Prunul se plantează în diferite sisteme în funcție de vigoarea asociației soi portaltoi, forma de coroană, tehnologia aplicată și posibilitățile financiare.
Sistemul clasic de cultură la prun
Pomii utilizați în acest sistem sunt de vigoare mare cu coroane globuloase naturale, ameliorate cu volum mare, care sunt dificile la îngrijire.
Producțiile economice se obțin după 6-8 ani de la plantare. De regulă, acest sistem este aplicabil în plantațiile de prun altoite pe portaltoi generativ.
Acest sistem necesită spaţii mari între rânduri (6,0-7,0 m) și pe rândul de pomi (5,0-6,0 m), având 260 – 444 de pomi de prun la ha.
Numărul de pomi de prun necesari la 1 ha de plantaţie în funcţie de sistemul de cultură
Sistemul intensiv de cultură la prun
Este caracterizat de pomi semiviguroși, coroane natural ameliorate sau semiaplatizate unde ramurile de bază sunt orientate pe direcţia rândului.
Distanţele de plantare la acest sistem sunt mai mici, numărul de pomi de prun la hectar fiind de 450 pomi/ha până la 1000 pomi/ha.
Aceste distanțe de plantare a pomilor de prun coordonate cu sistemul de conducere a coroanelor formează coronamente continuu pe direcția rândului.
Distanțele dintre coronamentele continuu a două rânduri alăturate constituie 2,0-2,5 m. Productivitatea medie 20 t/ha, recuperarea investițiilor după 3-4 recolte. Perioada de exploatare a plantației 20-25 ani.
Sistemul superintensiv de cultură la prun
Densitățile accesibile pentru un astfel de sistem realizează densități de 1111 la 2222 pomi/ha, ceea ce reprezintă pentru prun foarte mult.
Astfel de sisteme sunt utilizate în Germania, Franţa, SUA, Italia, Romania, unde este determinat direct de vigoarea portaltoiului. Tipici pentru un astfel de sistem sunt portaltoii: Pixy, Oteșani 8, Saint Julien A etc.
Aceștia dictează distanţele de plantare în asociere cu forma de coroană. În livezile superintensive de prun pomii sunt conduși după fus subţire cu coronamentul în două planuri oblice -forma V [10] sau în formă de tufa ameliorată.
Terenul potrivit pentru livada de prun
Pe dealurile înalte, unde umiditatea este suficientă, iar căldura este deficitară, pentru prun vor fi alese expoziţiile sudice, care asigură o calitate mai bună a fructelor și un conţinut de zahăr mai ridicat.
Pe versanţi se preferă treimea mijlocie, evitându-se deci vârfurile de deal, cu sol erodat, care sunt reci, frecvent bătute de vânturi, dar și văile unde sunt curenţi reci și apa poate să se acumuleze.
Pe dealurile mai joase, cu până la 300 m altitudine, uneori se preferă expoziţiile vestice, estice și chiar cele nordice.
Din această preferinţă nu trebuie făcută însă regulă, se aleg aceste expoziţii dacă în regiunea respectivă nu cad suficiente precipitaţii, dacă solurile sunt lipsite de umezeală sau cad brume.
În cazul în care în regiunea respectivă cad suficiente precipitaţii și nu cad brume, sau în cazul în care există posibilitatea de irigare a livezii, tot expoziţia sudică este cea mai indicată.
Ca și în zona dealurilor înalte, cea mai indicată pentru cultura prunului rămâne tot treimea mijlocie. Dacă însă valea este ferită de brume, plantaţiile pot coborî și pe treimea inferioară.
Referitor la gradul de înclinare al pantelor, cele mai recomandate sunt dealurile cu o înclinare de până la 15%.
Prunul are cerinţe modeste față de sol, cultura lui reușind pe toate tipurile de sol, cu excepţia celor sărăturoase sau prea umede, în condiţii de irigare, se comportă bine și pe nisipuri.
Adâncimea apei freatice trebuie să fie cel puţin la 1,5 m de la suprafața solului.
Pregătirea terenului pentru plantarea prunului
Pentru plantaţiile pomicole de prun, pregătirea terenului constă din: defrișare, modelare, timp de pauza (daca este cazul), fertilizarea de bază și desfundarea.
