Îngrășămintele verzi sunt plantele care au însușirea de a produce o masă vegetală abundentă și sunt semănate pentru ca, ulterior, să fie încorporate în sol.
Cele mai utilizate specii pentru obținerea îngrășămintelor verzi sunt: lupinul galben, sparceta, trifoiul roșu, mazărea, măzărichea, muștarul și hrișca.
Îngrășămintele verzi sunt considerate cele mai eficiente și avantajoase dintre toate îngrășămintele organice utilizate.
Acestea nu poluează apele subterane, spre deosebire de riscul ce poate apărea în cazul gunoiului de grajd sau bălegarului și pot fi produse foarte ieftin. Metoda respectivă de hrănire a solului era utilizată încă pe timpul romanilor.
Pe lângă faptul că, îngrășămintele verzi sporesc materia hrănitoare din sol, acestea întorc, la încorporare, elementele ce au fost consumate de plante în timpul vegetației.
Cele trei elemente de bază: azotul (N), fosforul (P) și potasiul (K), ce se găsesc în îngrășămintele verzi, sunt foarte ușor asimilate de către culturile ce vor fi cultivate ulterior.
Îngrășămintele de sinteză chimică cu NPK distrug microorganismele din sol, de aceea și ar trebui să ne orientăm la sursele organice.
Află aici despre Îngrășămintele naturale sau o grădină de legume fără „chimie” – 10 reguli importante.
Dacă alegeți culturile potrivite pentru îngrășarea solului, veți beneficia de avantajele:
- mai multă materie organică în sol;
- microorganismele din sol vor lucra mai bine;
- dacă cultivați leguminoase veți obține cantități substanțiale de azot în sol;
- îmbunătățesc structura solului;
- este redusă eroziunea;
- previn spălarea elementelor nutritive în straturile mai profunde ale solului.
Cu toate că, drept îngrășăminte verzi pot fi utilizate practic toate speciile, totuși, cele mai pretabile sunt plantele cărnoase sau apoase, la noi în țară fiind reprezentate de 3 familii botanice: Leguminoase, Crucifere, Graminee.
Îngrășămintele verzi pot fi selectate în dependență de tipul solului:
De fapt, toate tipurile de sol au nevoie de îngrășări periodice cu plante verzi. Însă, solurile nisipoase, argiloase și calcaroase necesită o abordare specială.
Per general, semănarea culturilor verzi trebuie realizată în perioada 1 august – 30 septembrie, însă există câteva aspecte.
Dacă îngrășăm solul pentru semănatul culturilor de toamnă, îngrășămintele verzi se seamănă în iulie, după ce a fost recoltată cultura precedentă și sunt încorporate în perioada până la semănarea culturii următoare.
Plantele trebuie semănate la o densitate înaltă. Solul astfel acoperit nu permite spălarea sau evaporarea azotului din sol.
Culturi recomandate în calitate de îngrășăminte verzi:
Pregătirea solului înainte de semănatul îngrășămintelor verzi constă în: cultivație sau o altă lucrare pentru a mobiliza solul și o grapare.
După semănat, plantele trebuie lăsate să se dezvolte până la înflorit, apoi se tăvălugesc sau se taie cu freza rotativă. Îngrășămintele din familia Graminee se tăvălugesc înainte de înspicare.
Adâncimea de încorporare a îngrășămintelor verzi este de 5-20 cm în dependență de structura solului (5-10 cm pe soluri grele și 10-20 cm pe soluri ușoare).
Atenție! Îngrășămintele nu se încorporează în sol imediat, acestea trebuie lăsate pe suprafața solului câteva zile după tăiere. Acest lucru este acceptat în cazul tehnologiei no-till.
Nu este recomandată semănarea culturilor pentru îngrășăminte verzi din aceeași familie cu planta ce va fi semănată drept cultură de bază.
Spre exemplu, dacă semănați muștar ca îngrășământ, nu puteți semăna rapița drept cultura de bază.
Surse material: Sistemul de Agricultură Ecologică, Chișinău 2018; Particularitățile Agriculturii Organice, Chișinău 2003;
Citește și despre Fertilizarea solului și îngrășămintele folosite în agricultura ecologică.
Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul proiectului „InfOrganic” implementat de Asociația Obștească „Educație pentru Dezvoltare” (AED) cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) din Moldova.