Muguri și ramuri de rod la măr – cum le deosebim la tăieri

Tăierile în livezi vor fi inițiate în curând pentru unele specii, iar cunoașterea ramurilor de rod este importantă în momentul alegerii părților ce urmează a fi înlăturate pentru a crea echilibrul necesar.

Tăierile influențează cantitatea și tipul de muguri ce se formează pe pomii fructiferi. Scopul tăierii este de a încuraja pomul să producă lemn roditor. Pomii pot deveni prea viguroși din cauza tăierii necorespunzătoare sau a fertilizării excesive, ambele vor duce la mai puțini muguri florali și la mai puține fructe în viitor.

În acest articol, discutăm despre ramurile de rod la măr. Mai întâi de toate, însă, aș dori să menționez că, în funcție de amplasare, există două tipuri de muguri pe pomi – terminali și laterali.

Mărul și părul înfloresc și fructifică în cea mai mare parte pe mugurii terminali. Un mugure terminal este situat pe vârfurile lăstarilor și se mai numește și mugure apical. Un mugure lateral se dezvoltă la baza unei frunze de-a lungul lăstarilor.

Mugurii pot produce oriunde ar fi amplasați de la 5 la 8 flori și un număr similar de frunze.

Citiți și despre Când se fac tăierile la fiecare specie de pomi.

Mugurii mai pot fi clasificați și în funcție de organele ce urmează să se dezvolte din aceștia: un mugure vegetativ va forma doar frunze, organe vegetative. Acesta este mai mic, mai alungit și mai ascuțit decât cel florifer, din care se vor forma doar flori (caracteristic speciilor sâmburoase).

Sau mixt (din care se vor forma flori și frunze – caracteristic sămânțoaselor):

Mugurii de rod pot fi identificați de la mijlocul verii, dar sunt vizibili în special după mijlocul toamnei.

Mugurii vegetativi (adică mugurii care poartă frunze, dar fără flori) se disting cu ușurință de mugurii de rod prin faptul că sunt muguri subțiri, ascuțiți, purtați în axila frunzei. Acești muguri sunt de obicei mult mai mici și mai nesemnificativi decât mugurii de rod.

Mărul și părul fructifică pe următoarele ramuri de rod: țepușă, pinten, nuielușa, mlădiță, smicea, bursă și vatră de rod. Unele dintre aceste ramuri nu au muguri floriferi, dar se vor forma ulterior. Din acestea fac parte pintenul, smiceaua.

În continuare, menționăm câteva aspecte importante pentru recunoașterea formațiunilor de rod:

Țepușa este o ramură anuală scurtă, de circa 0,5-5 cm lungime, cu un mugure terminal mixt, adică din acesta se vor forma flori și frunze.

Spre deosebire de țepușă, pintenul are în vârf un mugure vegetativ (din care se vor dezvolta doar frunze). Pintenii cresc într-o cantitate foarte mică în fiecare an.

Se dezvoltă lent, timp de doi ani. Fructifică al doilea an.

Nuielușa este o ramură anuală de 10-30 cm, mugurele terminal, adică cel amplasat în vârful ramurii este mixt.

Mlădiță poate fi mai lungă decât nuielușa, lungimea fiind cuprinsă între 10-60 cm, însă spre deosebire de aceasta mai are câțiva muguri laterali micști.

Smiceaua are dimensiuni similare nuielușei, doar că este o ramură prefloriferă, adică nu are muguri floriferi și în anii următori se va transforma în nuielușă sau mlădiță.

Bursa sau puntea de rod spre deosebire de anterioarele ramuri de rod este bienală, adică de doi ani. Este scurtă, cu partea de sus mai îngroșată, cu una sau două ramificații laterale. Bursa provine din mugurele terminal mixt al țepușei, nuielușei sau mlădiței.

Lista este finalizată cu vatra de rod, care este o formațiune multianuală, alcătuită din două sau mai multe burse de rod.

Citește și despre Tăierile la măr. Forma de coroană – palmetă mixtă.