Fătarea la scroafe – boli frecvente, tratament și prevenire

După o sarcină de circa 115 zile, fătarea la scroafe are loc ușor și rapid, datorită conformației bazinului și poziționării fetușilor cu picioarele lângă corp. În mod normal, procesul de fătare la scroafe durează, în medie, 2-6 ore, cu un interval între fetuși de 5-40 min.

În contracții uterine slabe, fătarea poate dura până la 18 ore. După expulzarea tuturor fetușilor are loc eliminarea învelitorilor fetale, la cel mult trei ore, acesta fiind un semn că fătarea a luat sfârșit.

În caz de pătrundere a infecției în căile genitale, suprasolicitarea rezervelor organismului sau alimentație deficitară pe parcursul gestației, pot apărea problemele post-puerperale la scroafă.

Acestea duc la scăderea sau sistarea producției de lapte (agalaxie), hipoglicemia și mortalitatea purceilor, scăderea nivelului de producție pe fermă și necesitatea rebutării scroafelor cu probleme frecvente.

Citiți în acest articol despre:

• Hipocalcemia scroafelor;
• Disgalaxia după fătare;
• Endometrita la scroafă;
• Eclampsia scroafelor post-partum;
• Fetofagia la scroafe;
• Prevenirea bolilor după fătare la scroafe.

Hipocalcemia scroafelor

Pareza puerperală este o afecțiune metabolică acută, înregistrată la 2-4 zile după fătare. Are la bază scăderea nivelului de calciu ionizat din sânge, datorită discoordonanței dinte aportul și exportul acestuia. Necesarul zilnic de Ca la scroafele lactante este de 25-30 g. Un kg de combifuraj conține 1 g Ca.

Citește și despre Hipoglicemia sau de ce purceii nou-născuți slăbesc și mor.

Simptome: apatie, lipsa poftei de mâncare, scăderea sensibilității tactile, paralizia membrelor, scăderea temperaturii corporale până la 37,5-37°С.

Scroafa stă culcată pe partea laterală, se mișcă cu greu sau nu se scoală deloc. Glanda mamară este înroșită.  

Tratament: cel mai frecvent se administrează gluconat sau borogluconat de calciu, 10-15 g, injecții intramusculare. Mamelele se masează cu ulei camforat. Metabolismul se stimulează cu vitamine și minerale.

Disgalaxia după fătare la scroafe

Disgalaxia este o afecțiune întâlnită destul de des la scroafe după fătare, în primele 12-24 de ore. Are la bază endotoxemia, toxinele provenind de la bacteriile din tractul digestiv, unde concentrația crește în caz de constipații.

Intoxicația provoacă eliberarea hormonilor stresului, care inhibă secreția de lapte.

Vezi mai multe detalii despre Agalaxia sau febra de lactație după fătare la scroafe.

Simptome: ejecția laptelui scade sau dispare complet, purceii încearcă activ să sugă, după ce nu le reușește se retrag în colțurile boxelor, încercând să se încălzească, slăbesc și mor. Mameloanele scroafelor se umflă, devin calde și ferme la palpare, violacee.

Tratamentul: pe termen scurt se bazează pe antibacteriene (în urma efectuării antibiogramei), antiinflamatoare (Flunixin-meglumină, Ketoprofen), oxitocină pentru stimularea lactației.

Endometrita la scroafă

Inflamația mucoasei uterine este urmarea pătrunderii agentului patogen în căile genitale în timpul sau după fătare. 

Ca factori predispozanți intervin condițiile de întreținere, igienă, traumatisme, fătări dificile, mai ales în intervenții manuale. Infecția este determinată de numeroase tipuri de bacterii.

Simptome: boala poate evolua sub formă catarală, purulentă, sau fibrinoasă.

În funcție de gradul de afectare, apar secreții vaginale de diferită consistență sau culoare (seromucoase, purulente, fibrinice, roșii, galben-verzui, galben-brun), urât mirositoare. Apare inflamația locală, mărirea în volum a uterului.

Starea generală se agravează pe măsura avansării bolii: poate crește temperatura corporală, scade pofta de mâncare, producția de lapte, animalul devine pasiv.

