Preşedintele UniAgroProtect, Alexandru Slusari a declarat, într-un interviu pentru „INFOTAG”, că guvernul nu a răspuns la cea mai mare parte a revendicărilor înaintate de agricultori la protestul din 28 mai.
Domnule Slusari, v-aţi exprimat dezideratul ca executivul să vină în întâmpinarea agricultorilor cu progrese reale în acest domeniu. Aţi putea să ne spuneţi care anume sunt aşteptările Dvs.?
A.S.: Data de 28 iunie este termenul limită pe care l-am acordat guvernului la mitingul de protest din 28 mai pentru a răspunde solicitărilor noastre. Faptul că numai cu o zi înainte Republica Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE este o coincidenţă întâmplătoare. Noi am aprobat rezoluţia prin care i-am dat guvernului o lună pentru a face simţit un progres în materializarea revendicărilor noastre. După 28 iunie, vom analiza în ce măsură autorităţile au răspuns acestor cerinţe.
Concret, ce aţi solicitat guvernanţilor?
A.S.: Una dintre solicitări vizează piaţa produselor petroliere şi cea a produselor agricole. Aici se cere ca executivul, parlamentul, organele abilitate – ANRE, Consiliul Concurenţei şi Ministerul Economiei – să contracareze eficient acţiunile monopoliste şi acordurile de tip cartel pe pieţele produselor agroalimentare şi petroliere. La acest moment, practic nu văd vreun progres în realizarea cerinţelor noastre.
Ce măsuri intenţionaţi să luaţi în continuare?
A.S.: Este greu de spus. Dat fiind faptul că suntem mai multe organizaţii, urmează să discutăm. Cert este că, din păcate, în acest moment, nu se simte niciun progres. Avem opt solicitări şi cu excepţia revendicării de a modifica Strategia Naţională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2020, în sensul desemnării agriculturii şi a dezvoltării rurale ca prioritate naţională, cerinţă aprobată recent de guvern, în rest, nu simţim niciun progres, nimeni nu a discutat cu noi, nu ne-a dat niciun răspuns la cerinţele înaintate, referitoare la piaţa produselor petroliere, în privinţa căreia am făcut mai multe sesizări și am venit cu o serie de propuneri.
În privinţa combaterii monopolului, constat un regres. Chiar astăzi am analizat situaţia pe piaţa produselor petroliere din ultimele două-trei săptămâni. Preţurile angro s-au majorat cu 30-40 de bani.
Cum îi afectează acest lucru pe agricultori?
A.S.: În mod direct. Dacă se majorează preţul cu 50 de bani, din buzunarul agricultorilor vor fi achitate o sută de milioane de lei. Noi avem o problemă gravă vizând competitivitatea, dar în urma cartelurilor de pe piaţa produselor petroliere şi pe piaţa produselor agricole, agricultorii simt cel mai mult pe pielea lor toate schemele monopoliste.
În ce măsură se fac simţite, în opinia Dvs., acţiunile Consiliului Concurenţei?
A.S.: Am rămas uimit când am citit, zilele trecute, că acum Consiliul Concurenţei este preocupat de situaţia de pe piaţa zahărului. Ca atare, înţeleg că în această problemă Consiliul s-a autosesizat. Întrebarea mea este: chiar piaţa zahărului reprezintă cea mai mare problemă pentru a asigura concurenţa loială în economia ţării? Eu, de exemplu, nu înţeleg logica reprezentanţilor Consiliului Concurenţei. Noi, timp de doi ani încercăm să-i conectăm la combaterea cartelurilor pe piaţa produselor petroliere, dar fără rezultat. N-am auzit să fie vreo autosesizare. Anul trecut am avut problema comercializării producţiei de grâu şi de floarea soarelui. La fel, fără rezultat. Atunci am scris chiar o plângere, dar am primit răspuns că trebuie să aducem probe, de parcă noi avem instrumente pentru aşa ceva. Consiliul Concurenţei ne-a spus că nici dânşii nu au pârghiile necesare pentru a analiza situaţia pe piaţa regională, comparativ cu România şi Ucraina.
Recent, însă, nu ştiu de ce, într-un domeniu în care nu există plângeri din partea producătorilor agricoli, preţurile sfeclei de zahăr sunt cele mai înalte în regiune – 700 de lei/tonă anul trecut, faţă de 250 de lei cu patru ani în urmă. Din punctul meu de vedere, pe această piaţă există concurenţă: trei companii se luptă pentru clienţi. De aici beneficiază producătorii de sfeclă, preţul căreia a crescut de trei ori. Chiar dacă admitem că vreuna dintre companii deţine poziţii dominante, nu văd un abuz din partea acestora. În context, recunosc că am rămas uimit că, în condiţiile în care avem atâtea probleme cu mediul concurenţial în diverse domenii, Consiliul Concurenţei se ocupă anume de aceasta.
Am văzut că în schimb s-au plâns importatorii – întreprinderile consumatoare de zahăr.
A.S.: Importatorilor de zahăr li se creează un regim special. Eu nu sunt mare specialist în domeniu, dar, din câte ştiu, la noi zahărul este mai scump doar decât în Ucraina şi în Belarus. Producătorii noştri exportă zahăr în România, în Federaţia Rusă, în alte state. Înseamnă că zahărul nostru este mai ieftin, dacă exportăm. Ştiu că la noi se importă, oficial, zahăr din Belarus, şi semioficial sau prin contrabandă, din Ucraina. Noi ştim de ce acolo zahărul este mai ieftin. Sper că nu vrem să ajungem în situaţia Ucrainei, cu pătrunderea zahărului din trestie şi să nimicim ramura sfeclei, care de bine, de rău, în ultimii patru ani se dezvoltă.
Comentarii