‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
vineri, 1 noiembrie, 2024
13.9 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageAnaliticaFactori care influenţează producţia de lapte la capre

Factori care influenţează producţia de lapte la capre

Comentarii

‹ adv ›
‹ adv ›

Pentru a obţine o cantitate cât mai mare de lapte de la caprele pe care le creştem, este bine să cunoaştem şi să reducem la minim factorii care o pot influenţa negativ.

  • Starea de sănătate. Majoritatea bolilor influenţează negativ sau inhibă total producţia de lapte prin reducerea parţială sau totală a consumului de apă şi furaje, ceea ce duce la slăbirea organismului. Dintre cele mai frecvente şi nedorite afecţiuni le menţionăm pe cele ale ugerului, ale aparatului reproducător şi digestiv, ale membrelor, precum şi cele parazitare şi intoxicaţiile.
  • Vârsta condiţionează sever (10-40%) producţia de lapte, fie direct (la animalele bătrâne scade capacitatea de consum şi de digestie a furajelor, precum şi intensitatea funcţiilor vitale şi se reduce capacitatea de refacere a ţesutului alveolar), fie indirect, prin ordinea lactaţiei. Nivelul maxim al producţiei de lapte este atins în lactaţii diferite în funcţie de gradul de ameliorare, de precocitatea rasei şi de longevitatea productivă.

Producţia de lapte la caprele din Franţa este cu 25% mai mică la prima lactaţie comparativ cu a doua şi cu 10% la lactaţia a doua comparativ cu a treia. De la a patra lactaţie, cantitatea de lapte mulsă începe să scadă uşor până la lactaţia a şasea, după care descreşterea se accentuează.
Vârsta are influenţă şi asupra procentului de grăsime care este maxim la fătarea 3-4 şi apoi scade treptat. Sunt mulţi crescători care afirmă că vârsta este cea mai importantă sursă de variaţie a producţiei de lapte într-o turmă.

  • Vârsta la prima fătare influenţează semnificativ producţia de lapte. Vârsta optimă a caprelor la prima fătare este condiţionată de nivelul de furajare şi de precocitatea somatică şi reproductivă a rasei. Realizarea primei fătări la o vârstă tânără (11-12 luni) şi la o dezvoltare corporală sub 70% din greutatea de adult provoacă frecvent distocii la fătare şi reduce cantitatea de lapte, cel puţin la primele lactaţii. Trebuie menţionat că, indiferent de rasă, precocitatea reproductivă este foarte pronunţată la capre. Sunt frecvente cazurile în care caprele se montează în primul an de viaţă (mai ales când tineretul nu se separă pe sexe de la vârsta de 4-5 luni) şi după fătare rămân mici cu o capacitate lactogenă redusă.

Realizarea primei fătări la 3-4 ani, faţă de 2 ani (vârstă considerată normală la rasele autohtone) are ca efect scăderea producţiei de lapte din cauza proliferării ţesutului adipos în dauna celui secretor.

‹ adv ›
  • Stadiul lactaţiei. Pe parcursul unei lactaţii, cantitatea zilnică de lapte nu este uniformă, chiar în condiţii optime de îngrijire şi furajare. Reprezentând grafic dinamica cantităţii zilnice, săptămânale sau lunare pe durata lactaţiei se obţine curba de lactaţie. Aceasta se poate determina pe individ, turmă sau chiar rasă. În condiţii normale, curba de lactaţie prezintă trei faze:

Faza ascendentă (lactaţia timpurie) durează 2-3 luni de la începutul lactaţiei. La caprele care fată primăvara (martie) faza ascendentă se suprapune şi cu scoaterea la păşunat într-o perioadă (aprilie, mai, iunie) când iarba este la discreţie, suculentă şi bogată în proteină. În aceste condiţii, vârful curbei de lactaţie se atinge mai repede şi curba de lactaţie este asimetrică.

Află aici despre Rasa Jersey – cele mai frumoase vaci cu cel mai gras lapte.

Faza de platou (lactaţia de mijloc) se caracterizează prin menţinerea producţiei de lapte aproape de acelaşi nivel o perioadă de cca. două luni.

‹ adv ›

Faza descendentă (lactaţia târzie) începe printr-o scădere mai lentă a producţiei de lapte pe durata unei luni, apoi reducerea se accentuează până la înţărcarea caprelor. Această fază durează cel mai mult, având în vedere că mulsul se poate prelungi până în luna a treia de gestaţie.

