Gâște Toulouse – producție record de carne în timp restrâns

Rasa de gâște Toulouse este una din cele mai răspândite și îndrăgite de crescătorii din întreaga lume. Ea este apreciată pentru producția record de carne, cu calități gustative deosebite. Un alt produs prețios este ficatul, folosit de bucătarii iscusiți în pregătirea renumitului deliciu – fuagra (Foie gras).

Gâștele Toulouse sunt foarte econome la creștere, având cerințe minime la condițiile de întreținere și furajare. Caracterul lor domol permite creșterea acestora în curțile pline cu alte orătănii. La fel, ele nu prezintă deloc semne de agresivitate față de stăpân.

Vedeți care sunt cele mai productive rase de gâște pentru producția de carne.

Aflați mai detaliat în acest articol despre:

• Originea rasei Toulouse;
• Caracteristici gâște Toulouse;
• Productivitatea rasei Toulouse;
• Condiții de întreținere a gâștelor Toulouse;
• Alimentația gâștelor Toulouse;
• Avantajele rasei Toulouse;
• Dezavantajele rasei Toulouse;
• Știai că?

Originea rasei Toulouse

După cum ne dăm seama din denumire, rasa provine din orașul Toulouse, situat la sud-vestul Franței. Primele înregistrări despre lucrările de selecție a rasei vin încă din secolul XV. Pentru prima dată a fost exportată în Regatul Unit în anii 1840 și în SUA cu circa 10 ani mai târziu.

Specialiștii au efectuat o muncă colosală pentru a obține rezultate atât de bune. Această rasă masivă a fost creată în baza gâștelor simple, de culoare gri, care erau inițial considerate sălbatice, apoi au fost domesticite.

Și dacă lucrările de selecție cel mai frecvent presupun încrucișări între diferite rase, aici a fost implicată o singură rasă, însă pe parcursul multor ani au fost selectați și încrucișați între ei doar cei mai buni reprezentanți. Astfel, peste ani, păsările deveneau tot mai mari și mai productive.

Produsul selecției a fost apreciat pe măsură. Europa a obținut o rasă deosebit de grea, cu un randament înalt de carne delicioasă, ficat mare și prețios.

La jumătatea secolului XIX, gâștele Toulouse au început a fi exportate în Regatul Unit și restul Europei, apoi în America și Asia. În prezent, rasa este apreciată și crescută la nivel mondial.

Descrierea gâștelor Toulouse

Rasa cu siguranță se evidențiază pe fundalul celorlalte păsări. Gâștele Toulouse sunt foarte masive, se mișcă fără grabă. Temperamentul este domol, obedient. Ele cu siguranță se pot apăra în caz de pericol, însă nu fac zarvă fără motiv.

Culoarea penajului la boboci este mai deschisă, cu nuanțe de gri-deschis. Cu vârsta, penele devin mai întunecate. Există mai multe varietăți de culoare a rasei Toulouse, totuși, cel mai frecvent se întâlnește tipul cu corpul gri și abdomenul alb.

Criterii standard ale rasei Toulouse se consideră:

• Capul: lat, scurt, cu cioc de lungime medie, drept, lățit la bază, de culoare oranj;
• Gâtul: relativ scurt, dar masiv;
• Corpul: armonios, cu oasele puternice, spatele drept și lat, pieptul masiv;
• Membrele: scurte dar masive și puternice, colorate oranj;
• În funcție de subtipul rasei pot fi prezente sau nu buzunare de grăsime voluminoase pe partea inferioară a abdomenului, care pot ajunge și până la pământ, precum și pliuri puternic pronunțate care atârnă de la baza ciocului.

Citiți și despre rațele Pekin – viteză record de creștere și producție înaltă.

Productivitatea rasei Toulouse

Rasa este de tip morfoproductiv de carne, categoria raselor grele. Așa cum în procesul de selecție au fost aleși doar cei mai masivi indivizi, Toulouse chiar ne uimește cu dimensiunile sale corporale. 

Păsările cresc foarte repede, oferind în scurt timp un procent foarte înalt de carne delicioasă.

Modul de viață mai puțin activ stimulează producția de grăsime în cantități semnificative. Aceasta se consideră deosebit de utilă în tratarea bolilor respiratorii. La fel, pasărea se hrănește intens pentru obținerea ficatului gras, care poate atinge greutatea de 500 g.

• Greutatea corporală la masculii adulti de gâște Toulouse 10-12 kg, la femele 8-9 kg;
• Producția de ouă – 20-40 de ouă pe ciclu de ouat;
• Greutatea medie a ouălor – 180-220 g;
• Fecunditatea ouălor – 45-50%;
• Rata ecloziunii: 23-45%;
• Greutatea bobocilor la 8-10 săptămâni – 6 kg.

