Fermierii ce se ocupă cu vacile de lapte, apreciază mulsul ca fiind una dintre cele mai importante și, de asemenea, cele mai plăcute sarcini de rutină, pentru că mulsul este cel mai frecvent moment de interacțiune directă între vaci și producător.
În plus, durerea cronică asociată cu boală sau rănire și orice situație stresantă sunt susceptibile să provoace o scădere a producției de lapte.
În ceea ce privește bolile și leziunile legate de mulsul propriu-zis, prevenirea leziunilor țeținei și a mamitelor (mai ales atunci când sunt implicate microorganisme de mastită contagioasă) are o importanță deosebită.
Cea mai mare incidență a mastitei apare de obicei în timpul lactației de vârf, iar vacile cu un debit mai mare de lapte sunt mai susceptibile la infecții prin canalul țeținei.
Există unele dovezi că apariția mastitei poate fi redusă prin creșterea frecvenței de muls. Pe de altă parte, mulsul mai frecvent poate crește riscul de rănire a țeținei și infecție cu patogeni de mediu după muls.
Mulsul automat este o practică din ce în ce mai răspândită în producția de lapte. În ceea ce privește bunăstarea vacilor, utilizarea sistemelor automate de muls are atât avantaje, cât și dezavantaje, iar unele studii recente concluzionează că mulsul automat și mulsul convențional sunt la fel de acceptabile în ceea ce privește bunăstarea vacii de lapte.
Potrivit statisticilor, mulsul vacilor necesită mai mult de 40% din timpul de îngrijire a animalelor. Și încălcarea tehnologiei de muls provoacă un deficit de producție de lapte cu 15-20% și provoacă dezvoltarea unor boli grave la vaci.
Indiferent de numărul de vaci dintr-o fermă mare sau un hambar mic, trebuie să ținem cont de câteva recomandări cum să mulgem corect animalul:
1. Verificați regulat starea ugerului vacilor
Revizuiți în mod regulat toate informațiile despre sănătatea ugerului și calitatea laptelui de la lăptărie, laboratoare oficiale, clinici veterinare și din testele la fermă cu DeLaval Somatic Cell Counter (DCC) sau California Mastita Test (KMT).
Setați valorile de referință pentru fiecare vacă și întregul efectiv pentru a controla posibilele schimbări.
2. Stabiliți și urmați o rutină de muls
Indiferent de sistemul de management și de dimensiunea efectivului, vacile nou fătate trebuie mulse mai întâi, apoi vacile tinere și apoi restul efectivului.
Vacile bolnave sunt mulse ultimele, după care este necesară dezinfectarea sistemului de muls.
3. Verificați prima porție de lapte muls
Primele jeturi de lapte trebuie mulse într-un vas cu fundul negru, astfel îndepărtăm microorganismele din canalul țeținei și este o metodă de depistare a mastitei (observând bucăți de lapte coagulat pe fund).
Mulsul primelor jeturi de lapte este un stimul puternic care inițiază evacuarea laptelui din glanda mamară și face posibilă detectarea anomaliilor și prevenirea pătrunderii laptelui de calitate scăzută în rezervor.
4. Curățați bine mameloanele
Pentru a preveni mastita și a obține lapte de înaltă calitate, este necesar ca mameloanele să fie uscate și curate atunci când sunt conectate.
Tratați mameloanele cu produse aprobate. Ștergeți tetinele uscate cu hârtie de unică folosință sau prosoape de pânză, folosind un prosop separat pentru fiecare vacă. Dacă se folosesc șervețele speciale, acestea trebuie să fie bine spălate și uscate înainte de reutilizare.
Nu începe niciodată să mulgi spălând tetinele! În caz contrar, bacteriile care au crescut în canalele tetinei pot fi transportate mai sus în uger. Începeți întotdeauna procedura prin mulsul primelor jeturi de lapte.
În timpul mulsului:
5. Verificați regulat nivelul de vid
Nivelul optim de vid, frecvența de pulsație și raportul de fază de pulsație trebuie să fie în conformitate cu recomandările producătorului utilajului. Astfel asiguri un muls blând și menții ugerul sănătos.
Verificați întotdeauna nivelul de vid înainte de muls.
6. Atașați partea suspendată la timp
Partea suspendată de la macanismul de muls trebuie atașată nu mai târziu de 60 – 90 de secunde după începerea pregătirii tetinei.
Evitați scurgerile de aer atunci când conectați partea suspendată a mecanismului de muls.
Reglați piesa suspensiei astfel încât să fie poziționată corect față în spate și de la dreapta la stânga, fără a se răsuci.
7. Evitați mulsul excesiv
Mulsul excesiv este considerat a fi principala cauză a hiperkeratozei vârfului tetinei. Momentul scoaterii se determină manual, sau – în sistemele cu îndepărtare automată a suspensiei – cu ajutorul senzorilor de debit de lapte, care emit o comandă de îndepărtare automată a piesei suspensiei atunci când debitul de lapte scade.
Sistemele cu control al debitului de lapte au o indicație vizuală a fluxului de lapte redus.
8. Urmați îndepărtarea corectă
La sfârșitul mulsului, alimentarea cu vid a părții suspensiei este oprită, manual sau automat. Așteptați până când vidul din prindere este complet eliberat înainte de a scoate umerașul.
NU strângeți ugerul și nu forțați cupele împreună, deoarece acest lucru poate duce la intrarea aerului în grupul de muls și poate duce la mastită.
După muls:
9. Dezinfectați tetinele după fiecare muls
După îndepărtarea aparatului de muls, curățați imediat tetinele prin scufundare sau pulverizare cu o soluție antiseptică aprobată. Această procedură este cea mai eficientă măsură pentru a preveni transmiterea de la vacă la vacă a agenților patogeni de mastită.
