Boabele de fasole conţin aproape toate substanţele necesare pentru alimentarea omului: substanţe minerale, vitamine şi aminoacizi, fiind denumit „concentrat de aminoacizi”. Ele constituie un aliment bogat în proteine (25 – 28%) şi vitamine foarte nutritive şi foarte ieftine.
Aflați în acest articol recomandări la creșterea fasolei în sistem ecologic.
Zonarea culturii şi a soiurlor
În ţara noastră fasolea găseşte condiţii foarte favorabile în zonele de centru şi sud, mai ales pe văile principalelor râuri. În restul ţării fasolea poate fi cultivată în condiţii favorabile de cea mai mare parte a terenurilor arabile.
Suprafeţele cultivate cu fasole în cultură pură au crescut mult în ultimii ani. În plus, pe suprafeţe neînsemnate, fasolea se cultivă şi intercalat, printre porumb.
La moment, sunt omologate soiurile de fasole: Crizantema, Floare, Garofiţa, Mariţa, Nicolina. Se mai întâlnesc şi alte soiuri valoroase:
Temperatura optimă pentru fasole
Temperatura optimă de răsărire a plantelor este de 8-10oC. Plantele nu suportă acţiuni îndelungate ale temperaturilor joase şi pot pieri la temperatura (-0,5)–(-1)oC. În perioada de vegetaţie temperatura optimă este de 20-25oC.
Necesarul de apă pentru fasole
Fasolea este o cultură foarte pretențioasă față de umiditate. Pentru germinație semințele absorb o cantitate de apă ce reprezintă 100-120% din greutatea proprie.
Este slab rezistentă la seceta solului și cea atmosferică, în special în fază de înflorire și formare a păstăilor. În timpul vegetaţiei plantele de fasole consumă zilnic în mediu 126 m3/ha de apă.
Citește și despre Cum se cultivă năutul ecologic.
Soluri recomandate pentru cultivarea fasolei
Solul şi nutriţia minerală – pentru cultura fasolei cele mai potrivite sunt solurile structurale cu proprietăţi fizice înalte, bine afânate şi bine încălzite.
Mai favorabile sunt soiurile cenuşii de pădure, cernoziomuri podzolite, cernoziomuri tipice şi cenuşii închise de pădure. Reacţia favorabilă a solului pentru dezvoltarea fasolei e de pH 6,5-7,5.
Creşterea şi dezvoltarea fasolei depinde de fertilitatea solului, de cantitatea substanţelor nutritive. În perioada de umplere a boabelor, fasolea foloseşte cea mai mare cantitate de elemente nutritive.
Cum se cultivă fasolea în sistem ecologic
Asolament pentru fasole
Fasolea este, în general, puţin pretenţioasă faţă de planta premergătoare. Cele mai bune rezultate le dă însă când urmează după culturile care părăsesc terenul mai devreme şi dau posibilitatea ca, prin lucrările de pregătire, să se acumuleze cât mai multă umiditate în sol (cerealele păioase şi culturile prăşitoare timpurii).
Nu sunt indicate ca plantele premergătoare pentru fasolea culturile de leguminoase în general, de floarea-soarelui, rapiţă, întrucât acestea pot favoriza răspândirea unor boli comune.
Pentru a se preveni răspândirea bolilor specifice, se recomandă să nu revină pe acelaşi teren decât după o perioadă de cel puţin 4 ani.
Fiind în acelaşi timp leguminoasă şi prăşitoare şi recoltându-se destul de timpuriu, fasolea este o bună premergătoare pentru cele mai multe culturi inclusiv pentru cerealele de toamnă, lăsând terenul bogat în azot şi curat de buruieni.
Află aici mai multe despre Fasolea pentru păstăi – cultivare, îngrijire, cerințe.
Aplicarea îngrăşămintelor pentru fasole
Din cauza sistemului radicular slab dezvoltat, fasolea are cerinţe ridicate faţă de substanţele nutritive. Pentru 1000 kg boabe şi producţia corespunzătoare de tulpini, fasolea extrage din sol: 60-65 kg N, 17 kg P2O5, 45 kg K2O.
Totuşi, reacţia la îngrăşăminte este mai slabă, deoarece îşi asigură azotul în proporţie de peste 70% prin intermediul bacteriilor simbiotice şi valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.