Vedeți cum incubăm ouăle la diferite specii de păsări: recomandările pe etape.

Întreținerea gâștelor Toulouse

Principalul criteriu în creșterea rasei Toulouse este aerul cald și uscat în încăpere. Păsările sunt foarte sensibile la temperaturile reci, la umiditatea excesivă și la curenții de aer, acestea ducând la o rată mare de îmbolnăviri, până și la moartea gâștelor.

Respectiv, adăposturile se supun unei termoizolări calitative, cu evitarea oricăror fisuri prin care ar putea pătrunde aerul rece. Podeaua se menține cât mai uscată, se acoperă cu un strat de așternut (rumeguș, paie sau turbă), care iarna ajunge până la 30 cm grosime.

Normele pentru suprafața necesară în adăpost sugerează atribuirea fiecărei păsări câte 1-1,5 m². Dacă efectivul de gâște este mai mare, cotețul va fi delimitat în secțiuni, cu cuibarele setate în fiecare, câte 2-3 gâște la un cuibar.

Nu se ignoră sub nicio formă standardele de suprafață. Deși gâștele Toulouse sunt puțin mobile, ele cresc foarte rapid și devin masive, având nevoie de suficient spațiu pentru mișcare.

De altfel, bunăstarea lor va avea de suferit, influențând sănătatea și productivitatea păsărilor.

Adăposturile se supun igienizării zilnice și dezinfecției regulate. Imunitatea gâștelor Toulouse nu este cea mai puternică și ignorarea măsurilor sanitar-veterinare ar putea duce la îmbolnăviri în masă.

Pentru o dezvoltare armonioasă și o creștere activă, gâștele Toulouse au nevoie de aer curat și de băi de soare. Dacă păsările nu pot fi întreținute libere, atunci neapărat se amenajează o zonă pentru plimbare, adiacentă cotețului.

Perfectă ar fi și prezența unei surse de apă, așa cum rasa are nevoie de băi cel puțin de 2 ori pe săptămână. Suprafața se îngrădește pentru a nu permite evadarea gâștelor, dar și contactul cu păsările sălbatice, care pot fi purtătorare de boli infecțioase.

Alimentația gâștelor Toulouse

Furajele au efect direct asupra calității și gustului cărnii, iar rasa Toulouse se alimentează cu accent pe calitatea hrănii, nu cantitate.

Păsările adulte se hrănesc de 2 ori pe zi, dimineața și seara. În timpul zilei acestea se pot hrăni la pășune. Baza rației o formează cerealele și combifurajele. Util este grâul, porumbul, turtele de floarea soarelui. Toate acestea pot fi mărunțite și pregătite sub formă de terci.

Pot fi adăugate la rație legumele fierte, făina de pește, suplimente de vitamine și minerale.

Bobocii se hrănesc la fel cu terciuri din cereale mărunțite, tărâțe de grâu, legume fierte, verdeață tocată ca supliment de vitamine, ouă fierte.

În prima săptămână se asigură 8 tainuri pe zi, apoi treptat se trece la 3-4 mese. La vârsta de 40 de zile, tineretul poate fi trecut la rația păsărilor adulte.

Citiți mai detaliat despre alimentația gâștelor: care sunt nutrețurile pentru boboci și pentru păsările adulte.

Avantajele rasei Toulouse

• Greutate corporală foarte mare;
• Viteză mare de creștere;
• Nepretențioși la hrană;
• Calitate înaltă a penelor și a pufului;
• Ouă de dimensiuni mari cu gust foarte bun;
• Cantitate mare de grăsime prețioasă inclusiv pentru tratarea bolilor respiratorii.

Dezavantajele rasei Toulouse

• Fecunditate scăzută a ouălor;
• Rată mică de eclozionare a bobocilor;
• Comportament matern slab manifestat;
• Slab adaptate la regimul de pășune din cauza mobilității reduse;
• La fel, pentru că se mișcă puțin, gâștele sunt predispuse obezității;
• Sensibile la umiditate excesivă și la temperaturi reduse.

Știai că?

• Rasa Toulouse este foarte populară în SUA datorită tradiției locale de a servi gâsca rumenită în cuptor la masa din Ajunul Crăciunului;
• Cercetătorii americani au demonstrat că procentul fecundității ouălor la gâștele Toulouse crește semnificativ atunci când împerecherea are loc într-un bazin de apă;
• Gâștele își găsesc alesul inimii la vârsta de circa 3 ani și stabilesc o relație pe viață. Dacă un partener moare, celălalt va tânji mult înainte de a-și găsi pe altcineva. Uneori, acesta poate rămâne singur pentru întreaga viață. Chiar și la întreținerea în condiții casnice, unde unui gânsac îi revin 3-4 gâște, acesta va avea o femelă preferată.