Defrișarea se face în cazul când se înființează plantații pe locul ocupat de vechile plantații pomicole sau de vegetație forestieră.
Modelarea terenului este obligatorie și se execută în așa fel încât să nu existe denivelări, care influen- țează negativ asupra vegetației pomilor. Lucrarea se execută imediat după defrișare și se va evita mișcarea unui volum prea mare de sol.
Timpul de pauză trebuie să fie respectat în cazul când, pe același teren trebuie să fie plantat aceeași specie care a fost defrișată sau înrudită cu aceasta, deoarece prin acest mod se înlătură „efectul oboselii solului”.
Pentru specia prun nu se admit ca premergători: floarea soarelui, tutunul, tomatele, ardeiul, pătlăgelele vinete, cartoful, bostanul, pepenele verde și cel galben, lucerna, sparceta, mazărea, fasolea, etc. În urma acestora se recomandă o pauză de 3-4 ani.
În cazul când terenul este invadat de buruieni perene: pirul gros, pirul târâtor, pălămida, volbura etc., acestea trebuie distruse cu cel puțin 2-3 ani înainte de plantarea livezii.
Fertilizarea de bază la înființare – îngrășămintele se administrează pe întreaga suprafață odată cu desfundatul (gunoi de grajd, îngrășăminte cu fosfor și potasiu).
Cantitatea de îngrășăminte aplicate la fertilizarea de bază, se calculează în funcție de analiza solului.
Este recomandat ca îngrășămintele să fie introduse la adâncimea de 30-40 cm, deoarece în urma udărilor, substanțele nutritive ajung în stratul de 40-60 cm, care corespunde cu locul de amplasare a majorității rădăcinilor.
Pe solurile cu un conţinut redus de humus se introduc 50-60 t/ha de gunoi de grajd și nu mai puţin de 100 t/ha pe cele puternic erodate, concomitent se introduc, în funcţie de conţinutul de forme accesibile de fosfor și potasiu, până la 100 kg P2O5 și 300 kg K2O/ha.
În lipsa acestor cantități mari de îngrășăminte se poate de administrat îngrășăminte organice la plantare câte 15-20 kg pentru fiecare groapă, și câte 150-200 g superfosfat și sare potasică, care se amesteca cu pământul de plantare la fiecare pom.
Desfundarea asigură afânarea structurilor inferioare mai compacte ale solului și cele impermeabile și totodată cu această lucrare se încorporează îngrășămintele organice în adâncime.
Cu cât solul este mai greu, cu atât este nevoie de o mobilizare mai adâncă. Adâncimea optima de desfundare este de 60-70 cm.
În cazul când orizontul A nu este până la adâncimea de 60 cm și este posibilă întoarcerea orizontului B la suprafață, se recomandă de efectuat arătura până la 35-40 cm, după care de efectuat o afânare adâncă cu scarificatorului de până la 60 cm.
Pe versanții cu pantă mai mare de 6% desfundatul se efectuează pe direcția curbelor de nivel, în vederea evitării eroziunii solului.
Desfundarea se efectuează cu 3-4 luni înainte de plantarea pomilor, în iunie-iulie, atunci când este programată plantarea de toamnă și în octombrie – noiembrie când plantarea va avea loc primăvara devreme.
Nivelarea de suprafață se impune de efectuat înainte de parcelare, pichetare și plantare. Prin această lucrare se urmărește eliminarea denivelărilor rezultate în urma desfundării, inclusiv a șanțului rezultat de la ultima brazdă a plugului.
Parcelarea terenului pentru plantarea prunului
Parcelarea terenului constă în împărțirea terenului în parcele, care trebuie să aibă pe cât posibil aceeași pantă și expoziție.
Dimensiunile, suprafața parcelelor și direcția rândurilor în plantațiile de pomi în funcție de panta terenului
La irigarea prin picurare, lungimea rândului de pomi (lungimea parcelei), va fi egală cu lungimea furtunului. Acesta la rândul lui trebuie să aibă lungimea permisă, astfel încât presiunea apei să fie egală pe toată lungimea lui. De obicei lungimea acestuia nu trebuie să depășească 200 m.
Pe laturile lungi ale parcelelor trebuie să fie proiectate drumuri de exploatare sau drumuri dintre parcele late de 3,5-4 m, iar la capetele rândurilor zonă de întoarcere a agregatelor de 5-8 m lățime.