Îngrăşămintele organice nu se recomandă să se aplice direct la cultura de fasole ci plantei premergătoare care este de regulă o prășitoare.
Lucrarea solului la cultivarea fasolei
Fasolea are nevoie de un pat germinativ bine mărunţit, nivelat, afânat şi curat de buruieni, deoarece rădăcina are o putere mică de pătrundere în sol, seminţele necesită o cantitate mare de apă pentru germinare, iar răsărirea se face cu dificultăţi, fiind epigeică.
Arătura se face imediat după recoltarea plantei premergătoare, la 22-25 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, realizând o lucrare de bună calitate, uniformă, cu îngroparea completă a resturilor organice.
Sunt necesare lucrări superficiale de grăpare pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. În primăvară, după zvântarea terenului, se face o lucrare de grăpare pentru afânarea solului, iar patul germinativ se pregăteşte în preajma semănatului printr-o lucrare cu combinatorul la adâncimea de 6-7 cm.
Pe terenurile tasate, denivelate şi îmburuienate, patul germinativ se va pregăti cu discul în agregat cu grapa cu colţi reglabili, după care se va face o lucrare cu combinatorul cu o zi înainte de semănat, la adâncimea de încorporare a seminţei.
Când se seamănă fasolea
Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să fie sănătoasă, provenită din culturi neinfectate de boli, cu o puritate minimă de 98% şi o facultate germinativă de cel puţin 80%.
În ziua semănatului se foloseşte biopreparatul Nitragin care conţine bacteria specifică Rhizobium phaseoli, utilizându-se 4 flacoane în 2 l apă la sămânţa necesară pentru un hectar.
Perioada optimă de semănat a fasolei coincide cu cea a porumbului, când în sol la adâncimea de 5-6 cm temperatura este de 8-10 0C, cu tendinţă de creştere, ceea ce corespunde cu decada a II-a şi a III-a a lunii aprilie.
Atât semănatul prea timpuriu cât şi semănatul întârziat determină scăderi însemnate de producţie.
Ce cantitate de boabe de fasole se seamănă la hectar
Densitatea de semănat. Densitatea optimă de semănat este de 40-50 boabe germinabile/m2, iar pe soluri cu umiditate corespunzătoare şi în condiţii de irigare se asigură 50-55 boabe germinabile/m2.
Pentru realizarea desimilor recomandate la semănat sunt necesare norme de sămânţă cuprinse între 80-200 kg/ha în dependență de mărimea seminţelor. Fasolea se seamănă cu semănătorile de precizie echipate cu numărul de secţii corespunzător realizării distanţei dintre rânduri care se doreşte.
Semănatul fasolei se poate face în rânduri simple la 45-50cm. Având în vedere puterea redusă de străbatere a germenilor şi necesarul mare de apă al boabelor pentru germinare, la stabilirea adâncimii de semănat se ţine seamă de umiditatea şi textura solului.
Se recomandă adâncimea de semănat a fasolei de 4-5cm pe solurile mai grele şi umede şi 5-6 cm pe solurile uşoare şi mai uscate. Pe terenurile irigate sau în primăverile umede, adâncimea de semănat poate fi de 3-4cm.
Lucrări de îngrijire a fasolei
Combaterea buruienilor. Fasolea este foarte sensibilă la îmburuienare şi luptă greu cu buruienile, din cauza creşterii lente a plantelor în primele faze de vegetaţie şi densităţii reduse la unitatea de suprafaţă.
Din acest considerent, lucrările premergătoare semănatului, precum şi lucrarea de semănat trebuie să asigure o răsărire rapidă şi uniformă a plantelor.
Combaterea integrată a buruienilor prin asocierea măsurilor preventive cu cele curative urmăreşte realizarea unor culturi curate de buruieni.
Distrugerea buruienilor din culturile de fasole se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. În culturile de fasole în timpul vegetaţiei se execută 3-4 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rând (prăşit-plivit).
Prima praşilă mecanică apare necesară imediat după răsărire, când se cunosc bine rândurile, efectuându-se cu viteză redusă a cultivatorului pentru a nu acoperi plantele, iar ultima, înaintea înfloririi pentru a nu stânjeni fecundarea florilor şi legarea fructificaţiilor. Praşilele mecanice sunt urmate de cele manuale.