După muls, canalul țeținei rămâne deschis și servește ca o poartă de infecție pentru glanda mamară pe parcursul a 20-30 minute. Pentru a preveni infecția, vacile sunt scoase la plimbare sau li se oferă hrană pentru a petrece mai mult timp în picioare.
10. Clătiți mașina de muls imediat după muls
Spălați suprafețele exterioare ale mașinii de muls.
După fiecare utilizare, clătiți și curățați manual sau automat toate componentele sistemului folosind detergenți aprobați și apă la temperatura corectă. Lăsați apa să se scurgă din sistem.
Dacă este necesar, dezinfectați sistemul înainte de următorul muls folosind dezinfectanți aprobați la concentrația corectă.
11. Răciți corect laptele
Verificați temperatura de răcire; asigurați-vă că sunt atinse temperaturile corecte în timpul și după fiecare muls.
Răcirea la temperatura potrivită încetinește sau oprește semnificativ creșterea majorității microorganismelor.
12. Monitorizați în mod regulat calitatea laptelui, echipamentul de muls și datele privind rezultatele mulsului
Verificați în mod regulat calitatea și compoziția laptelui și datele de la centrul de control al mulsului și comparați-le cu datele anterioare.
Înlocuiți căptușeala și furtunurile la intervalele recomandate de producător. Furtunurile vechi de cauciuc crapă și devin poroase, ceea ce afectează eficiența mulsului și crește riscul de contaminare și de creștere microbiană.
Acest lucru poate duce la timpi de muls mai lungi și la creșterea contaminării bacteriene.
„Îngrijirea de rutină a animalelor, cum ar fi dezinfectarea mameloanelor și curățarea și controlul echipamentului de muls, sunt de mare importanță pentru a asigura bunăstarea animalelor în timpul mulsului”.
Stresul acut în timpul mulsului reduce producția de lapte prin inhibarea centrală a secreției de oxitocină, precum și efectele periferice ale catecolaminelor.
Oxitocina, care este un hormon secretat de sistemul nervos central în fluxul sanguin, este în primul rând responsabil pentru reflexul de ejecție a laptelui. Secreția de oxitocină se dovedește a fi de o importanță capitală pentru optimizarea producției de lapte.
Diferiți factori de stres, cum ar fi izolarea socială, expunerea la noi medii (în special în cazul junincilor) sau frica de oameni prezenți în sala de muls inhibă ejecția laptelui.
Pe lângă impactul asupra productivității, comportamentul agitat al vacilor în situații stresante crește riscul de accidente pentru muncitori.
În timpul mulsului, prezența unui îngrijitor care mânuiește animalele cu mișcări bruște și imprevizibile, strigând și/sau lovind poate determina vacile să „țină” laptele din cauza inhibării secreției de oxitocină.
Studiile care compară ferme cu condiții de mediu similare și vaci cu aceeași genetică au arătat că fermele cu producții mai mari de lapte sunt cele cu fermieri care au șanse mai mari să vorbească și să atingă vacile. Animalele sunt la rândul lor mai puțin fricoase, se mișcă mai ușor și se apropie de oameni.
În condiții experimentale, doar prezența unui îngrijitor care stârnește animalele în timpul mulsului este suficientă pentru a crește laptele rezidual cu 70% și a reduce producția de lapte.
„În condiții comerciale, 30% din variabilitatea producției de lapte de la fermă la fermă este atribuită unei diferențe în gradul de frică de vacă.
Prin urmare, este important să profităm de fiecare muls pentru a optimiza interacțiunea dintre fermier și vacile sale și pentru a evita unele comportamente de rutină care ar putea face vacile mai fricoase (ex. mișcări bruște și rapide):
Maximizați contactele pozitive, cum ar fi vorbirea, punerea mâinii pe spatele animalului, mângâierea vacilor, efectuarea de mișcări lente, anticipative etc.
Reduceți contactele negative, cum ar fi țipetele, lovirile, mișcările rapide și neașteptate etc.
Alte mici sfaturi pot fi, de asemenea, folosite pentru a îmbunătăți mișcarea animalelor: de exemplu, oferirea de bunătăți (cantități mici de furaj) atunci când vacile intră în sala de muls reduce timpul de intrare în sală și facilitează fluxul animalelor fără a fi nevoie să folosească substanțe neplăcute, tehnici de manipulare a animalului.
În timpul mulsului, rata de pas poate fi folosită ca un indicator al disconfortului (de ex. durere cronică) și al fricii de oameni. Animalele anxioase și nervoase au o frecvență mai mare a pașilor.
Vacile care primesc o manipulare adecvată și calmă au o distanță de fuga mai mică (distanța dintre persoana care se apropie de animal și animalul însuși în momentul în care acesta începe să se retragă) și au o frecvență mai mică a pașilor în timpul mulsului.
Vacile care se confruntă cu dureri din cauza rănilor la mameloane sunt mai predispuse să lovească în timpul mulsului. Vacile înfricoșate tind să nu lovească.
Frecvența loviturilor este, de asemenea, un indicator al disconfortului cauzat de fluxul scăzut de lapte.
Defecarea crescută, urinarea și vocalizările sunt indicatori ai stresului acut și a fricii acute la vaci. Frecvența acestuia crește atunci când animalul este izolat sau când este adăpostit în medii noi.
Interesant este că acești indicatori nu apar atât de des în prezența fermierului atunci când relația om animal este bună. Prin urmare, prezența unei persoane poate reduce răspunsul de frică al vacilor în timpul mulsului.
ATENȚIE!
Aceste informații sunt minuțios selectate și scrise de medici veterinari, dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă, consultați un medic veterinar sau o clinică specializată. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă!
Comentarii