Eficiența îngrăsămintelor administrate în sol se poate reduce considerabil, întrucât în practica agricolă nu se respectă o serie de alte cerinţe necesare pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor şi anume:
Pregătirea solului
Pregătirea solului în modul necorespunzător duce la scăderea eficienţei, iar, uneori, poate să contribuie chiar la obţinerea unor rezultate nefavorabile. De exemplu: folosind aceeaşi cantitate de îngrăşământ sub aceeaşi cultură pe un lan cu lucrarea superficială şi altul cu arătură adâncă de toamnă se obţin diferite mărimi ale recoltei.
Folosirea unui raport nepotrivit de îngrăşăminte azotate, fosfatice, potasice
Faţă de condiţiile de sol la una şi aceeaşi plantă, raportul dintre îngrăşămintele azotate, fosfatice şi potasice se schimbă de la o zonă la alta. Astfel, în zona solurilor de tip cernoziom, cerealele păioase reacţionează în general foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor sau azot şi fosfor, pe când în zone cu solul brun sau cenuşiu de pădure reacţionează mai bine la îngrăşămintele cu azot.
Pe solurile salinizate îngrăşămintele cu potasiu pot chiar să dăuneze creşterii şi dezvoltării plantelor. Nu se poate vorbi despre un raport potrivit în codiţiile când la noi în țară se introduc aproape numai îngrăşăminte azotate, îndeosebi nitratul de amoniu, şi mai mult sub cultura grâului de toamnă și legume.
Folosirea dozelor necorespunzătoare de îngrăşăminte
Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în practică cel mai bine pe baza experienţelor făcute în câmp sau pe bază de corelaţii dintre analizele chimice şi cele experimentale.
Aceasta arată în ce măsură în raport cu factorii naturali (climă, sol) şi factorii agrotehnici folosiţi, planta reacţionează la aplicarea îngrăşămintelor.
Cu acest scop companiile care livrează îngrășăminte pun loturi experimentale demonstrative în diferite zone climaterice ale republicii pentru testarea unor hibrizi și soiuri de culturi agricole şi a sistemelor de aplicare a îngrăşămintelor pot stabili dozele de îngrăşăminte.
Când nu există experienţe şi nici analize chimice, dozele se pot calcula pentru a acoperi nevoile de substanţe nutritive a plantelor ţinând cont de faptul că din îngrăşămintele introduse în sol se folosesc parţial. De exemplu, cerealele folosesc în medie 70-90% din azot, 20-30% din fosfor şi 90-100% din potasiu.
Aplicarea îngrăşămintelor la o epocă nepotrivită
Particularităţile biologoce ale plantelor în ceea ce priveşte necesitatea în diferite momente nutritive nu se schimbă prea mult în raport cu diferite zone de cultură. În schimb, condiţiile climaterice se modifică foarte mult, ceea ce face insuficient regimul de apă din sol.
La una şi aceeaşi plantă, efectul îngrăşămintelor poate să fie diferit şi după modul cum s-a ştiut să se îmbine necesitățile plantelor cu condiţiile climaterice. În zonele cu precipitaţii insuficiente şi repartizate neuniform, cea mai mare parte din îngrăşăminte trebuie dată ca îngrăşământ de bază şi încorporată adânc.
Nutriţia suplimentară s-a arătat eficientă în aceste condiţii la cerealele de toamnă, când îngrăşămintele se aplică primăvara timpuriu, iar la cerealele de primăvară, când acestea se aplică, după răsărire.
În alte zone, cu precipitaţii abundente, nutriţia suplimentară dă rezultate bune, când îngrăşămintele se aplică chiar mai târziu, în luna aprilie. În zonele secetoase (la culturile neirigate) pentru alte epoci, această metodă devine facultativă. Adică, dacă lunile aprilie şi mai sunt secetoase (ceae ce des se observă mulţi ani la rând în țară) nu se aplică îngrăşăminte, iar dacă sunt precipitaţii abundente ele se pot aplica. În acest caz, sunt mai eficiente îngrăşămintele foliare.
Aplicarea îngrăşămintelor azotate, fosfatice, potasice în fazele nepotrivite şi fără microelemente influenţează asupra calităţi produselor vegetale alimentare
La produsele alimentare, calitatea este determinată de cantitatea de îngrăşăminte, raportul lor şi conţinutul de microelemente în ele. De exemplu, calitatea grânelor se apreciază după prezenţa substanţelor proteice, a substanţelor minerale, a vitaminelor etc. care au rol important în metabolism.
Calitatea făinii de grâu depinde de calitatea glutenului. La rândul său, calitatea glutenului este dată de raportul între gliadină şi glutenină. Când raportul între gliadină şi glutenină este 68% şi 32%, glutenul este foarte bun; când este 75% şi 25% este bun, iar când este 80% şi 20% este nesatisfăcător.
Aceste însuşiri ale bobului de grâu sunt puternic influenţate de climă şi sol, însă noi putem interveni printr-o corectă fertilizare, prin aplicarea îngrăşămintelor cu azot în anumite doze şi în anumite faze pentru a spori conţinutul în substanţe proteice.
Reţinerea zăpezii şi irigaţiile asigură recolte mai sărace în proteină, dar mai bogate în extractive fără azot. Este foarte importantă şi aplicarea de microelemente, inclusiv prin fertilizarea foliară. Astfel, de exemplu, aplicarea microîngrăşămintelor cu iod la porumb folosit în furajarea găinilor a sporit producţia de ouă cu 60%, iar când s-a folosit în furajarea caprelor a crescut lactaţia şi conţinutul în grăsime cu 20%.
Semănatul târziu sau prea timpuriu
Întârzierea semănatului sau semănatul prea timpuriu duce la scăderea producţiei. Aşa, de exemplu, întârzierea semănatului cu o lună de zile faţă de epoca optimă, scade în medie recolta cu 30-37% la grâu, 8-30% la porumb, 9-10% la floarea-soarelui, 5-23% la sfecla pentru zahăr.
Datorită întârzierii semănatului sau semănatului prea timpuriu, plantele suportă mai greu o serie de procese legate de creştere şi dezvoltare şi, din această cauză, se modifică şi mersul normal al asimilării substanţelor nutritive.
Îmburuienirea terenului şi neefectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere a culturilor
Constituie unul din factorii care micşorează eficienţa îngrăşămintelor. Pentru deplina valorificare a îngrăşămintelor trebuie să se creeze condiţii favorabile pentru aprovizionarea plantelor cu apă.
Combaterea buiruienilor şi aplicarea la timp a lucrărilor de întreţinere asigură o mai bună aprovizionare a plantelor cu apă şi, deci, o mai bună valorificare a îngrăşămintelor.
Folosirea incorectă a amendamentelor
Folosirea amendamentelor necorespunzătoare sau în doze nesatisfăcătoare sau excesive pentru corectarea reacţiei acide sau bazice a solurilor micşorează, de asemenea, eficienţa îngrăşămintelor.
Bibliografie:
- Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Partea I. Chişinău, 2021, 284 p.
- Toma S., Gumovschi A., Andrieş S., Babuc V.,ş.a. Aplicarea îngrăşămintelor în agricultura durabilă. Chişinău, Ştiinţa, 2008, 214 p.
Comentarii