Întreținerea vacilor în stabulație liberă. Plusuri, minusuri

Dezvoltarea sectorului zootehnic presupune modernizarea tehnologiilor de întreținere a animalelor pentru sporirea nivelului de producție și a veniturilor obținute.

La momentul actual, sunt practicate două tehnologii pentru întreținerea rumegătoarelor mari: stabulație liberă și legată. Cea din urmă se consideră mai învechită, iar prima devine tot mai populară.

Inițial, stabulația liberă se practica la creșterea bovinelor de carne, în special în complexele mari, cu peste 400 de capete. Însă crescătorii din țările dezvoltate tot mai mult optează pentru acest sistem, inclusiv pentru creșterea raselor de lapte, chiar și în gospogării cu 10-20 de vaci.

În țările UE stabulația liberă este una din condițiile obligatorii pentru obținerea certificatelor ecologice.

Metoda de întreținere în stabulație liberă presupune mișcarea liberă a vacilor în adăpost, dar și în zonele de plimbare în afara grajdului. Este optimă pentru asigurarea necesităților fiziologice, pentru menținerea stării de sănătate, a imunității și pentru sporirea producției.

Citiți în acest articol:

• Principiul stabulației libere;
• Avantajele întreținerii în stabulație liberă;
• Dezavantajele stabulației libere;
• Normele sanitar-veterinare pentru stabulația liberă;
• Suprafața minimă recomandată;
• Amenajarea curții pentru plimbare.

Principiul stabulației libere

Vacile în stabulație liberă sunt întreținute în grup, adăpostul fiind delimitat pe zone. De regulă, se amenajează o zonă de bază, pentru vacile lactante, una pentru cele gestante, maternitatea, creșa pentru vițeii nou născuți și zona pentru animalele tinere.

Zona de bază presupune loc pentru mișcare și loc pentru odihnă. Cea din urmă este divizată în boxe pentru fiecare animal, despărțite între ele de bare speciale. Paturile se dotează cu așternut, fie din paie, rumeguș sau cauciuc special.

Hrana se distribuie uniform pe toată lungimea zonei de furajare, vacile având acces liber la ea. La fel sunt distribuite și adăpătoarele. Mulsul se efectuează într-o sală specială, unde sunt amplasate utilajele. Vacile se mână ordonat spre sala de muls apoi se întorc în zona de bază.

Vedeți aici despre mastita vacilor de lapte – forme și tratament.

Avantajele întreținerii în stabulație liberă

Pentru animale:

• Vacile duc un mod mai activ de viață, ceea ce le îmbunătățește starea de sănătate și imunitatea;
• Mișcarea mai activă are efect benefic și asupra productivității;
• Animalele pot socializa cu semenii săi;
• Libertatea le permite să-și aleagă locuri mai bune pentru odihnă, dar și poziții mai comode;
• Se dezvoltă mai bine sistemul osos as animalului.

Pentru crescător:

• Posibilitatea mecanizării producerii și reducerii lucrului manual;
• În consecință, scad cheltuielile de salarizare;
• Se simplifică procedura de muls;
• Toate lucrările de întreținere devin mai rapide și mai eficiente;
• Productivitatea crescută a vacilor sporește și veniturile fermei.

Dezavantajele stabulației libere

Pentru animale:

• Nu este posibil controlul individual al rației fiecărui animal;
• Accesul liber la hrană poate duce la suprafurajare;
• Lipsa personalului calificat pentru deservirea automatizată duce la scăderea calității condițiilor de întreținere, mărirea umidității aerului, acumularea excesivă a dejecțiilor, cu creșterea ratei afecțiunilor podale și a altor boli infecțioase;
• Stabulația liberă nu este potrivită pentru vacile agresive. Acest factor mărește nivelul de stres al efectivului și scade productivitatea. În general, vacile sunt animale cu o ierarhie socială, ceea ce presupune conflicte periodice pentru menținerea poziției dominante.

Citiți cum tratăm pododermatitele sau șchiopătatul la vaci.

Pentru crescător:

• Crește consumul de furaje cu 5-10%;
• Automatizarea producției presupune un personal mai calificat;
• Procedurile veterinare devin mai anevoioase;
• Animalele bolnave sunt mai greu de depistat, contenționat și tratat.

Normele sanitar-veterinare pentru stabulația liberă

• Podeaua se acoperă neapărat cu așternut. Suprafața dură și rece duce inevitabil la probleme de sănătate. Așternutul se suplinește zilnic, în medie, cu 3-4 kg de substrat pentru un animal. Se urmărește gradul de umiditate al acestuia. De obicei, așternutul se schimbă complet o dată pe an;
• Se asigură accesul liber la furaje, în zona pentru plimbare. Volumul nutrețurilor se calculează în funcție de numărul de capete, cu o rezervă de 10-15% pentru fiecare. Cele mai productive se consideră rațiile combinate din nutrețuri grosiere, suculente și concentrate;
• Zonele de furajare se curăță minuțios în fiecare zi, pentru evitarea reproducerii bacteriilor și răspândirii bolilor infecțioase.

Citiți aici despre bolile respiratorii la vaci – simptome și prevenire.

Suprafața minimă recomandată pentru stabulație liberă

Dimensiunile boxelor pentru odihnă joacă rol primordial în confortul și productivitatea animalelor. Suprapopularea duce inevitabil la stres și scăderea lactației.

Normele sanitar veterinare impun următoarea suprafață minimă pentru boxele individuale:

• Vițeii până la vârsta de 10 luni – 2 m²;
• Vițeii mai mari de 10 luni – 3 m²;
• Vacile adulte și taurii – 5 m²;
• Tăurașii la îngrășat – 3-4 m²;
• Dacă animalele nu sunt scoase la plimbare, suprafața pentru un individ se mărește până la 7 m²;
• Aceeași normă se indică și pentru vacile gestante.

Vedeți aici despre întreținerea vacilor gestante, alimentație și cum determinăm data fătării.

Amenajarea curții pentru plimbare

• Suprafața se calculează în funcție de efectiv – 16 m² pentru un individ;
• Pentru viței se alocă nu mai puțin de 10 m² fiecăruia;
• Zona se asigură cu o acoperire dură;
• Pentru îngrijirea și igienizarea curții de plimbare se montează cuve pentru dejecții;
• Curățirea zonei de plimbare se recomandă să fie mecanizată;
• Adăpătoarele să fie automate;
• Lungimea frontului furajer – nu mai puțin de 0,4 m pentru un animal.

Citiți despre bolile parazitare de piele la vaci.