Vasile Podoleanu din Lăpuşna este unul dintre producătorii agricoli din raionul Hâncești care, deşi se bucură de o roadă frumoasă la struguri, în plină campanie de recoltare nu are unde-şi comercializa producţia viticolă, scrie Curierul de Hâncești.
L-am găsit pe Vasile Podoleanu, cum era şi de aşteptat, în vie, unde, alături de soţia Veronica şi un grup de muncitori, culegea roada de pe butuci. Viticultorul din Lăpuşna se mândreşte cu nişte podgorii de toată frumuseţea – 10 ha de vie plantată între anii 2007-2011, 5 dintre care cu soiuri tehnice, în special Bianca, şi alte cinci – cu soiuri de masă, Muscat de Polonia şi Souvenir de Odessa. „Mai am vreo zece hectare de pământ pe care mă gândeam să plantez vie şi o livadă, dar nu mă trage inima să mai fac nimic când văd cum munca noastră este în zadar” – spune cu regret viticultorul, referindu-se la preţurile joase de achiziţionare a strugurilor din acest an şi lipsa pieţei de comercializare a acestora. „Anul trecut, comercializam la TIR-uri strugurii de masă cu 6-7 lei kilogramul, iar soiurile tehnice la fabrica de vin din Paşcani cu 4 lei. Acum dăm poama aproape pe degeaba – 4-5 lei strugurii de masă şi 2,10 lei cea tehnică. Rămânem doar cu munca, nici un profit nu avem, în schimb investim foarte mult în lucrările agricole, tehnica închiriată, combustibil şi forţa de muncă” – menţionează Vasile Podoleanu.
Toamna aceasta pentru familia Podoleanu a venit cu roadă mai bogată la struguri decât în anii trecuţi. Au comercializat deja 10 tone, însă mai au de cules alte 50 de tone, dar nu sunt siguri că vor avea cui s-o vândă. Gospodarul se revoltă că nici un oficial nu vine să-i întrebe pe producătorii agricoli cu ce dificultăţi se confruntă, lăsându-i în plin sezon agricol să se descurce singuri cu cea mai mare problemă – lipsa pieţei, problemă care, după spusele viticultorului, „îi pune la pământ” pe producătorii agricoli.
Acum câţiva ani, când a cumpărat aceste pământuri, a făcut ca, din pârloagă, să renască o vie de la care nu-ţi poţi lua ochii. Bărbatul spune că îi vine câteodată să lase totul şi să plece, dar nu-l lasă inima, că-i place să muncească pământul, iar de stat nu poate sta, că, de-ar fi noaptea zi, şi atunci ar lucra. Totuşi, se arată optimist şi crede că va veni timpul când munca ţăranilor de la sate va fi apreciată şi susţinută. Că agricultorii vor fi ajutaţi să beneficieze de sisteme de irigare, atât de necesare, dar atât de costisitoare în condiţiile actuale. Şi, cine ştie, poate că producătorul agricol, a cărui mâini hrănesc întreaga ţară, va renunţa la gândul de a lucra pământuri străine şi va face ca pământurile noastre mănoase să reînvie din paragină.
Comentarii