul antibioticelor și sulfamidelor.

Refacerea epiteliului endometrial și reabilitarea generală a organismului se face cu ajutorul complexelor de vitamine și minerale.

Pe lângă acestea, se cunoaște o serie largă de preparate terapeutice, cu acțiune specifică, care pot fi indicate de către medicul veterinar la necesitate.