Fasolea are cerinţe ridicate faţă de nutriţie, în primul rând, din cauza sistemului radicular slab dezvoltat. Pentru crearea a 100 kg de boabe şi a masei vegetale corespunzătoare, fasolea consumă din sol 5-6,5 kg de N, 4-5 kg de K2O şi 1,5-2 kg P2O5.
Până la fructificare ea foloseşte 50% N, 64,6% P2O5 şi 50% K2O din consumul total. Plantele reacţionează moderat la îngrăşăminte, deoarece îşi pot asigura cea mai mare parte din azot (până la 75%) pe cale simbiotică şi poate valorifica destul de bine efectul remanenței îngrăşămintelor aplicate la plantele premergătoare.
Conform opiniei multor cercetări, administrarea îngrășămintelor minerale sporeşte producţia de fasole cu 30-37%.
Azotul. Unii consideră că ea necesită numai îngrăşăminte de P şi K, alţii recomandă şi cantităţi mici de îngrăşăminte cu azot, deoarece plantele tinere primăvara suferă de deficitul acestuia.
Aceasta se explică prin faptul că rezervele de substanţe azotice din seminţe se epuizează repede, iar nodozităţile de pe rădăcină încă nu fixează azotul din aer. În caz de secetă primăvara, când stratul superior al solului e prea uscat, nodozităţile nu se formează.
Necesitatea administrării îngrăşămintelor cu azot la fasole se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: planta premergătoare, fertilitatea natirală a solului, eficiența activităţii de fixare simbiotică a azotului.
Pentru îmbunătăţirea nutriţiei cu azot, se recomandă inocularea seminţelor. Dacă se tratează seminţele, îngrăşămintele cu azot nu se utilizează înainte de semănat. Ele se vor aplica în timpul vegetaţiei, înainte de înflorit, concomitent cu praşila mecanică, în doză de 30-35 kg N/ha, în funcţie de intensitatea procesului de simbioză, care se verifică la 20-25 zile după răsărirea plantelor.
Iar dacă „bacterizarea” nu a reuşit doza se măreşte până la 50-60 kg/N ha.
Vedeți Cum se cultivă și îngrijește fasolea ecologică.
Fertilizarea cu fosfor a culturii fasolei este obligatoare pe toate tipurile de sol. Stabilitatea dozelor trebuie să se facă diferenţiat, în funcţie de aprovizionarea solului cu fosfor.
Dacă există peste 5 mg P2O5 la 100 g sol, fosforul, practic, nu se administrează, iar dacă în sol se conţine 2-4 mg P2O5 mobil la 100 g sol, se poate administra 30-40 kg de P2O5/ha, iar pe cele slab aprovizionate (<2 mg P2O5 la 100 g sol) doza se măreşte de 40-80 kg P2O5/ha.
Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face înainte de arătură sau la pregătirea patului germinativ.
Îngrăşămintele cu potasiu. Doză de 40-60 kg K2O/ha se aplică concomitent cu cele fosfatice pe solurile cu un conţinut de potasiu sub 15 mg K2O/100 g sol.
Îngrăşămintele organice se recomandă să se aplice la cultura premergătoare şi nu direct la cultura fasolei.
Îngrăşăminte foliare. În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariţiei simptomelor insuficienţei unor microelemente (bor, zinc sau molibden). În asemenea situaţii, se recomandă să se aplice îngrăşăminte cu microelemente înainte de semănat sau foliar în concentrație de 0,1 – 0,2% substanță activă.
Se recomandă de aplicat două tratamente: primul în perioade formării frunzelor, iar al doilea la începutul formării păstăilor, cu îngrăşăminte foliare cu raporturi N:P:K egale sau cu un conţinut superior de fosfor.
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. II, Chişinău, 2022.
Citiți și despre Fertilizarea mazării – îngrășăminte, doze, perioade recomandate.
Comentarii