Perdelele de protecție contra vânturilor se amplasează perpendicular pe direcția vânturilor dominante și doar în plantațiile care sunt lipsite de adăposturile naturale (păduri, dealuri etc).
Distanța de plantare a prunului
Parametrii pomilor influențați de asociația soi portaltoi și de cerințele constructive a formei de coroană, influențează direct asupra distanței de plantare.
Astfel la cea mai întâlnită formă de coroană, piramida mixtă, pentru soiurile de vigoare mică și mijlocie fiind altoite pe corcoduș, prunul se plantează la o distanță între rânduri de 5,0 m, iar între planate pe rând de 3,0 m.
Pomii altoiți pe Myrabolan 29C și conduși după aceeași formă de coroană se recomandă de a fi amplasați la distanța de 4,5×2,2 m.
Cea mai mică distanță de plantare, care la moment se recomandă de a fi utilizată la prun este determinată la pomii altoiți pe portaltoiul de origine vegetativă Myrabolan 29C și conduși pe spalier după forma de coroană Candelabru – 4,0 m între rânduri și de 2,1 m între plante pe rând.
Distanţele de plantare indicate în următorul tabel sunt orientative. Ele pot fi stabilite mai exact pentru condiţii concrete de creștere.
Distanțele orientative de plantare a prunului în funcție de forma de coroană
Alegerea polenizatorilor și amplasarea soiurilor în livezile de prun
Soiurile autosterile, întotdeauna se vor planta în amestec cu soiurile polenizatoare. În acest caz se vor alege soiuri cu aceeași perioadă de înflorire, cu polen fertil pentru soiurile de polenizat.
Amplasarea soiurilor polenizatoare în parcele se face în benzi de 2-4 rânduri, care sunt urmate cu benzi din 4-6 rânduri din soiul de bază.
Plantarea în amestec, pe același rând al soiului de bază și al polenizatorilor nu se recomandă, deoarece îngreunează aplicarea lucrărilor de întreţinere și recoltare.
Distanţa dintre soiul de bază și polenizatorul, nu trebuie să fie la prun, mai mare de 25-30 m, pentru a se asigura transportul corespunzător al polenului.
Proporţia între soiul de bază și cel polenizator este determinat de valoarea lor economică și anume:
- când soiurile sunt autofertile sau interfertile cu aceeași valoare economică se plantează în benzi alternative de 4/4 sau 6/6 rânduri, proporţia fiind de 1/1 (a);
- când soiurile sunt interfertile cu valoare economică diferită (a polenizatorului fiind mai scăzută), se plantează în benzi alternative de 2/4 sau 3/6 rânduri, proporţia fiind de 1/2 în favoarea soiului polenizat (b);
- când soiurile polenizatoare au fertilitate foarte mare, dar din aspect al calităţii sunt inferioare, se plantează în benzi alternative de 2/6 rânduri, proporţia fiind de 1/3 în favoarea soiului polenizat (c);
- când sunt plantate trei soiuri interfertile și unul din acestea fiind de o valoare economică mai ridicată, se plantează în benzi alternative de 2/4/2 rânduri, proporţia fiind de 1/2/1 (d).
La cultivarea soiurilor de prun chino-japoneze, într-o parcelă, se cultivă doar un singur soi și sunt utilizați ca polenizatori diferite soiuri de corcoduș. Acesta este amplasat pe fiecare rând peste 10 pomi din soiul de bază:
Pichetarea terenului pentru plantarea prunului
Pichetajul are un mare rol întrucât în funcţie de sistemul folosit se utilizează mai economic spaţiul de nutriţie și se ușurează sau se îngreunează efectuarea lucrărilor de întreţinere în livadă.
Direcția rândurilor, pe terenurile plane și pe cele de până la 6°, va fi paralelă cu latura lungă a parcelei și pe cât posibil pe direcția N-S, iar pe terenurile mai mari de 6° direcția rândului va fi în funcție de curbele de nivel.
Pe terenurile plane sau cu pantă uniformă până la 6° și pe terasele orizontale se folosește pichetajul în dreptunghi sau în pătrat.
Pe terasele cu pante uniforme mai mari de 6° și pe terasele cu platforme înclinate se recomandă pichetajul în paralelogram sau în triunghi.