Combaterea bolilor. Cele mai păgubitoare boli sunt antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum) şi arsura comună (Xanthomonas phaseoli) împotriva cărora se iau măsuri preventive (folosirea de seminţe sănătoase, curăţate de impurităţi, cultivarea de soiuri mai rezistente, rotaţia culturilor etc).
Combaterea dăunătorilor. Dăunătorul cel mai periculos este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obsoletus) care atacă boabele, având o generaţie pe an în câmp şi 2-3 generaţii în depozit. Pentru diminuarea atacului se recomandă încadrarea fasolei într-un asolament raţional, cu respectarea celorlalte măsuri fitosanitare.
Citește și despre Fertilizarea fasolei – îngrășăminte, doze și perioade.
Combaterea ecologică mai presupune și așa măsuri preventive ca:
- revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4 ani pentru evitarea atacului de bacterioză;
- cultivarea fasolei în benzi alternative cu porumb cu rândurile orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant;
- se recomandă semănatul după data de 15 mai pentru a se evita temperaturile scăzute care pot surveni în timpul răsăririi şi care sensibilizează planta la atacul principalelor boli foliare;
- evitarea efectuării de lucrări mecanice sau manuale când plantele sunt umede (rouă, ploaie, după irigat);
- tratamente de acoperire cu produse cuprice (zeamă bordeleză 0,5%, Funguran 0,2%) la apariţia primelor frunze adevărate şi înainte de înflorit.
Irigarea fasolei
Irigarea fasolei este necesară în anii secetoşi, în zonele de Centru și de Sud. În perioada critică pentru apă, de la înflorire la începutul formării păstăilor, se aplică 2-3 udări, la intervale de 10-15 zile, cu norme de udare de 500-600 m3 apă.
Recoltarea şi păstrarea recoltei de fasole
Momentul optim de recoltare a fasolei este dificil de stabilit din cauza coacerii neuniforme a păstăilor şi boabelor, dehiscenţei păstăilor, portului culcat sau semiculcat al plantelor la maturitate, inserţiei joase a păstăilor bazale şi spargerii boabelor la treierat.
Fasolea se recoltează când 70-75% din păstăi s-au maturizat şi seminţele sunt tari având sub 17% umiditate.
Recoltarea se face în două faze. În prima fază se dislocă plantele, pe o lăţime de 1.5 m, la adâncimea de 3-4 cm în sol, cu maşini de dislocat fasole (MDF–1.5) sau cu cultivatorul echipat cu cuţite unilaterale, care lasă plantele pală (poloage) sau sunt adunate cu grebla oblică în brazde continui.
După 2-3 zile de uscare, plantele se treieră cu combina, prevăzută cu ridicător de brazdă şi cu echipamentul de treierat fasole, la care se fac reglajele necesare pentru evitarea spargerii boabelor: se reduce turaţia bătătorului, se măreşte distanţa dintre bătător şi contrabătător.
După treierat, boabele trebuie aduse la sub 14% umiditate pentru a asigura condiţii bune de păstrare. Producţiile medii de fasole obţinute la noi în ţară ca şi pe plan mondial, sunt mici, undeva 1200-1500 kg boabe/ha, din cauza regimului pluviometric deficitar din lunile de vară şi unor greşeli în tehnologia de cultivare.
În cultură neirigată se consideră normale producţiile de 2000-2500 kg boabe/ha, dar în condiţii de irigare se pot obţine 3000-3500 kg/ha şi chiar mai mult, potenţialul de producţie al soiurilor de fasole fiind de 4000-6000 kg/ha.
Pentru cultivarea 1 ha cu fasole sunt necesare cheltuieli de circa 375 de euro.
Bibliografie:
- Boincean B. Ghid practic pentru Agricultura Ecologică (culturi de cîmp). Chișinău: Eco-TIRAS, 2016.
- Cebotari V., Bucătaru N., Gumovschi A. ș. a. Sistemul de Agricultură Ecologică, IFAD, AO BIOS. Chișinău: Foxtrot, 2018.
- Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Partea I. și a II, Chişinău, 2021.
