Lunile mai și iunie sunt o perioadă decisivă pentru livezi: pomii fructiferi intră în faza de fructificare timpurie, iar fructele încep să se lege și să crească rapid.
În această perioadă critică, o nutriție echilibrată face diferența între o recoltă bogată și una compromisă. Azotul, potasiul și calciul sunt trei elemente esențiale care contribuie direct la formarea și dezvoltarea fructelor.
Azotul – motorul creșterii, dar cu doze atent calculate
Azotul susține creșterea vegetativă și formarea unui foliaj sănătos, absolut necesar pentru o fotosinteză eficientă. Este implicat în procesele metabolice de bază și face parte din clorofilă, dar trebuie administrat cu precauție.
Un nivel ridicat de azot duce la creșterea excesivă a lăstarilor în detrimentul fructelor.
Acest dezechilibru reduce cantitatea de lumină ajunsă la fructele tinere și duce la o alocare greșită a resurselor: pomul prioritizează vegetația, nu fructificarea.
Rezultatul? Fructe mai mici, mai puține, moi și apoase, cu conținut redus de zahăr. De asemenea, apare o sensibilitate crescută la boli, scade rezistența la stres și la iernare.
Pe de altă parte, un deficit de azot afectează dezvoltarea frunzelor, slăbește fotosinteza și reduce acumularea de substanțe nutritive în fruct.
Astfel, fructele rămân mici, deformate, cu gust slab și consistență scăzută. Lipsa de azot poate duce și la căderea prematură a rodului.
În concluzie, în luna mai, azotul este important, dar trebuie administrat corect, în funcție de starea pomului și de analiza solului. Excesul aduce dezechilibru, iar lipsa – o recoltă slabă.
Potasiul – garantul calității fructelor
Pe măsură ce fructele se formează, potasiul devine indispensabil. Acest nutrient reglează echilibrul hidric în plantă, ajută la transportul zaharurilor către fructe, activează enzimele de creștere și întărește pereții celulari.
Fără suficient potasiu, fructele se dezvoltă greu, rămân mici, sensibile la fisuri, gust mai puțin dulce și se păstrează slab în depozit.
Carența de potasiu este frecventă, dar adesea trecută cu vederea.
Primele efecte apar la recoltare: fructe mici, moi, vulnerabile la transport și depozitare, și cu valoare comercială redusă. Deficitul afectează și structura lemnului, făcând ramurile fragile și pomii mai expuși la îngheț.
Pentru prevenirea deficiențelor, sunt esențiale analizele de sol și frunze (ideal la începutul primăverii și în faza de creștere a fructelor), fertilizarea fracționată, aplicările foliare (în caz de carență instalată) și o irigare corectă, mai ales în solurile nisipoase sau în anii ploioși.
Dar și aici echilibrul contează: excesul de potasiu poate bloca absorbția calciului, magneziului sau chiar a azotului.
Acest lucru generează carențe secundare: pătarea amară la măr (din lipsa calciului), cloroză (din lipsa magneziului), fructe mici și sensibilitate crescută la secetă.
Calciul – fundația calității fructului
Calciul este adesea trecut cu vederea, deși joacă un rol fundamental în întărirea pereților celulari și dezvoltarea structurii fructelor.
Contribuie la diviziunea celulară, la fixarea și transportul altor nutrienți, întărește rezistența la boli și îmbunătățește capacitatea fructelor de a rezista la manipulare și depozitare.
Carența de calciu începe să aibă efecte din luna mai, odată cu formarea fructului, chiar dacă simptomele apar mai târziu.
Fluctuațiile de umiditate (secetă urmată de ploi) afectează absorbția calciului, deși el este prezent în sol. Potasiul și magneziul în exces pot bloca, de asemenea, absorbția sa.
În aceste condiții, fructele devin predispuse la crăpare, apar pătarea amară la măr (bitter pit) și se reduce semnificativ valoarea lor comercială.
În plus, un nivel prea ridicat de calciu poate crea dezechilibre nutriționale. Înlocuiește alți cationi (magneziu, potasiu, bor), afectând negativ dezvoltarea fructului și a frunzelor.
Solurile calcaroase sau cele cu pH ridicat devin mai alcaline, ceea ce reduce absorbția fierului și a microelementelor (mangan, zinc), ducând la cloroză ferică și slăbirea sistemului radicular.
Fructele pot deveni dure, mai puțin suculente și mai puțin atractive pentru consumul proaspăt.
Fermierii care se bazează pe analize precise și fertilizare adaptată fazei de dezvoltare obțin recolte sănătoase și durabile.
Cei care fertilizează „după rutină”, fără să cunoască nevoile reale ale solului și pomilor, pot compromite nu doar calitatea producției din acel sezon, ci și sănătatea livezii pe termen lung.
Pentru consultații și recomandari personalizte vă așteptăm în Laboratorul Biolab Test SRL, cu sediul în mun. Chișinău, com. Stăuceni, drum M2, km 10, nr 9 – Clădirea FPC Bioprotect.
Pentru consultații, apelați la:
- 022 600 700;
- 067 777 997.
V-ar putea fi util și articolul Costurile greșelilor ascunse în sezonul agricol 2025.