Locul fiecărui pom se determină prin întinderea unei sârme marcate, care se fixează cu un țăruș la distanța stabilită. La plantarea pomilor se întinde din nou aceeași sârmă gradată, pentru a determina cu precizie locul fiecărui pom.
Pe suprafeţele mai mici se folosește obligatoriu scândura de plantare, care are lungimea de 1,50 m, cu crestături la cele două capete și una la mijloc.
Scândura de plantare se așează cu crestătura de la mijloc pe pichetul care marchează locul pomului și se mai bat doi picheţi la ambele capete ale scândurii.
Când se sapă groapa, cei doi picheţi de la capătul scândurii rămân și la plantarea pomului.
Plantarea pomilor de prun
În momentul plantării, pomii trebuie să fie în perioada de repaus, iar solul să nu fie înghețat (să se poată lucra). Ambele condiții sunt îndeplinite:
- la începutul perioadei de repaus;
- în „ferestrele iernii” (în zile cu temperaturi ridicate), când solul este dezghețat;
- la sfârșitul repausului pomilor, adică primăvara devreme;
- în tot cursul anului (și în perioada de vegetație) dacă se folosesc pomi produși la ghivece.
Pe teren desfundat gropile se fac cu puţin timp înainte de plantare sau în ziua plantării pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol.
Dimensiunile trebuie sa fie cât mai reduse în așa fel încât sa încapă cât mai bine sistemul radicular. În cazul plantațiilor intensive dimensiunile gropilor trebuie să fie de 50/50 cm și adânci de 60 cm.
Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor se efectuează de mărimi mai mari constituie 80/80 cm și adânci de 70 cm. În acest caz, săpatul gropilor se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare.
După săparea gropii se trage 2/3 din pământ în ea după ce în prealabil s-a adăugat gunoiul de grajd bine fermentat.
După săpatul gropilor se administrează la fiecare groapă câte 10-15 kg mraniță, 100-150 g superfosfat și 30-40 g sare potasică care se amestecă cu solul folosit la plantare.
Citește aici despre Mocirlirea și fasonarea pomilor înainte de plantare.
Pomii se plantează imediat după mocirlire, fără ca mocirla să se usuce pe pomi. Dacă se întârzie, pomii se remocirlesc.
La plantare se recomandă de utilizat sârma ce a fost utilizată la pichetat. În cazul când pichetarea a fost executată prin trei picheţi, se va utiliza scândura de plantat.
Adâncimea de plantare a pomului diferă în funcție de caracteristicile terenului, de înălţimea punctului de altoire, de efectul eroziunii pe pantă etc.
pe terenurile plane, desfundate cu 2-3 luni înainte de plantare, pomii altoiţi pe portaltoi genera- tivi (sălbatic și franc) se plantează cu coletul mai sus de nivelul gropii cu 3-4 cm iar pe cele desfundate recent cu 6-8 cm, pentru ca după așezarea pământului și a pomului, coletul să revină la suprafaţa solu- lui așa cum a fost în pepinieră. Pomii altoiţi pe portaltoi vegetativi se plantează cu coletul portaltoiului îngropat la 6-8 cm sub nivelul solului, astfel încât după așezarea solului, coletul să coboare la 10-12 cm adâncime, iar punctul de altoire să rămână la suprafaţa solului.
Pe terenurile în pantă, plantarea pomilor are unele particularităţi, și anume:
- în treimea inferioară a pantei, pomii se plantează cu coletul mai sus cu 7-8 cm faţă de suprafaţa terenului, întrucât solul erodat din treimea superioară a pantei va fi deplasat în timp la baza pantei, îngropând parţial trunchiul pomului.
- Când plantarea se face pe treimea superioară a pantei, poziţia coletului trebuie să fie cu 3-5 cm sub nivelul solului, iar în partea de mijloc cu 2-3 cm sub nivelul solului, întrucât solul spălat readuce coletul pomului la suprafaţă.
Un pom bine plantat nu trebuie să se smulgă din pământ dacă tragem de el cu oarecare putere.
Bibliografie: Producerea prunelor, Autori: Popa Sergiu, Cumpanici Andrei, Braghiș Alexandra, Zbancă Andrei, Rîbințev Ion.
Comentarii