La capre se întâlnesc frecvent curbe de lactaţie cu două vârfuri sau întinse. Se preferă indivizii cu o ascensiune moderată a curbei, dar cu o persistenţă lungă a fazei de platou.

Stadiul lactaţiei influenţează şi compoziţia laptelui. Grăsimea, în primul rând, dar şi proteina şi sărurile minerale scad uşor în faza ascendentă şi cresc accentuat în faza descendentă.

‹ adv ›
  • Greutatea corporală se apreciază că are o influenţă însemnată asupra producţiei de lapte, dar mai mică decât vârsta. Odată cu creşterea greutăţii corporale creşte şi volumul abdomenului şi, ca urmare, şi capacitatea de ingerare a furajelor.

La capre, corelaţia dintre volumul abdomenului şi cel al rumenului este foarte strânsă (r = 0,98), dar corelaţia dintre greutatea corporală şi producţia de lapte, determinată pe zeci de mii de indivizi, este mult mai scăzută (r = 0,35), întărind convingerea că baza ereditară individuală are o influenţă mai mare.

Mulţi cercetători consideră că, la capră, greutatea corporală are o influenţă de numai 10% asupra producţiei de lapte, iar influenţa asupra conţinutului în grăsimi este foarte slabă, dar semnificativă.

În timp, s-a conturat observaţia că aceste corelaţii pozitive la rasele specializate pentru lapte se menţin numai până la o limită a greutăţii corporale şi că mărirea exagerată a acesteia necesită consumuri mai ridicate de concentrate, întrucât volumul tubului digestiv nu creşte odată cu masa corporală.

  • Gestaţia influenţează negativ producţia de lapte, din cauza antagonismului dintre hormonii gestaţiei şi cei care controlează sinteza şi ejecţia laptelui. Totuşi, la capre, mulsul poate continua până în partea a doua a gestaţiei fără a afecta semnificativ lactaţia următoare.
  • Prolificitatea. Numărul iezilor fătaţi şi alăptaţi are o influenţă asupra producţiei de lapte chiar mai mare decât cantitatea de hrană administrată în timpul gestaţiei şi lactaţiei. Caprele care au fătat doi iezi, în condiţii normale de furajare, produc cu 25-35% mai mult lapte faţă de cele care au fătat un singur ied.

Iezii din fătările simple nu pot consuma, în primele 3-4 săptămâni de viaţă, întreaga cantitate de lapte pe care o pot produce caprele mame, motiv pentru care în uger rămâne lapte, iar ţesutul alveolar nu este stimulat să producă o nouă cantitate. Este foarte important ca laptele rămas neconsumat de ied să fie muls, deoarece acea jumătate a ugerului poate rămâne voluminoasă, ceea ce duce la formarea ugerului asimetric (o jumătate mică şi una mare) pe toată viaţa productivă. O altă alternativă este alăptarea iezilor din fătări triple la caprele cu fătări singulare.

Având în vedere că la caprele cu fătări multiple producţia de lapte nu creşte în raport cu numărul iezilor fătaţi, aceştia realizează sporuri medii cu 30-45% mai mici comparativ cu iezii din fătări simple. Aceste diferenţe se reduc prin aplicarea furajării stimulative care compensează o parte din deficitul de lapte prin consumul de concentrate şi de fân. După înţărcare, iezii din fătările duble valorifică mai intens şi mai bine furajele, astfel că până în toamnă ating aceeaşi greutate ca şi iezii din fătări simple.

Caprele întreţinute în condiţii precare după înţărcarea produşilor înţarcă şi ele foarte repede, din cauza epuizării rezervelor corporale de grăsime şi a slăbirii organismului.

Citește și despre Mastita vacilor de lapte – forme și tratament.

  • Longevitatea productivă exprimată prin vârsta până la care exploatarea rămâne rentabilă este într-o strânsă relaţie cu constituţia animalului şi influenţează cantitatea de lapte pe durata vieţii. Se consideră că exploatarea este ineficientă când producţia de lapte regresează până la nivelul primei lactaţii. Caprele cu o constituţie fină spre robustă şi care sunt întreţinute pe păşuni bogate au o longevitate productivă mai mare decât cele cu constituţie fină şi care se întreţin în stabulaţie.

Sursa: revista-ferma.ro

‹ adv ›
‹ adv ›

1 Comentariu

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›