Tratament: are la bază evacuarea conținutului uterin (cu Oxitocină, Prozerină, Ergotamină), spălături uterine cu antibiotice, terapia cu glucoză, săruri de calciu și vitamine pentru ameliorarea stării generale. Se urmărește o rație echilibrată și moțion zilnic câte 30-40 min.  

Află și despre Cele mai periculoase și frecvente boli infecțioase la porci.

Eclampsia scroafelor după fătare

Numită și tetania de lactație, se caracterizează prin crize convulsive, repetate la anumite intervale. Apare odată cu instalarea lactației și are la bază dezechilibrul vitamino-mineral, în special scăderea calciului din sânge.

Simptome: la câteva ore după fătare (rar, în timpul fătării) scroafa devine agitată, guiță convulsiv, apar contracții musculare generalizate, cade în decubit, cu capul pe spate, picioarele întinse. Începe salivația abundentă și masticația în gol. Simptomele apar în crize de 10-30 min, cu repetare la 2-3 ore.

Tratament: se asigură liniștea, așternut moale. Cu succes se administrează gluconatul sau borogluconatul de calciu, 10-15 g, injectat intramuscular. Pentru a calma scroafa se injectează tranchilizante.

Fetofagia la scroafe

Patologia reprezintă o dereglare psihică, întâlnită mai des la scroafele la prima fătare, care se manifestă prin ingerarea placentei, apoi a fetușilor. Se întâlnește când scroafele gestante sunt hrănite cu carne crudă.

Purcelușii lezează mameloanele în timpul suptului, scroafa se apără, mușcându-i, apoi se poate trezi apetitul pentru carne crudă și, în final, îi mănâncă.

Rol favorizant joacă deficitul de vitamine și minerale, de unele substanțe nutritive, factori nervoși.

Tratamentul: constă în supravegherea parturiției și a primului supt. Se asigură apă proaspătă la discreție. Se înlătură la timp resturile de învelitori fetale. Medicamentos, se aplică Combelen-ul (tranchilizant), intramuscular, 0,3-0,5 ml/10 kg m.c. Se urmărește alimentația echilibrată.

Vezi și Ascaridoza sau de ce purceii tușesc și pierd în greutate.

Prevenirea bolilor după fătare la scroafe

Pentru evitarea la maxim a problemelor post-partum se respectă un șir de norme în organizarea procesului fătărilor, mai ales la complexele mari:

• Dotarea spațiilor separate pentru fătări și pentru scroafele lactante;
• Maternitățile se asigură cu un refugiu lateral, dotat cu lămpi infraroșii, unde purceii se retrag și se încălzesc;
• La fermele mici se amenajează câteva boxe pentru fătare, cu pereți înalți de 1,2 m, în cel mai cald loc al adăpostului;
• La 10-15 zile înainte de fătare, scroafele se supun procedurilor sanitare, după care se transferă în boxele pentru fătare;
• Alimentația se adaptează conform cerințelor organismului în gestație avansată: treptat se reduce aportul de furaje grosiere și suculente, se mărește cel de vitamine și minerale;
• Cu cinci zile înainte de fătare, volumul furajelor se reduce până la 50%;
• Concentratele se hrănesc în formă semilichidă (terci cald);
• După fătare, mameloanele se spală bine cu apă caldă și soluții antiseptice;
• Așternutul din boxă se schimbă;
• Timp de două ore după alăptarea purceilor, scroafa se hrănește cu terci din tărâțe de grâu, făină de orz și semințe de in, care posedă efect laxativ;
• Alimentația după fătare include: 1 kg concentrate în prima zi, 1,5 kg – în a doua, 2 kg – în a treia, cu adaos de 0,5 kg de rădăcinoase și 0,2 kg fân de trifoi;
• La rația normală se revine din ziua a 8-a post-partum, astfel evitând diareea neonatală la purcei, care are drept cauză excesul de lapte la scroafă.

Bibliografie selectivă: M.Popovici, A.Budanțev, OBSTETRICĂ VETERINARĂ, GINECOLOGIE ȘI BIOTEHNOLOGII ÎN REPRODUCȚIA ANIMALELOR.

Sursa imagini foto: canva.com